DEFINIȚIE

Presupune funcţionarea sincretică a două componente (verbală şi

nonverbală), cu scopul de a determina sau de a spori adeziunea
unui individ sau a unei colectivităţi la un produs / serviciu
promovat.
 Scopul publicității este acela de a
influența comportamentul persoanelor.
Acest lucru nu înseamnă doar a
convinge pe cineva să cumpere un
produs, ci poate fi vorba de a convinge o
persoană să voteze un anumit candidat
sau să producă schimbări
comportamentale majore ( așa cum sunt
reclamele cu scop social sau comunitar,
cum ar fi cele împotriva fumatului, al
drogurilor.). Pentru fiecare scop în parte,
limbajul utilizat de către emițător trebuie
să fie adecvat.
STRUCTURA DISCURSULUI PUBLICITAR
• o componentă verbală;
• o componentă nonverbală (valorificând diverse domenii senzoriale: vizual, auditiv şi,
mai rar, olfactiv, gustativ sau tactil).
În varianta canonică, reclama scrisă este alcătuită din:
• redacţional (text informativ prin care este prezentat produsul ce urmează a fi
promovat);
• elemente paratextuale (verbale şi grafice): titlul, marca firmei, sloganul, logoul,
imagini non/figurative.
CUVINTE CHEIE ALE PUBLICITĂȚII
În limbajul publicității există câteva cuvinte care revin mereu în reclamele pentru anumite bunuri de
consum. Adesea stau izolate, tipărite cu litere mari în locuri evidente; câteodată apar și în textul imediat
următor, se pare că au ceva care atrag; sunt așa - numite semnale ( care atrag atentia cititorului).

“Cele mai puternice cuvinte folosite în reclamă sunt cuvinte noi . Iată câteva exemple de cuvinte
folosite în reclame: gratis, nou , cum se poate, brusc, acum, facem cunoscut, introducere, de-acum a
sosit, tocmai a sosit, îmbunătațire importanță, surprinzător, frapant, senzațional, demn de luat în
considerare, revoluționează, minunat, miraculos, rapid, ușor, șansa dumneavoastră, un sfat pentru,
adevărul despre, nu pierdeți ocazia, ultima șansă.”
((Advertising Maker, Nr.5, Mai, 2003)

Adjectivele sunt esențiale în comunicarea publicitară, în adresarea directă publicului: nou, bun, mai bun,
cel mai bun, gratis, proaspăt, delicios, sigur, curat, minunat, special.
 Există cuvinte care au fost folosite în reclamele germane și au ajuns să fie folosite și în
reclame în care ele nu se potrivesc. Nu se renunță însă la ele fiindcă au un efect publicitar
mult prea mare.

- eliberează pielea de tot ce o împiedică să respire (Lyrir, sapun)

- eliberează (îndepartează) mirosul neplacut (Rexona, sapun)

- comoditate, comod, comfort: - lauda comodității (Tesa, banda adeziva)

- aceasta inseamnă mai mult comfort și mai multă siguranță pentru ochii
dumneavoastră (Perfalit, ochelari)
- biologic: în reclamă se caută mijloacele igienice și cosmetice care sunt
biologice. Astfel termenul primește sensul de 'sănătos, neartificial, natural'.În Uniunea
Europeana s-a interzis unei firme să folosească denumirea de 'oțet biologic' chiar daca s-a
avut în vedere o distincție între oțet și alte substanțe chimice. 'Biologic' înseamnă că acest
produs să fie prevăzut cu calități de învigorare, însănătoșire.
 MIJLOACE RETORICE
Legătura dintre reclamă și retorică este legată de scop. Acest scop este de a impresiona și influența ascultătorul.
Ambele se servesc de următoarele mijloace:

Repetiția- este cel mai folosit mijloc retoric.

“Înțelegem influența repetiției asupra maselor drept pozitivă când vedem ce putere are asupra
capetelor luminate. Dacă am citit de o sută de ori că ciocolata X este cea mai bună ciocolată, atunci ne
închipuim că am auzit aceasta foarte des, de la mai multe persoane și credem, în final, că așa și este de
fapt.”
((Le Bon, Gustave, Psihologia Multimilor)
Afirmația- Multe din afirmații au scopul de a produce un model social. Se folosește des pentru personoficarea
anonimă a modelului expresia 'a se.'.

'A se alege Cinzano cand vin musafirii seara.‘

Ordinul (folosirea imperativului) - Printre cele trei mijloace importante ale reclamei se numară și acesta:
imperativul. Multe sloganuri sunt concepute sub forma imperativului.

'Oferă-ți câteva ore plăcute, du-te la film'

'Fă o pauză. ia un Kit-Kat'

Indicativul imperativ de genul: 'acum te duci in pat' este mai puternic decat imperativul, dar nu poate
fi folosit niciodata in reclama. Unii critici de specialitate sunt de parere ca adevaratul slogan trebuie sa fie construit
imperativ, sa aiba efect in planurile adanci ale persoanei

'Convingeți-vă singur'

'Verificați și vă va plăcea de îndată'(www.adacademy.com)

 Întrebarea introductivă - Nu are totdeauna valoare de întrebare retorică la care să nu se aștepte răspuns. Întrebarea
se poate referi direct la produs și atunci ne dăm imediat seama despre ce produs este vorba.

