DRENAJ LIMFATIC

MANUAL
TEHNICA LE DUC

MASAJ TERAPEUTIC SI DE ÎNTREŢINERE

CURS NR 3.
 INTRODUCERE
Drenajul limfatic manual (DLM) este o tehnică utilă şi
indispensabilă in tratamentul limfedemului, nefiind insă o
tehnică exclusivă.
Scopul DLM este de a creşte funcţia de resorbţie a
sistemului limfatic, fără a creşte consecutiv funcţia de filtrare.
Diferitele tehnici de drenaj limfatic manual sunt blande,
nu presupun nici tapotamentul, nici frămantarea şi nici măcar
efleurajul, care, prin efectul lor histaminic, riscă să favorizeze
filtrarea, prin creşterea permeabilităţii capilare.
Presiunea manuală se ridică doar la 30-40 mm Hg,
repetată şi realizată cu o uşoară tracţiune tangenţială a pielii.
SISTEMUL LIMFATIC
 Sistemul limfatic este alcătuit din vasele
limfatice, limfă şi organele limfoide secundare
Elementele anatomice şi funcţionale ale
sistemului limfatic sunt:
• capilarele limfatice
• vasele limfatice
• ganglionii limfatici
• organe limfoide (amigdale,apendice vermicular,
splină).
 Capilar limfatic
Reprezintă inceputul sistemului vascular
limfatic şi ele se găsesc intr-o reţea imensă in
ţesutul conjunctiv lax al tuturor organelor,
fiind situate intre cellule, unde setermină sau,
mai bine-zis, incep, sub forma unor “degete
de mănuşă” sau a unor “funduri de sac”.
Un capilar limfatic nu are acelaşi lumen
pe toată lungimea lui şi, in general, este mult
mai mare decat un capilar venos, avand un
diametru mijlociu intre 20-50 microni.
 Vase limfatice
Ca şi capilarele, vasele limfatice nu au acelaşi calibru regulat,
ci, pe traiectul lor, se observă porţiuni dilatate şi altele strangulate,
care le dau un aspect caracteristic, moniliform.
Vasele limfatice prezintă, ca şi arterele şi venele, un perete
format din 3 tunici : externă, mijlocie şi internă. El este, in general,
mai subţire decat peretele vaselor sangvine.
Prin structural lor, vasele limfatice se aseamănă cu venele.
Prin confluenţa vaselor limfatice mari in vene limfatice din ce in
ce mai puţine ca număr, dar cu un calibru din ce in ce mai mare, iau
naştere trunchiuri limfatice colectoare, marea venă limfatică şi
canalul toracic.
 Vase limfatice
• Marea venă limfatică sau ductul limfatic
este un conduct foarte scurt, intre caţiva
mm şi un cm lungime. Ea colectează limfa
din vasele limfatice situate in :
• jumătatea dreaptă a capului şi gatului
• jumătatea dreaptă a toracelui
• intregul membru superior drept.
 Vase limfatice
• Canalul toracic reprezintă cel mai voluminous şi cel mai
lung collector limfatic din organism şi, totodată, cel mai
important din trunchiurile limfatice ale corpului. El colectează
limfa din cea mai mare parte a corpului şi anume :
• intreaga jumătate inferioară sau subdiafragmatică a
trunchiului şi din membreleinferioare.
• jumătatea stangă a capului şi gatului
• jumătatea stangă a toracelui.
• intregul membru superior stang
Canalul toracic se prezintă sub forma unui conduct lung
de 25-30 cm, care rezultă din unirea vaselor limfatice lombare
cu cele intercostale din spaţiul 12 şi din vasele limfatice care
aduc limfa colectată din chiliferele centrale ale vilozităţilor
intestinale.
 Ganglionii limfatici
• Ganglionii limfatici sunt mici aglomerari celulare de
forma rotunjita, cu diametrul de 10-15mm, distribuiti
sub forma de ciorchini de-a lungul vaselor limfatice.
Fiecare ganglion este compartiment in mai multi
foliculi limfatici bogati in globule albe, cum sunt
limfocitele si macrofagele.
• Aspectul lor este diferit – ovoidal, sferic sau chiar
reniform, cu dimensiuni cuperinse intre limita
vizibilităţii şi 2,5 cm. Au o consistenţă moale, astfel
incat, in stare normală, ei nu pot fi palpaţi, adică
simţiţi prin piele.
 Structura ganglionului limfatic

Ca structură, un ganglion limfatic prezintă două părţi :

