MANAGEMENTUL

STRESULUI

Barbu Diana Elena

REI – Anul 1
Cum se manifesta stresul?
 Stresul- este un răspuns al organismului la exigenţele mediului.
- reacţia organismului a cărei stare de bine este ameninţată şi
care nu are un răspuns imediat pentru a combate
ameninţarea respectivă.

In prezenţa factorilor de stres,organismul răspunde cu o reacţie de

adaptare care prezintă trei faze.
 faza de alarmă – pregateşte corpul pentru acţiune ca urmare a
constientizarii faptului că puterile personale ale omului nu sunt
suficiente pentru a face faţă evenimentelor curente.
 faza de rezistenţă – în timpul careia corpul se organizeaza sub tensiune,
încercând stări ca: frustrare, risipă de energie, randament scăzut
,nelinişte. Dacă această fază se extinde dincolo de anumite limite, energia
de rezistenţă se epuizează şi apare faza de istovire.
 faza de epuizare (istovire) – caracterizată prin oboseală (insoţită de
nervozitate, iritabilitate, tensiune, furie şi nu poate fi depaşită prin somnul
din timpul nopţii), nelinişte, depresie (caracterizată prin insomnie,
pesimism şi lipsă de motivaţie)
Conditiile stresului

 factorii de stres din contextul social / familial

 persoana însaşi
Factorii de stres din contextul social / familial

 acuţi – un individ supus unui eveniment acut primejdios sau perceput ca

incontrolabil (accident de maşină, agresiune, o critică, sau situaţia de a-ţi
fi ruşine - pot lăsa sechele importante pe termen lung)

Oricare ar fi situaţia, reacţia subiectului începe cu faza de alarmă.

 Dacă traumatismul e important se dezvoltă o boală numită stres

post-traumatic: caracterizat printr-o stare anxioasă permanentă , asociată
cu tulburări de somn, nelinişte si retrăiri ale episodului traumatic iniţial

 cronici :

- suprasolicitarea unor situaţii repetitive sau cronice.

- suprasolicitarea profesională: spiritul de competiţie, o ambianţă de
muncă neplacută, ritmul de viaţă, împinge individul spre epuizare,care
tinde să devină permanentă sau frecventă.
Consecintele stresului

 Starea de stres post-traumatică, insomnia, starea de tensiune permanentă, gastrită,

ulcerul, diabetul, sunt complicaţiile cele mai frecvente.

 Când starea de stres devine cronică se instalează

 oboseala, anxietatea, depresia(faza de epuizare) astfel individul recurge cel mai

adesea la tutun, alcool, cafea, tranchilizante provocând probleme relaţionale în
familie sau la seviciu.
 tulburări funcţionale (foarte frecvente) – migrene, alergii, probleme de piele.
 boli organice – hipertensiune arterială, colesterol, infarct miocardic, tulburări ale
tubului digestiv, poliartrită, astm, probleme endocrine – boală tiroidiană.
 deficit imunitar – pe fond de stres scade imunitatea organismului , favorizând
aparitia cancerului.
 frustrare şi agresivitate – această stare sufletească îl nemulţumeşte pe cel care
suferă de stres.
Cum actionam asupra stresului?

 Modificarea obişnuinţelor emoţionale

 Modificarea obişnuinţelor de gândire
 Pozitivarea
 Administrarea timpului
Modificarea obişnuinţelor emoţionale

Pentru că în cazul stresului sunt implicate emoţiile, persoanele stresate sunt

stâpanite de angoasă, mânie sau ambele în acelaşi timp.

 Angoasa - prezintă trei stări:

-a) Starea de panică:
-este un fenomen biologic în care procesele de gândire joacă un
rol redus
-gândurile care ne stăpânesc în acest stadiu sunt frica de moarte, de
nebuniesau de a acţiona în mod incontrolabil.
 b) Anxietatea generalizată:
-este o stare de alertă
-procesele de gândire sunt centrate pe teamă si în această situaţie
apare tendinţa spre pesimism. Dacă starea persistă rezultă
probleme organice.
c) Anxietatea adaptată.
-în acest caz raţionamentul funcţionează bine, iar persoana
evaluează just eventualele pericole şi ştie cum să se apere.
Modificarea obişnuinţelor emoţionale se realizează prin:

 Învăţarea Hipoventilaţiei – ca exerciţiu de început al relaxării are ca

efecte o încetinire a pulsului şi trebuie exersată cand nu suntem supăraţi
sau în situaţii stresante iar rezultatul se va generaliza progresiv şi la
situaţiile mai dificile.
 Relaxarea rapidă
 – după hipoventilaţie, cu ochii închişi, aşezat confortabil, vă concentraţi
câteva secunde asupra respiraţiei “care îşi încetineşte ritmul”; fiecare
expiraţie vă apropie de somn, sau de o senzaţie de calm. La început
sunt necesare 10 respiraţii .
 – pe măsură ce antrenamentul avansează, se va obţine cu ajutorul
respiraţiei, aceeaşi senzaţie de calm, dar ţinând ochii deschişi.
 – se mai poate realiza şi prin alte exerciţii:
 concentrarea asupra unei imagini sau a unui obiect neutru timp de cateva
secunde.
 Metoda desensibilizării
 – după însuşirea relaxării rapide se poate face un program de expunere la
situaţiile stresante, începând cu factori de stres puţini importanţi, apoi
crescând dificultatea
Modificarea obisnuinţelor de gândire
 Adesea gândurile noastre sunt pesimiste şi orientate spre ceea ce ne
produce teamă, centrate pe propria mânie sau pe dorinţa de
competiţie. Exemple: “Nu ştiu nimic...”, “Nimic nu o să meargă...”,
 Asemenea gânduri se numesc judecăţi automate sau stereotipuri mentale
Modificarea obişnuinţelor de gândire se realizează prin:

 Practicarea restructurării cognitive

– constă în modificarea modului de a gândi prin conştientizarea propriilor
judecăti automate.
 Reperarea judecaţilor automate
-constă în relevarea în scris a judecăţilor automate, în funcţie de
situaţia declanşatoare şi de emoţii
 Schimbarea judecaţilor automate
-După reperarea judecăţilor automate se reiau una câte una şi li se verifică
validitatea trecându-le prin filtrul logicii, cu scopul de a le modifica.
 Pozitivarea
 Ca mijloc de defocalizare a atenţiei pe propriile eşecuri şi pe obişnuinţa de a
nu fi niciodata mulţumiţi se realizează prin următoarele mijloace de intarire.
 Alcatuirea unui bilanţ pozitiv al acţiunilor proprii: faceţi un bilanţ
al lucrurilor pozitive, a ceea ce a mers bine.

 Relativizarea consecinţelor. Presupune să ne refuzăm tendinţa de a

maximiza consecinţele negative ale acţiunilor noastre şi de a le minimiza
pe cele pozitive.

 Aprecierea satisfacţiei obţinută în atingerea obiectivelor propuse:

stresul creşte pe masură ce nu ştim să profităm de rezultatele obţinute.
 Uneori scopurile noastre sunt atinse şi uneori, chiar şi depăşite. Şi
totuşi continuăm să fim nemulţumiţi. “Putea fi mai bine!”.
 Alcatuirea bilanţului pozitiv al zilei se realizează prin reluarea mentală
a programului din ziua respectivă şi punerea la punct a agendei pentru a
2-a zi.
 Astfel se evită aprecieri de genul “mâine am o zi cumplită”, “nu ştiu ce
să fac mai întâi.”
 Administrarea timpului

 Metoda clasică a agendei

 Metoda “aici şi acum”
 Administrarea timpului

Metoda clasică a agendei

 Constă în crearea unei agende a zilei şi are ca efecte pozitive organizarea

timpului, programarea unor sarcini cu o seara înainte fără a pierde timpul
a 2-a zi cu selectarea activităţilor

 Orarul zilei trebuie să cuprindă rubrica “sarcini neprevăzute” pentru care se

alocă un anumit timp şi alternative pentru sarcini imposibil de realizat
pentru care se aloca deasemenea un anumit timp.

 Atenţie! Nu trebuie sa încărcăm orarul şi in desfasurarea actiunilor

noastre e bine să ne concentrăm pe o singură activitate – cea în curs.
Metoda “aici şi acum”

 Prezintă componenta centrării pe componenta timp şi pe lucrurile de

care dispunem aici si acum. Ea are trei faze:

 Reperarea judecăţilor automate pe care avem tendinţa să ne focalizăm

şi schimbarea lor

 b) Intocmirea unei liste ” cu lucrurile care merg bine în viaţa mea” şi

la care nu mă gândesc destul

 c) Antrenament pentru a evita amânarea lucrurilor pe care încercăm să

le evităm folosindu-ne în acest sens de tehnica întrebărilor.

Am timp s-o rezolv imediat ?

Nu pierd mai mult amânând-o decât făcând-o pe loc?
Cum mă voi simţi dupa ce o voi fi facut?
Cum mă voi simţi dacă n-o fac?
VA MULTUMESC
PENTRU ATENTIA
ACORDATA!!!