Curs 8

Osteoporoza
Boala Artrozica Periferica
SL Univ Dr Sorina Maria Aurelian
UMF Carol Davila
 Curs 8
Osteoporoza
Boala Artrozica periferica

• Osteoporoza- definiţie, clasificare, factori agravanţi,

diagnostic,
• Complicatii osteoporoza- fracturi-tasări vertebrale, fracturi
radio-carpiene şi fracturi de col femural
• Tratamentul farmacologic al osteoporozei
• Evaluarea calităţii vieţii la pacientul geriatric cu osteoporoză
cu sau fără fracturi
• program de recuperare : obiective, metodologia de aplicare,
particularităţi, limite
 Epidemiologia Osteoporozei

• problemă globală majoră de sănătate

• una dintre cele mai răspândite boli legate de îmbătrânire

• creşterea ponderii populaţiei vârstnice şi a celei longevive este un

factor important în prevalenţa osteoporozei

• una din trei femei şi unul din cinci bărbaţi de peste 50 de ani vor
suferi o fractură osteoporotică

• 80 % dintre cei cu risc crescut de osteoporoză şi care au suferit cel

puţin o fractură, nu au fost identificaţi sau trataţi pentru aceasta
afecţiune.
 Definirea Osteoporozei
• densitatea osoasă acumulată în timpul copilăriei atinge un maxim în jurul
vârstei de 25 de ani.
• densitatea osoasă este menţinută timp de aproximativ 10 ani.
• după vârsta de 35 de ani, atât bărbaţii cât şi femeile pierd în mod normal
0,3-0,5% din densitatea osoasă în fiecare an, ca parte a procesului de
îmbătrânire.
• Formarea osului este un proces complex care reprezintă o balanţă între
formarea şi distrucţia osoasă, un echilibru între activitatea osteoblastelor
şi a osteoclastelor (proces determină menţinerea calităţii matricei osoase)
• Osteoporoza apare când acest echilibru este afectat şi eliminarea osului
vechi, prin acţiunea osteoclastelor, e mai rapidă decât înlocuirea cu cel nou
datorată acţiunii osteoblastelor.
• Procesele biochimice din cadrul formării matricei ososase sunt influenţate
major de hormoni
– Estrogenul, alături de parathormon (PTH) şi calcitonina (CT) sunt
hormoni ce favorizează sinteza osoasă iar asocierea cu vitamina D
contribuie la menţinerea homeostaziei calciului.
 Clasificarea Osteoporozei

Funcţie de etiologie:
• osteoporoză primară (de tip I, postmenopauză şi tip II, tardivă)
• osteoporoză secundară (întâlnită şi la vârstnici) survenită în numeroase afecţiuni.
Aceasta din urmă este responsabilă pentru mai puţin de 5% din totalitatea cazurilor.

Cauze de apariţiei a osteoporozei secundare:

• insuficienţă renală cronică,
• boli endocrine(hipertiroidism, hiperparatiroidism, hipogonadism, sindrom Cushing,
diabet zaharat)
• imobilizarea prelungită
• Afecţiuni digestive: hepatice, ciroză, malabsorbţii proteice din afecţiuni gastrice,
• Alcoolism si tabagismul
• carenţă de vitamina A şi C, deficitul de calciu
• medicamente (corticoizi, fenitoină, barbiturice), artrita reumatoidă etc.
 Diagnosticul Osteoporozei
• anamneză;
• examinare fizică;
• test de măsurare a densităţii osoase

Detectarea osteopeniei (semnele timpurii ale osteoporozei) este posibilă folosind o gamă
de metode care determină densitatea minerală osoasă (DMO).

