Se spune că demult s-au întâlnit câteva

sentimente şi câteva calităţi ale omului. Când

PLICTISEALA bombănea a treia oară,
NEBUNIA a propus: hai să ne jucăm de-a
ascunselea.
 INTRIGA a făcut pe mirata iar
CURIOZITATEA, fără să se abţină, a
întrebat: De-a ascunselea? Şi cum este asta?
“Este un joc în care eu mă fac (îmi acopăr faţa) şi
încep să număr, de la unu la un milion, în timp ce
voi vă ascundeţi. Când termin de numărat, vă voi
căuta până vă găsesc”, explică NEBUNIA.
 ENTUZIASMUL dansa de mulţumire iar
BUCURIA ţopăia pentru că a reuşit să
convingă ÎNDOIALA şi chiar INDIFERENŢA,
cea pe care n-o interesa nimic.
 Dar nu toţi au vrut să participe.
ADEVĂRUL a preferat să nu se ascundă.
De ce? Pentru că la sfârşit îl găseau mereu.
ORGOLIUL considera că jocul acesta era o
prostie. În fond îl deranja că nu fusese ideea
lui. Iar LAŞITATEA a preferat să nu rişte.
NEBUNIA a început iute să numere.
Primul s-a ascuns TRIUMFUL, care prin
propriile puteri, a reuşit să se urce în
copacul cel mai înalt; în spatele lui stătea
INVIDIA.
GENEROZITATEA aproape nu reuşea să
se ascundă. Fiecare loc i se părea minunat
pentru oricare dintre prieteni.
FRUMUSEŢEA a ales marea
cristalină.
 MÂNDRIA nu a vrut sa se ascunda, dar
totuşi s-a cuibărit într-o pereche de aripi
strălucitor colorate.
Coroana unui copac era perfectă pentru
TIMIDITATE.
Zborul păsărilor si o adiere de vânt i
s-a părut magnific pentru
LIBERTATE.
 În fine, după ce s-a gândit la toţi,
GENEROZITATEA s-a ascuns într-
o rază de soare.
RĂUTATEA a ales norii întunecaţi
pentru a acoperii soarele.
EGOISMUL în schimb a găsit un loc
foarte bun de la început. Era comod,
doar pentru el.
MINCIUNA s-a ascuns după curcubeu.
Iar PASIUNEA şi DORINŢA, printre
vulcani.
Când NEBUNIA aproape terminase de
numărat, DRAGOSTEA încă nu găsise
un loc să se ascundă căci toate erau
ocupate.
Până ce într-un târziu a văzut o tufă de
trandafiri şi s-a hotărât să se ascundă
între flori.
Ultima care s-a ascuns a fost LENEA care ,
aşa cum face mereu, s-a tolănit pe prima
piatră care i-a ieşit în cale.
 “Un milion!”, zise NEBUNIA. Şi începu să
caute. Prima care a apărut a fost LENEA care
era la doi paşi.
PASIUNEA şi DORINŢA s-au simţit în
vibraţia vulcanilor.
Fără să vrea a găsit TRIUMFUL. Şi a găsit
imediat şi INVIDIA.
Pe EGOISM nici n-a trebuit să-l caute
pentru că a ieşit singur. Ascunzătoarea
lui era de fapt un cuib de viespi.
De atâta căutat, NEBUNIEI i s-a făcut sete.
Şi apropiindu-se de mare a descoperit
FRUMUSEŢEA.
 A fost mult mai uşor să găsească
INDOIALA. Stătea şi nu putea să se
hotărască unde să se ascundă.
Aşa i-a găsit pe toţi.
TALENTUL era în strălucirea picăturilor de
rouă din iarba crudă.
ÎNŢELEPCIUNEA era în lumină.
NELINIŞTEA, era într-o peşteră întunecată.
MINCIUNA, în spatele curcubeului.
Şi a găsit chiar şi UITAREA, care uitase că se
joacă de-a ascunselea.
Doar DRAGOSTEA nu era de găsit.
NEBUNIA a căutat în fiecare copac, în
fiecare izvor, pe crestele munţilor.
Şi când era să se dea bătută, a văzut tufa
de trandafiri.
A luat un băţ şi a început să mişte crengile.
Imediat s-a auzit un ţipăt de durere.
Spinii răniseră ochii DRAGOSTEI.
NEBUNIA nu ştia ce să mai facă să se
scuze. A plâns, s-a rugat, a implorat, a
cerut iertare şi a promis să rămână
mereu împreună.
De atunci DRAGOSTEA este oarbă şi
NEBUNIA este mereu lângă ea.
 De aceea se spune că “Să
iubeşti este o nebunie, dar
măcar să iubeşti nebuneşte.”.