'Observați cele două diferențe?' (fotografia sub care se afla aceasta intrebare arata doua autoturisme
Volkswagen).

Antiteza - Adesea antiteza se folosește între coordonate temporare: 'avem azi grijă pentru mâine'. Antiteza se poate
referi și la cantitate: ‘împrospătare dublă într-un singur pahar'.

Eufemisme - În reclamă se recomandă să se scoată în evidență doar partea buna.

“Arătați imaginile așa cum vrea lumea să fie și nu așa cum sunt ele deja. Noi ne simțim atrași de razele
soarelui, de frumusețe, fericire, sănătate și succes. Atunci arătați căile care duc la acestea. “
(Moldoveanu, Maria, Miron, Dorina, Psihologia reclamei, Bucuresti, Ed. Libra, 1995, p.65)

Negația - Folosirea eufemismului este strâns legată de existența negației. Se recomandă să nu se folosească în reclamă
adverbul 'nu'. Daca am scrie: 'sarea noastră nu conține arsenic', publicul ar citi superficial 'sarea noastră conține
arsenic'.
 Cuvintele reclamei pot produce 'un paradis‘ o lume optimistă și ideală, vorbind despre tinerețe, plăcere, bucuria
de a trăi. Reclama lucrează mult cu termeni cu incărcătură emoțională ca: dragoste, mamă, fericire, fidelitate,,
sentiment, bucurie, responsabilitate, copil. De multe ori reclama vorbeste de mașini ca fiind ființe. Industria
alimentara foloseste cuvinte care pot creea reflexul condiționat Pavlov.

Strategiile intertextualităţii (raportarea la texte preexistente):

• aluzia (folosirea unei construcţii lingvistice care evocă, într-un mod sugestiv, printr-o comparaţie subînţeleasă,
un eveniment, un personaj, o situaţie etc., marcate de anumite norme culturale la nivelul semnificaţiei);
• citatul (secvenţă textuală autonomă care reproduce, fără modificări, un text/ fragment de text anterior);
• pastişa (imitarea structurii unui anumit tip de text, în scopuri ludice);
• parodia (formă de reluare deliberat inexactă a unei creaţii).

Limbajul publicitar este limbajul vieții cotidiene.

 Reclamele ar putea să nu numească în mod explicit publicul căruia se adresează. Probabil că vor
indica un „tip de persoană”, un profil aparte care se presupune că există. Acest tip de persoană ar
putea șă nu se potrivească cititorilor adevărați ai acestor texte, dar ar putea fi așa cum publicul larg
și-ar dori să fie. Prin identificarea cu profilul acestor oameni, cititorii devin public-țintă al textului.
Reclamele apar deseori în publicații ai căror cititori se potrivesc profilului din textul publicitar. Nu
vom întâlni , de exemplu, reclame la mașini în reviste pentru copii, așa cum nu vom întâlni reclame
ale ultimelor apariții editoriale Polirom în revista „La pescuit”.

Un alt aspect al limbajului pe care publicitatea îl poate exploata este variația limbajului între
diferitele grupuri sociale. Lingvistica beneficiază de numeroase cercetări asupra variației sociale a
limbajului; cu alte cuvinte, factori ca vârsta, sexul, clasa socială, etnia și regiunea pot afecta
folosirea limbii. Tinând cont că publicitatea tinde să se adreseze anumitor grupuri de persoane, o
soluție pentru ca audiența să înțeleagă cui se adresează reclama poate fi utilizarea unui anumit
limbaj specific acelui grup. Această legatură nu înseamnă că se utilizează exclusiv limbajul acelui
grup; sunt suficiente doar cateva elemente pentru ca cititorii să perceapă legătura -o asociere liberă
este tot ce se cere pentru scopuri publicitare.
 Reclamele scrise folosesc o alta modalitate de incitare a intelectului, prin insăși
natura lor de text scris. Ele pot rămâne limbaj scris, dar știind că, atunci când citim, ne
folosim de „vocea noastră interioara”, se joacă în afara limbajului vorbit.
Orice joc de cuvinte poate prelua functia clenciului, aceea de modalitate de atragere a
atenției. Câteodată jocul implică schimbări ale pronunției convenționale;uneori sunt
sugerate schimbări de sunete(de exemplu, substituția fonemică, în care un sunet este
schimbat cu altul);uneori elementele scrise se regrupează atunci când sunt vorbite,
produând noi configurații și de aici noi înțelesuri.
BIBLIOGRAFIE
• HTTP://WWW.SCRITUB.COM/MANAGEMENT/MARKETING/CONVINGERE-SI-LIMBAJ-PUBLICITA32489.PHP

• HTTP://WWW.RASFOIESC.COM/BUSINESS/MARKETING/LIMBAJUL-PUBLICITAR39.PHP

• HTTP://WWW.RASFOIESC.COM/BUSINESS/MARKETING/LIMBAJUL-PUBLICITAR39.PHP

• HTTPS://WWW.SCRIBD.COM/DOCUMENT/190524023/LIMBAJUL-PUBLICITAR

• HTTPS://BIBLIOTECA.REGIELIVE.RO/LICENTE/MARKETING/UNIVERSUL-LIMBAJULUI-PUBLICITAR-
213393.HTML