Investigaţii paraclinice utilizate în acest scop sunt :

• examenul radiologic – puţin sensibil, deoarece este necesară o reducere substanţială a
masei osoase pentru a fi vizibilă pe radiografii; evidenţiază fracturile;
• tomografia computerizată cantitativă a coloanei vertebrale – cea mai sensibilă
metodă pentru diagnosticul iniţial; nu se recomandă pentru măsurători repetate din
cauza costului ridicat şi a dozei mari de radiaţii;
• absorbţiometria unifotonică la nivelul antebraţului proximal – puţin sensibilă în
stadiile precoce;
• absorbţiometria bifotonică la nivelul coloanei vertebrale şi şoldului – limitată de
numeroasele artefacte;
• dubla absorbţiometrie cu raze X la nivelul coloanei lombare sau a şoldului‫ – ؘ‬metoda
de preferat pentru depistare şi pentru monitorizare în timp a modificărilor osoase.
 Diagnosticul Osteoporozei
Densitatea osoasă a pacientului e comparată cu media densităţii
osoase a tinerilor de acelaşi sex şi aceeaşi rasă. Acest scor se
numeşte scorul T şi reprezintă densitatea osoasă în funcţie de
deviaţia standard (DS) faţă de standardul la tineri.

Criteriile OMS 2007 pentru

diagnostic:
• Osteoporoza
are un scor T = < –2,5 DS;
• Osteopenia
are un scor T = între –1 şi –2,5
DS.
 Complicaţii ale osteoporozei
Fracturile sunt cele mai frecvente şi cele mai serioase
complicaţii ale osteoporozei.

Fracturile de şold, al doilea tip de fracturi provocate de

osteoporoză ca frecvenţă, sunt în general rezultatul unor
căderi. Semne clinice ale unei fracturi de col femural sunt
durere vie la mobilizare, impotenţa funcţională, rotaţia externă
a membrului inferior dureros, scurtarea acestuia. Radiografia
de bazin confirmă suspiciunea clinică.

Fracturile încheieturii mâinii provocate de căderi sunt, de

asemenea, frecvente.

Fracturile de coloană pot apărea în lipsa unor căderi sau

traumatisme, dar din cauza faptului că vertebrele devin atât de
fragile încât încep să se taseze. Fracturile prin tasare pot
determina dureri severe şi presupun o recuperare îndelungată.
 Tratamentul profilactic

Se face din perioada adultă prin:

– dietă bogată în lactate
– un stil de viaţă fără fumat si alcool
– cu expunere la la soare
– aport adecvat de calciu
– aport adecvat de vitamina D
– exerciţii fizice regulate

Beneficiile exerciţiului fizic sunt prezente la orice vârstă.

 Exerciţii pentru profilaxia osteoporozei
• o ţinută şi un echilibru mai bun, o putere musculară crescută
• Persoanele cu diferite afecţiuni, sau cele care nu au urmat regulat un program de
exerciţii, ar trebui să consulte un medic înainte de a începe activitatea fizică.
• Kinetoterapeutul poate da cele mai bune sfaturi privind exerciţiile cele mai potrivite
şi mai sigure.
Sporturile eficiente: care implică ridicarea de greutăţi, alergarea, sprintul, săritul
Exerciţiile cu impact scăzut, cu solicitare osoasă minimă : înotul şi bicicleta sunt
benefice sistemului cardiovasculator şi îmbunătăţesc rezistenţa musculară, dar nu
ajută în formarea osoasă.
Exemple de exerciţii pentru sistemul osos:
– Mersul pe jos
– Alergarea
– Dansul
– Tenisul
– Voleiul
– Exerciţiile care îmbunătăţesc postura şi echilibrul vor preveni căderile şi riscul de a suferi o
fractură.
 Recomandări program de exerciţii fizice adecvate
1. începe încet şi progresează treptat;

2. programe scurte, dar intense, sunt cele mai eficiente în

formarea osoasă;

3. două episoade scurte de exerciţiu la inteval de 8 ore sunt mai

bune decât unul lung;

4. conştientizarea riscului căderilor: persoanele osteoporotice,

precum şi cele care au suferit fracturi, trebuie să conştientizeze
anumite limitări şi să-şi ia măsuri de prevenire în timpul
exerciţiului (evitarea miscările bruşte şi rotările, abdomenele,
aplecările, ridicarea de obiecte grele);

