TULBURĂRI DE RITM ȘI DE

CONDUCERE
 Flutterul atrial

• este o disritmie produsă prin depolarizări atriale

regulate, rapide, cu o frecvență de 250-350/min
• apare un BAV care face ca numai o parte din
impulsurile atriale să fie transmise ventricolilor,
ritmul ventricular regulat fiind o fracțiune a ritmului
atrial (cel mai des 2:1, 4:1)
• lipsesc undele P normale, sunt înlocuite cu unde F,
regulate, în “dinți de fierăstrău”, mai vizibile în DIII,
aVF; nu apare linia izoelectrică
 Flutterul atrial

• cauze: ischemie, creșterea presiunii intraatriale (ex.

insuficiență mitrală)

• apare mai rar decât fibrilația atrială

flutter atrial (BAV 2/1)
 Fibrilația atrială

• se caracterizează prin prezența a numeroase focare

ectopice atriale, ce descarcă anarhic impulsuri cu o
frecvență de 400-700/min
• fiecare dintre focarele ectopice activează doar o
porțiune din atrii, care se contractă neregulat,
asincron
• lipsesc undele P normale, sunt înlocuite de unde f,
rapide, neregulate ca succesiune, amplitudine, formă
• o parte din stimuli sunt blocați la nivelul NAV →
complexele QRS au morfologie normală dar se
succed neregulat
 Fibrilația atrială

• datorită lipsei sistolei atriale apare scăderea umplerii

ventriculare cu deficit de debit sistolic, coronarian

• apare în cardiopatie ischemică, intoxicații digitalice,

intoxicații cu alcool, tulburări endocrine
(hipertiroidie), insuficiență mitrală

• risc mare de tromboembolism intraatrial→ischemie

cerebrală, bolnavul necesită tratament anticoagulant
 Flutterul ventricular

• se caracterizează prin complexe ventriculare care se

succed foarte rapid, cu o frecvență de 250-350/min,
realizând aspect de undă sinusoidă regulată
• nu se poate face distincție între QRS, segment ST,
între complexe nu există linie izoelectrică
• în majoritatea cazurilor pacientul trece în fibrilație
ventriculară și stop cardiac
• apare în cardiopatie ischemică, IM, cardiomiopatii
(hipertensivă, congestivă)
flutter ventricular
 Fibrilația ventriculară

• apar focare ectopice ventriculare multiple, cu o

frecvență proprie foarte mare
• stimulii depolarizează fiecare doar o porțiune din
ventricoli, imprimând acestuia o mișcare vermiculară
• pe ECG apare un traseu neregulat cu unde frecvente,
inegale ca dimensiune, durată, succesiune, care se
răresc progresiv, până la încetarea activității electrice
a inimii
fibrilație ventriculară
 Sindromul de preexcitație
Sindromul Wolff-Parkinson-White
• se caracterizează prin depolarizarea precoce a unei zone,
mai mult sau mai puțin intinse a musculaturii
ventriculare, pe altă cale decât cea normală (fascicol
Kent)
• ritmul este sinusal cu unde P normale
• caracteristic este scurtarea intervalului PQ < 0,12 sec
• morfologia complexului QRS este modificată prin
prezența în prima porțiune a undei delta ca expresie a
preexcitației ventriculare
• durata complexului QRS este mărită >0,12 sec, deoarece
complexul începe mai devreme
• pot apare modificări ischemice de fază terminală
Sindromul Wolf-Parkinson-White de preexcitație:
intervalul PQ scade, apare unda delta, crește durata
complexului QRS