• o capsulă fibroelastică de inveliş
• ţesutul sau parenchimul ganglionar.
Capsula ganglionului este invelişul fibroelastic,
care acoperă suprafaţa acestuia şi care trimite in
profunzime numeroase septuri, ce delimitează, in
ţesutul ganglionar, două zone :
- o zonă corticală, spre periferie, cu spaţii mai mari, in
care se organizează foliculii limfatici.
- o zonă medulară, spre centru, cu spaţii mai mici, in
care se găseşte ţesutullimfoid al limfonodulului, dispus
in cordoane.
 Ganglionii sunt aşezaţi in lungul vaselor limfatice şi
grupaţi, in anumite zone, in grămezi ganglionare.
Astfel, la membrele superioare găsim 1 sau 2 limfonoduli
olecranieni, la nivelul cotului, iar la rădăcina membrelor
superioare găsim ganglionii axilari, in care este colectată
limfa din toate regiunilr membrelor superioare, din regiunea
scapulară precum şi din regiunea toracală externă.
La nivelul trunchiului se descriu ganglioni limfatici dispuşi in
hilul fiecărui organ, precum şi pe traiectul vaselor limfatice ale
acestora. Astfel, in cavitatea abdominală sunt ganglionii
hepatici, gastrici, spenici, mezenterici, hipogastrici etc. In
cavitatea toracică găsim, de asemenea, ganglioni pulmonari,
mediastinali, esofagieni, traheali, intertraheobronhici etc.
La membrele inferioare există caţiva ganglioni poplitei, in
regiunea poplitee de pe faţa posterioară a genunchiului, iar
cei mai importanţi sunt ganglionii limfatici inghinali, unii
superficiali, iar alţii profunzi, situaţi la rădăcina membrelor
inferioare.
 Organe limfoide
Sunt organe limfoide şi servesc drept depozit pentru
celulele de apărare, cum ar fi limfocitele, care pot
astfel să intervină la apariţia unei infecţii.
• Amigdalele sunt conglomerate de foliculi limfatici, in
care abundă celulele de apărare. De formă
rotunjită, ele sunt acoperite de o mucoasă. Se
intamplă frecvent ca ele să se tumefieze in timpul
procesului inflamator, numit angină/amigdalită.
Celulele lor sunt in acest caz angajate intr-o luptă
impotriva bacteriilor ofensive. Ganglionii pot atunci
să-şi mărească volumul şi să fie palpaţi
submandibular sau chiar laterocervical, dacă
infecţia este de amploare, ceea ce inseamnă că vin in
ajutorul amigdalelor.
 Organe limfoide
Apendicele este situat intre intestinul
subţire şi cel gros. Cu o lungime de 8 cm,
are şi el foliculi limfatici, care ii permit să
ajute organismului la combaterea infecţiilor.
Are totuşi un rol minor, iar absenţa sa nu
perturbă cu nimic echilibrul mediului inferior
al organismului.
 Organe limfoide
Alt organ limfoid, splina este situată in
partea de sus a abdomenului şi cantăreşte
aproximativ 150 g la adult. Funcţia sa
principală este distrugerea globulelor roşii
utilizate, dar ea joaca un rol important in
sistemul imun. Splina cuprinde minusculi foliculi
repartizaţi in două grupe: unii sunt compuşi
din limfocite imature, iar ceilalţi din limfocite
mature. Celulele defensive ale foliculelor
asigură funcţiile imune ale splinei, producand
anticorpi.
 Edemele
Edemele reprezintă un sindrom clinic,
caracterizat printr-o creştere a volumului
apei extracelulare, dinafara
compartimentului intravascular sau, altfel
spus, printr-o hiperhidratare a
compartimentului interstiţial.
 Clasificarea limfedemelor
1. Limfedeme primitive
a. familiale – congenitale (boala Milroy-Nonne-Meige)
- tardive
b. nefamiliale (tip Letteresier-Allen) – congenitale
- tardive
c. limfangioame cu edeme – simple
- cavernoase
- chistice
- angiomatoze cu componentă limfatică
- sindrom Klippel-Trenaunay
- angiom venos cu limfangioame
- boli cromozomiale cu componentă limfatică
- sindrom Turner
- sindrom Bonnevie-Ullrich
 Clasificarea limfedemelor
2. Limfedeme secundare
a. postinflamatorii – erizipel
- limfangită
- adenopatii supurative
- filaroză
b. postflebitice : tromboflebită profundă
c. postoperatorii : secţiuni ale vaselor limfatice
d. postterapeutice : radioterapie sau chiuretaj ganglionar
e. compresie a canalului toracic, sindrom Menetrier
f. limfangiopatie obliterantă
g. compresie locală prin proliferări patologice – boala Kaposi
- boala Hodkin
- limfosarcom
- cancere pelviene
 STADIALIZAREA EDEMELOR
• Stadializare
Stadiul 1 – cu edem moderat, care apare numai după
ortostatism prelungit şi se resoarbe complet in cursul nopţii
Stadiul 2 - , cu edem pronunţat, care este permanent, lasă
godeu, se accentuează in ortostatism şi se resoarbe parţial
noaptea.
Stadiul 3 – cu edem permanent, indurat şi infiltrat (nu lasă
godeu), nu se resoarbe noaptea şi incepe să formeze la
nivelul tegumentului hiperkeratoze şi discretă papilomatoză
Stadiul 4 – elefantiazis –cu edem monstruos, ce nu se mai
resoarbe, gamba şi piciorul fiind deformate, tegumentele
hiperkeratozice sau acoperite de verucozităţi, papilomatoză
sau ulceraţii.
 Cauzele edemului limfatic
Cauze directe ale edemului limfatic pot fi
complicaţii amintite ale tratamentelor
chirurgicale şi radioterapiei , iar cauzele
indirecte pot fi imobilizarea prelungită , cu
efectele ei de limitare a mişcărilor şi infecţiile.
Limitarea mişcărilor de cauze diferite( durere,
redoare articulară, fibroză, paralizie )
diminuează considerabil efectul de pompaj
foarte important al contracţiei musculare
asupra circulaţiei de intoarcere (venoasă şi
limfatică).
 Tratamentul edemului limfatic
Masajul limfatic stimulează prin manevre
lente, dar ferme evacuarea lichidului
interstiţial excedentar pe cale limfatică.
Prizele se orientează de-a lungul vaselor limfatice,
în direcţia de evacuare a acestora.
Regiunile corpului se abordează în următoarea
succesiune: iniţial cele apropiate de canalele limfatice
drept şi stâng şi apoi cele mai îndepărtate.
Stimularea evacuării limfatice este susţinută de
creşterea tonusului vagal, datorată manevrelor blânde,
liniştitoare
Acest tip de masaj se executa in trei etape succesive:
• drenajul ganglionilor limfatici;
• drenajul de apel (drenajul colectorilor limfatici);
• drenajul de resorbţie.
1) Drenajul ganglionilor limfatici
• Ganglionii pot face acumulări de limfa si pot avea
mărimea variind intre cea a unui bob de orez pană la
cea a unei măsline. Drenajul se face in scopul
evacuării limfeilor prin presiuni repetate, lente si de
intensitate medie.
Mana este culcata pe nucleele ganglionare,
degetele apasă perpendicular prin presiuni moderate:
2-3 mişcări la fiecare 10 secunde; aceasta manevra se
repeta de 5-10 ori pe fiecare nucleu ganglionar.
Apelul ganglionilor
Drenajul limfatic manual se poate executa prin
două tehnici:
a)Tehnica apelului sau a aspiraţiei. Este
realizată numai la nivelul colectorilor limfatici.