5. nu exagera.
 Tratamentul medicamentos

1. agenţi antiresorbtivi
• – Bifosfonaţi;
• – Raloxifen (modulator selectiv al receptorilor pentru
estrogeni);
• – Calcitonina.
2. agenţii anabolici
• – Teriparatid.
• calciu, vitamina D-obligatorii
 Recuperarea/reabilitarea post fractură
• Tratament medical recuperativ- urmăreşte redobândirea funcţiilor
afectate de boală şi reintegrarea vârstnicului în mediul personal
– rolul de a elimina durerea şi de a ajuta pacientul să-şi recapete
independenţa şi posibilitatea de a se mişca
– programele de exerciţii
– exerciţiile să fie executate sub supravegherea unui kinetoterapeut,
– încălzirea musculară efectuată în apă caldă este primul pas al
programului în sine.
– Se va urmări instituirea de măsuri corecte şi precise în cazul fracturilor
operate care se complică rapid cu osteoporoza şi tulburări de
imobilizare (se preconizează ridicarea pe cadru sau la bare fără sprijin
pe membrul operat la 48 de ore şi începerea mobilizării în cadru din a
6-a zi postoperator).

• Al doilea timp al recuperării, care urmează procedurilor ce se

aplică la pat, constă în reeducarea mersului concomitent cu
iniţierea obţinerii autonomiei
 Boala Artrozica Periferica
Definitie- grup de afectiuni de etiologie si patogenie plurifactoriala ce determina
distrugerea cartilajului articular si a osului subcondral
O boala non-inflamatorie, degenerativa , cronica caracterizata prin:
A. clinic:
- durere
- deformare si marire de volum
- limitarea mobilitatii articulare

B. patogenic:
• dezechilibru intre degradare si sinteza la nivelul cartilajului si osului subcondral:
- leziuni distructive cartilaginoase
- scleroza subcondrala
- chiste osoase
- Osteofitoze

C. terapeutic:
- saracia agentilor curativi specifici
 Artroze- factori de risc
• Varsta
- incidenta creste cu varsta, maximum intre 55-75 ani
• Sexul
- artrozele interfalangiene sunt mai frecvente la femei
- coxartroza este mai frecventa la barbati > 65ani
• Rasa
- mai frecventa la caucazieni
• Greutatea corporala- Obezitatea creste riscul de artroza de 5 ori la femei si de 3 ori la barbati
• Traumatismul major dar şi cel minor repetitiv
• Suprasolicitarea prelungită a articulaţiei
• Supraîncărcarea - MESERIILE cu risc inalt pentru ARTROZA presupun:
– mentinerea pozitiei ghemuit timp indelungat - culegatori
– ingenuncheri frecvente - min 1 ora/zi, calugari
– mers prelungit, urcat/ coborat scari - peste 6 ore/zi, postasi, colectori taxe
– microtraumatisme profesionale subclinice;
– pozitii vicioase mentinute prelungit

• Predispozitia genetica este importanta ( de exemplu 50% copii mostenesc artroza de mana si sold daca
parintii o au)
• Educatia
 Aspectul normal al articulatiilor
• Capsula ligamentara - formata din fibre
de colagen tip I

• Membrana sinoviala - captuseste pe

interior capsula ligamentara

• Cartilaj articular - acopera cele 2 oase ce

participa la formarea articulatiei
 avascular– nutritia este asigurata de lichidul
sinovial prin difuziune
 alimfatic
 aneural – durerea artritica este determinata de
activarea receptorilor din capsula ligamentara si
alte structuri periarticulare
 Hipocelular

