durat patru secole (între secolele XI-XV).Bazilica San Marco are toate caracteristicile stiluluibizantin, cu plan în forma de cruce greaca si cu o cupola de mari dimensiuni. Fatada principala este decorata cu patru cai din bronz, iar la interior suprafete mari de mozaicuri cu mult aur imbraca peretii si boltile, însumând 4000 m2 si realizate într-o perioada de 700 de ani. Pardoselile din marmura, cu compozitii artistice de un deosebit rafinament, sunt denumite "vermicolato". Biserica San Marco din Venetia
Venetienii n-au procedat altfel atunci
cand, luandu-se la intrecere cu rivalii lor din Aquileia, Pisa si Verona, care isi construiau catedrale noi, s-au hotarat pe la inceputul anilor 1060-1063, sub dogele Domenico Contarini (1042-1071), sa rezideasca biserica San Marco, vatamata de un incendiu in 976. Lucrarile, incepute pe la 1063, continuara sub Domenico Selvo (1071 - 1084) si se terminara sub Vitale Falier (1086-1096).
Tarnosirea avu loc pe la 1093-1094 (data mai acceptabila decat
1084-1085). Planul a ramas acela de cruce greaca libera cu cinci cupole, care fusese aplicat inca din secolul al IX-lea dupa modelul Sfintilor Apostoli de la Constantinopol. Dar de data aceasta el a fost tratat cu mai mare amploare. Cupolele au fost construite din caramizi si nu din lemn. Lucrarile de curatire efectuate in 1881 au ingaduit sa se observe ca in spatele colonadelor de la vest, ridicate intre mijlocul secolului al XIII-lea si sfarsitul celui de-al XV-lea, se ascunde o fatada cu doua etaje, cu firide in partea de jos si cu arcade in cea de sus, dupa un tip binecunoscut la Constantinopol. De asemenea, absida cu zonele sale suprapuse de arcade si de firide aminteste absida bisericilor din capitala. Nu este de mirare. era epoca in care, in fata primejdiilor comune,relatiile intre Bizant si Venetia erau stranse. Dogele Domenico Selvo, caruia imparatul ii conferise titlul de proto-proedru, o luase de sotie pe Teodora, sora lui Mihail al VII-lea Ducas. Influenta Italiei se vadeste in tehnica arhitecturala cu caramizile sale mai groase si mortarul mai fin decat in Bizant.
Catedrala San Marco – destinata sa adaposteasca mormantul Sfantului
Evanghelist Marcu ,ale carui ramasite pamantesti au fost aduse aici in 832 din Alexandria, Egipt. Important centru de pelerinaj deopotriva pentru credinciosii catolici si ortodocsi, biserica este considerata o capodopera a artei bizantine din secolul al X-lea ; fatada catedralei este o bijuterie de marmura, mozaicuri si sculpturi, executate de cei mai buni artisti ai epocii, veniti dei Grecia si Asia Mica. Pirvu Cristina Cristian Alexandra