• Mâna se deplasează în mod progresiv din

partea proximală în cea distală, dar presiunea
este orientată în sensul reîntoarcerii limfatice.
Are ca scop golirea colectorilor care drenează
regiunea şi să exercite un apel sau o aspiraţie
asupra regiunii infiltrate propriu-zis.
 Drenajul de apel - se executa asupra vaselor
colectoare si de evacuare a limfei, in aval de
regiunea tratata. Are drept scop golirea
colectorilor prin realizarea unei „aspiraţii” la
nivelul regiunii pe care dorim s-o drenăm.
Rolul vaselor colectoare: - dirijează limfa
colectată din capilare spre nuclee ganglionare
Stimularea colectorilor incepe de la
rădăcina membrelor (după ce stimulam mai
intai nucleele ganglionare) si mainile se
deplasează odată, progresiv, spre regiunea pe
care dorim s-o drenam
a) Manevra de apel (de evacuare )
Se realizează în 3 timpi contact, tracţiune (întindere), derulare
(desfăşurare) şi se execută în felul următor:
• TI: Mâna intră în contact cu pielea prin marginile radiale ale
degetelor arătătoare;
• T2: Contactul este imediat urmat de o uşoară tracţiune a
ţesutului subcutanat în direcţia ganglionilor, adică spre
rădăcina membrului;
• T3: Degetele se desfăşoară (derulează), de la index spre
auricular (adică dinspre partea radială spre cea cubitală a
mâinii).
• Se repetă manevra de 5-10 ori la rând, în acelaşi loc, înainte
de a deplasa mâinile pentru o nouă serie de 5 -10 manevre
(repetarea de câte 5 ori a fiecărei manevre de apel
corespunde de fapt numărului minim de repetări necesare
pentru a permite deplasarea limfei).
b)Tehnica resorbţiei: mâna exercită presiuni
intermitente, blânde, pe zona infiltrată,
realizând o succesiune de presiuni urmate de
relaxarea tisulară. În cursul relaxării ţesuturile
comprimate reiau forma iniţială; în acest
moment capilarele limfatice se deschid pentru
a lăsa să penetreze moleculele excedentare
din spaţiul interstiţial. Tehnica nu poate fi
utilizată decât atunci când capilarele există sau
când sunt căi de înlocuire.
 Drenajul de resorbţie se realizează
doar daca avem edem. Edemul periferic
invadează ţesuturile situate intre derma si
fascia musculara. Lichidul excedentar din
spaţiul interstiţial este progresiv impins
spre capilarele limfatice prin care limfa va
fi condusa incet spre colectori. Drenajul de
resorbţie se realizează la nivelul zonelor
infiltrate si are rolul de a dirija lichidul
interstiţial spre capilare si apoi spre vasele
colectoare.
 b) Manevra de resorbţie (de captare
Această manevră, ca şi cea de apel, se realizează în 3
timpi: contact, tracţiune (întindere), derulare (desfăşurare):
TI: Mâna intră în contact cu pielea prin marginea cubitală a celui
de-al V - lea deget;
T2: Pielea este uşor tracţionată spre proximal;
T3: Degetele se derulează începând cu auricularul şi până la
index (adică dinspre partea cubitală spre cea radială a
mâinii).