• Lichid sinovial < 2 ml

 Artroze- etiopatogenie
1. VARSTA
- cel mai puternic factor de risc implicat in aparitia artrozelor primare
- cu varsta apar modificari in biomecanica articulara asociate cu remodelare osoasa => apar
interferente cu nutritia cartilajului si alterarea distributiei sarcinilor => se altereaza compozitia
chimica a cartilajului
- greutatea moleculara a HA scade cu varsta, dar concentratia sa creste => se formeaza agregate mai
mici de proteoglicani => alterarea proprietatilor cartilajului si cresterea permeabilitatii hidrice
2. ALTERARI ALE MATRICEI CARTILAGINOASE
- primare – mutatii punctiforme in ADN-ul complementar care codifica colagenul tip II
- secundare – in hemocromatoza, boala Wilson, guta, condrocalcinoza – apar depuneri de cristale in
matricea cartilaginoasa ce altereaza condrocitele sau cresc rigiditatea matricei
3. ALTERAREA REGLARII METABOLISMULUI CONDROCITELOR
- metabolismul condrocitelor este reglat de - mediatori chimici (din sange, sinovie, cartilaj)
- diferiti stimuli mecanici
- stadiul compensat al artrozei = perioada lunga in care rata sintezei constituentilor matricei ≥ rata
degradarii lor
 Artroze- etiopatogenie
4. TRAUMATISMELE
- atrofia cartilajului insotita de alterari metabolice si degenerative observata la nivelul articulatiilor
imobilizate mult timp
- artrozele ce apar dupa osteonecroza sau luxatii recidivante sau fracturi prost reduse, lasand
incongruenta articulara
- microfracturile determina - cresterea remodelarii in zonele de cartilaj calcificate
- traumatismele repetate determina cresterea duritatii osului subcondral => cresterea uzurii
cartilajului supraiacent
- cartilajul articular este vulnerabil la compresii repetate
5. BOLI INFLAMATORII ARTICULARE
- inflamatia initiaza si perpetueaza modificarile patologice de la nivelul cartilajului – prin
enzimele eliberate de sinovie sau leucocite in spatiul articular (proteaze serice neutre, elastaza,
catepsina-D)
- mediatori ai inflamatiei pot induce productia de enzime litice de catre condrocite
- apare un cerc vicios: inflamatie => eliberare de enzime => degradare cartilaj => inflamatie
6. OBEZITATEA
- la obezi artroza afecteaza atat articulatiile portante, cat si cele neportante
- intervine prin:
- cresterea incarcarii osoase prin articulatiile purtatoare de greutate
- afecteaza biomecanica articulara prin modificari de postura, mers, activitate
locomotorie in general
 Artroze- Clasificare
1. Artroze primare
a) localizate
- maini: noduli Heberden si Bouchard
- picior: hallux rigidus
- genunchi: sd.femuro-patelar, gonartroza
- sold: coxartroza
- col.vertebrala: spondiloza, hiperostoza scheletala idiopatica difuza
b) generalizate
- cuprind cel putin 3 articulatii, de obicei mici
c) erozive
- caracterizata prin distructie cartilaginoasa difuza cu eroziuni osoase
si sinovite
 Artroze- Clasificare
2. Artroze secundare
a) postraumatice – fracturi articulare,
b) displazice – condrodisplazia, displazia luxanta a soldului, boala Perthes
c) defecte structurale – osteonecroze/ osteocondrite
d) postinflamatorii – infectii / artropatii inflamatorii
e) metabolice – hemocromatoza, condrocalcinoza
f) endocrine – acromegalie, hipotiroidie, hiperparatiroidie, exces de
estrogeni, DZ, obezitate
g) boli ale tes.conjunctiv – sd. de hipermobilitate, mucopolizaharidoze
h) boli de etiologie necunoscuta – b. Kashin-Beck, b.Mseleni
Anamneza:
Artroze- Clinic
1. DUREREA
- surda, continua, intensitate usoara/moderata
- ameliorata/dispare la repaus
- de tip mecanic (este accentuata de miscare, in special de purtarea de greutati)
- apare datorita microfracturilor, sinovitei, staza venoasa, capsulita, entezita, contrctura
musculara, compresie nervoasa
2. REDOAREA ARTICULARA
- initial este intermitenta
- este mai accentuata dupa o perioada de inactivitate
3. IMPOTENTA FUNCTIONALA
Examen fizic:
a) DEFORMAREA ARTICULARA
• frecvent asimetrica
• datorata unui revarsat articular sau prezentei osteofitelor
a) CRACMENTE
• datorita frecarii suprafetelor osoase lipsite de cartilaj
• In timpul miscarii sau la mobilizare pasiva
a) SCADEREA MOBILITATII ARTICULARE
• Prezenta din stadiile incipiente ale bolii
• Se accentueaza odata cu evolutia bolii
• Initial este excentrica (afecteaza o singura miscare din articulatia respectiva), ulterior
devineconcentrica
a) TULBURARILE DE MERS
• Sunt asociate cu durerea la nivelul articulatiilor portante
 Artroze- Paraclinic
1. EXAMEN RADIOLOGIC
- ingustarea spatiului articular – mai severa in partile portante
- osteofiti marginali
- osteoscleroza osului subcondral
- chisturi osoase adiacente articulatiei

2. SCINTIGRAFIA CU 99 TC PIROFOSFAT
- arata o crestere activitatea osului subcondral

3. RMN articular

4. ARTROSCOPIA – indicatii:
- diagnostic diferential cu sinovita vilonodulara/condromatoza sinoviala
- preoperator – pt stabilirea gradului afectarii articulare
- tratamentul formelor usoare si moderate de boala
 Artroza- mainii
• Incidenţă: la 1/3 din persoanele de peste
80 de ani;
• Sexul feminin;
• Deficit de prehensiune moderat;
•Indice de evaluare: indexul funcţional al
lui Dreisser
 Coxartroza
- Mai frecventa la barbati
A. PRIMARE (idiopatice)

B. SECUNDARE
1. Tulburari de statica articulara cu afectarea
mecanicii articulare
- Malformatii congenitale – displazia
luxanta de sold, coxa antetorsa/ vara
congenitala/ valga congenitala
- Deformatii coxo-femurale castigate –
posttraumatice, artrite infectioase,
necroza aseptica de cap femural

2. Afectiuni cu alterarea sinoviei si cartilajului

articular
- coxite, sinovite, hemofilia
 Simptomatologie
1. DUREREA
- sediul: in trigonul femural
- iradiaza spre genunchi
- de tip mecanic
2. LIMITAREA PROGRESIVA A MOBILITATII ARTICULARE
- Initial sunt afectate miscarile de rotatie interna, abductie si extensie
3. ATITUDINEA VICIOASA
- initial: determinata de contractia antalgica a musculaturii periarticulare,
urmata apoi de retractii si fibroza
- Flexie, adductie si rotatie externa
 Coxartroza- Examen fizic

1. INSPECTIE
- pozitia vicioasa a membrului inferior
- hipotrofia musculaturii periarticulare + cvadriceps
2. BILANTUL ARTICULAR AL SOLDULUI
- evidentiaza amplitudinea miscarilor articulare active si pasive
3. MASURAREA LUNGIMII MEMNRELOR INFERIOARE
- scurtare aparenta/ reala
4. STUDIUL MERSULUI
- schiopatat – bolnavul scurteaza timpul de sprijin pe piciorul afectat
 Examen fizic- STUDIUL MERSULUI

• Analiza Biomecanica a mersului- miscare foarte complexa, realizata

cu un randament maxim si un consum energetic minim

• In mersul normal, pentru un membru, 60% din durata unui ciclu de

mers este reprezentata de sprijin si 40% de balans

• Numarul de pasi executati pe unitatea de timp (minut) se numeste

cadenta/ viteza de deplasare

• Kinematica mersului este in stransa corelatie cu consumul energetic,

aceasta determina- aparitia oboselii in mers

• Bolnavul merge cu pasi mici datorita suferintei coxofemurale (lipseste

pasul pelvin), lombopelvine si coloanei cervico-dorsale

27
Examen fizic- STUDIUL MERSULUI

• Analiza metabolica se refera la consumul energetic care este cu atat mai

mare, cu cat greutatea corporala este mai mare

Exemplu: pentru aceeasi viteza de mers, un individ de 100kg va avea un consum

dublu de energie fata de un individ de 50kg

!! Mersul pe teren neregulat, urcarea unei pante cu inclinare de 15 grade duce la

dublarea consumului energetic

!! In cazul pacientului varstnic, se poate mentine un consum energetic scazut prin

scaderea vitezei de mers; consumul de energie pe unitatea de timp poate fi scazut,
dar consumul de energie raportat la distanta parcursa va fi foarte mare

Evaluarea vitezei normale de mers - parcurgerea unei distante de 1m/s - indica un

risc crescut de declin functional care este corelat cu caderile si respecitv cu
fracturile de sold

28
 Coxartroza- radiologic
1.Pensarea spatiului articulare

2. OSTEOFITOZA
- la nivelul acetabulului sau la nivelul femurului
3. MODIFICARILE OSOASE
- Osteoscleroza subcondrala = condensare osoasa in zona portanta
a tavanului acetabular
- Geode = apar in zonele portante ale capului femural si acetabul
 Coxartroza- complicatii si tratament
Complicatii Tratament
1. Terapia fizica si kinetoterapia
- bilateralizarea afectiunii
2. Farmacologic
- protuzia acetabulara a acpului
femural - Analgezice
- supraponderabilitatea – stil de viata - Corticosteroizi intraarticular
sedentar 3. Chirurgical
- afectarea coloanei lombare si - Osteotomii de corectie la nivelul
genunchiului de aceasi parte soldului sau femurale
- fractura extremitatii proximale a - Artrodeze
femurului. - Artroplastii
Coxartroza cu artroplastie
 Gonartroza

- mai frecventa la femei

- rezultatul unui dezechilibru

functional intre rezistenta
structurilor articulare si
tensiunile la care acestea sunt
supuse

- debut insidios – este mai bine

tolerata decat coxartroza
 Gonartroza- simptomatologie
1. DUREREA
- sediul: regiunea interna a genunchiului, spatiu popliteu sau subrotulian
- iradiaza spre coapsa sau gamba
- de tip mecanic
2. SENZATIA DE INSTABILITATE A GENUNCHIULUI AFECTAT
- datorat pierderii bruste a controlului muscular a stabilitatii genunchiului
- initial la miscari bruste, apoi la orice denivelare de teren
- determina impotenta functionala
3. PSEUDOBLOCAJUL ARTICULAR
- dupa pastrarea indelungata a aceleiasi pozitii
4. TUMEFIEREA GENUNCHIULUI
- apare dupa efort, dispare in repaus
- se datoreaza revarsatului intraarticular
 Gonartroza- examen fizic
1. INSPECTIE
- tumefactia articulatiei
- hipotrofia musculaturii coapsei
- chist popliteu Baker
2. SEDIUL DURERII PROVOCATE
3. EXAMENUL MOBILITATII GENUNCHIULUI
- evidentiaza cracmente articulare sau subluxatia
externa a rotulei
4. EXAMENUL DEVIATIEI AXIALE
5. EXAMENUL MERSULUI
 Gonartroza - Radiologie
1.Rx STANDARD
- fata + profil
2. Rx AXIALA DE ROTULA
- evidentiaza eventuale anomalii – displazii rotuliene, luxatii/subluxatii recidivante
- stabilesc importanta modificarilor artrozice
3. Rx IN POZITII DINAMICE – genu varum/valgum
4. Rx INTREGULUI MEMBRU INFERIOR IN ORTOSTATISM
 Gonartroza- Tratament
1. MIJLOACE NEFARMACOLOGICE
- educarea pacientilor pentru evitarea sporturilor agresive, etc.
- Fiziokinetoterapie + hidrokinetoterapie
2. MIJLOACE FARMACOLOGICE
- Corticosteroizi intraarticular
- Analgezice – opioide/ neopiacee/ topice
- AINS
3. CHIRURGICAL
- Osteotomii de corectie la nivelul tibiei sau
femurului
- Artrodeze
- Artroplastii
Coloana vertebrala- spondilodiscartroza
Se face in ortostatism cu capul
ridicat si barbia inainte, membrele
inferioare lipite in extensie si cele
superioare pe langa corp (pozitie de
drepti)
Inspectie: cifoza toracala, scolioza,
torticolis
Palparea proeminentelor osoase si
a partilor moi.
Mobilitatea pentru fiecare segment
in parte:
•coloana cervicala: menton-stern,
occipit-perete, ureche-umar
•coloana toracala; perimetru toracic
pe linia mamelonara in inspir si
expir fortat - 7 cm
•coloana lombara: testul index-sol
si testul Schober
 Spondiloartroze
Spondiloza (Spondilartroza) cervicala
- Cea mai frecventa modificare de tip degenerativ intalnita frecvent la
varstnici
- Intereseaza vertebrele C5-C6 si mai rar C2-C3 si C3-C4.
- Clinic apare:durere cefalee occipitala, ameteli si chiar vertij,tulburari
vizuale(rar)
Spondiloza (Spondilartroza) lombara
- Durere lombara de tip radicular de tip lombosciatica (durere acuta
iradiata pe traiectul nervului sciatic in functie de radacina afectata).
- Specific Manevra Laseque sau semnul de elongatie al sciaticului
pozitiva.
- Manevre specifice pentru stabilirea localizarii compresiei:
- Mers pe varfuri imposibil + durere in calcai si deget 5 -
interesarea L5-S1.
- Mers pe calcai imposibil + durere in haluce - interesarea L4-
L5.
 Atroze- obiective tratament
• Etapele managementului:
- confirmarea diagnosticului
- identificarea factorilor de risc
- evaluarea funcţionala
- evaluarea comorbiditaţilor
- evaluarea globala a pacientului

• Obiectivele principale ale procesului terapeutic (ACR):

- educaţia pacientului
- ameliorarea durerii
- optimizare functionalǎ
- reducere ponderală
- întârziere a progresivităţii leziunilor
- aplicarea de orteze şi dispozitive pentru ambulaţie şi ADL (activitis of daily living)
 Tratamentul farmacologic al artrozelor

• Antiinflamatorii nesteroidiene ( AINS)

inj./dr./unguente
• Antiinflamatorii steroidiene (AIS)
inj/dr/infiltratii
• Antialgice
• Refacerea cartilaginoasa ( condroitina
sulfat+hialuronat de sodiu)- infiltratii/dr.
• Eutrofice- gerovital / alflutop- infiltratii
 Tratamentul antiinflamtor la varstnici
principii de administrare

• Dieta hiposodata- AINS+AIS =retentie de sodiu

• AINS-reactii iritative gastrice- protector gastric
• AIS- timp indelungat –osteoporoza/ cresterea
glicemiei/reactii iritative gastrice
• Atentie Doza zilnica- insuficienta renala(control
RFG)
• Atentie timp de administrare- insuficienta
renala(control RFG)
• Atentie asocierea cu ACO( risc de sangerare)
 Artroze- Recomandari Societatea
Europeana de Reumatologie(EULAR)
1. Asocierea tratamentului non- farmacologic şi farmacologic;
2. Tratamentul OA de şold şi genunchi este orientat de factorii de risc locali articulari şi generali;
3. Tratamentul non-farmacologic include exerciţii fizice regulate, reducerea greutăţii corporale,
folosirea de mijloace ajutătoare pentru sprijin şi ambulaţie;
4. Prima alegere pentru controlul durerii, dat fiind eficacitatea şi siguranţa este paracetamolul (
pânǎ la 4 gr/ zi) în formele uşoare şi moderate;
5. AINS în dozǎ minimǎ eficace vor fi introduse suplimentar sau vor înlocui paracetamolul în
cazul unui rǎspuns inadecvat; pacienţii cu risc GI crescut au indicaţie pentru AINS +
gastroprotecţie, sau COX 2 selective;
6. Analgezicele opioide cu sau fără asociere de paracetamol sunt utilizate la pacienţii consumatori
sau nu de AINS selective sau non- selective; sunt contraindicate la cei cu fenomene de intolerantǎ;
7. SYSADOA (glucozamina şi condroitin sulfat, avocado şi acidul hialuronic) au efect
simptomatic şi toxicitate scǎzutǎ;
8. Corticosteroizi intraarticular se recomandǎ pacienţilor în puseu inflamator fǎrǎ rǎspuns la
analgezice sau AINS;
9. Osteotomiile şi alte procedee chirurgicale se indicǎ la pacienţii tineri cu OA simptomaticǎ, mai
ales in prezenţa displaziilor (varus, valgus);
10. Proteza de şold şi genunchi se indicǎ la pacienţii cu manifeste procese radiologice ce
caracterizează evoluţia OA şi care prezintǎ durere refractarǎ la tratament şi dizabilitate.