În literatura română, modernismul a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind prefigurat de creatorii afiliați simbolismului și naturalismului, între primii interesați de experiența subiectivă și de studiul psihologiei personajelor. Modernismul este o mișcare culturală, artistică și ideatică ce include artele vizuale, arhitectura, muzica și literatura progresivă care s-a conturat în circa trei decenii înainte de anii 1910 - 1914, când artiștii s-au revoltat tradițiilor academice și istorice impuse și considerate standard ale secolelor anterioare, începând cu cele ale secolului al XIV-lea și culminând cu rigiditatea și "osificarea" academismului secolului al 19-lea. Teoreticianul acestui curent este Eugen Lovinescu, care afirmă despre existența unui "spirit al epocii", care influențează literaturile mai puțin dezvoltate să se raporteze la altele mai evoluate.Astfel, el preia "teoria formelor fără fond" a lui Titu Maiorescu, cu precizarea că "formele trebuie să-și creeze un fond propriu". Pe teritoriul românesc modernismul debutează prin simbolism, când în 1916 George Bacovia îşi publica primul volum , „Plumb”. Alături de simbolism începe, la um moment dat, să se infiltreze avangarda, o literatură modernistă dusă uneori până la extrem. Reprezentativ în dezvoltarea noii orientări de factură modernistă, un rol extrem de important îl va juca poetul, dramaturgul şi filizoful Lucian Blaga. La el fiecare ramură poetică este simbolizată. El îşi creează propriul univers, propria sa geografie „mitologică”, propria sa simbolistică animală sau vegetală şi propriul pas în interpretarea acestui poem este analiza poemului programatic, „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”. Preocupaţi să confere poeziei conştiinţa de sine, moderniştii contestă atât definiţia clasică a liricului, potrivit căreia poezia este un limbaj mai înalt faţă de cel comn, dar a cărui logică nu diferă în mod substanţial de a acestuia, cât şi pe cea dată de romantici, pentru care lirica este un gen al sentimentelor Mentorul modernismului a fost Eugen Lovinescu, cel care a condus revista "Sburatorul", de la Bucuresti.Lovinescu defineste modernismul in datele sincronismului.El considera ca o cultura minora, cum este a noastra, trebuie sa se sincronizeze celei occidentale, considerate superioara.Criticul aminteste de un "spirit al veacului"(saeculum), caruia trebuie sa i se supuna si cultura romana. Moernistii fie negau traditia, fie aceasta li se parea insuficienta.Totusi, scriitorii valorosi s-au situat intre aceste doua directii, pentru ca, in creatiile lor sunt vizibile elemente traditionale, dar si moderne.Astfel, Tudor Arghezi si Lucian Blaga, care din punct de vedere didactic apartin modernismului, au in vedere si elemente ale traditiei.In volumele "La cumpana apelor", "La curtile dorului", Lucian Blaga creeaza din satul romanesc un adevarat spatiu paradisiac.Intr-unul dintre aforismele sale, autorul chiar afirma ca "eternitatea s-a nascut la sat". Paradoxal, si Vasile Voiculescu se raporteaza la influentele modernitatii in ultimul sau volum de poezii, intitulat "Ultimele sonete inchipuite ale lui William Shakespeare". Poeti modernisti: George Bacovia (simbolism), Lucian Blaga (expresionist), Tudor Arghezi, Ion Barbu. Poeti traditionalisti: Vasile Voiculescu, Ion Pillat. Prozatori moderni: Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Blugescu, Anton Holban, Gib Mihaescu. Alti prozatori: Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, George Calinescu, Mircea Eliade, Mateiu Caragiale. Dramaturgi: Camil Petrescu ("Jocul ielelor"), Lucian Blaga, Tudor Musatescu, Al Chiritescu ("Gaitele"). Critici: Eugen Lovinescu, Nichifor Crainic, Garabet Ibraileanu, Serban Cioculescu, Vladimir Strainu, Perpessicius. Lirica romaneasca interbelica poate fi pusa in totalitate sub semnul modernismului, dar diversitatea de orientari si cronologia compicata a acestora au produs adesori confuzii, facand dificile delimitarile si clasificarile. Simbolismul ca forma a modernismului Modernismul sincron Modernismul eclectic Traditionalismul sau modernismul autohton Modernismul ermetic Modernismul extremist Modernismul a adus o serie de inovatii in literatura, atat in proza, dar mai ales in poezie. Poezia interbelica va asimila elemente din principalele curente literare ale epocii (avangardism, dar si expresionism, simbolism, ermetism), se va distanta de „inima”, de poezia de tip romantic, devenind practic o abandonare in voia fortelor magice ale limbajului. Forma se va desprinde de continut si vor aparea o serie de inovatii, cu precadere in aspectele exterioare ale poeziei . Printre acestea se numara dezarticularea sintaxei, ambiguitatea versurilor, incifrarea intelesurilor, utilizarea simbolului pentru a sugera in loc de a descrie. De asemenea, cuvantul liric nu se mai naste din acea unitate a poeziei cu eul empiric. Metaforele si comparatiile sunt construite intr-un stil nou , insa nu sintagmele in sine sunt importante , ci combinatiile lexicale ca atare. Mai mult, este folosita tehnica de insertie a unui domeniu in altul. Astfel, in poezie sunt intercalate elemente din filozofie, pictura sau chiar matematica . Un prim poet la care aceste inovatii sunt usor identificabile este George Bacovia. Simbolist prin excelenta, el face in opera sa numeroase corespondente cu sentimentele prin intermediul analogiilor la nivel fonetic. In poezia „Plumb” avem de a face cu o „dezintegrare a limbajului prin sincopa, prin recurgerea voit prozaice si nearticulate”(Nicolae Manolescu). Astfel, Bacovia utilizeaza un lexic redus, caruia reuseste insa sa-i valorifice toate semnificatiile. Un exemplu elocvent este insusi cuvantul „plumb”, care apare de nu mai putin de 7 ori in text, devenind sinonim ,pe rand, cu monotonia, duritatea, raceala, melancolia grea sau chiar moartea . O alta poezie bacoviana in care inovatiile stilistice sunt frecvent utilizate este „Lacustra”. George Calinescu descrie poezia ca fiind „o halucinatie a diluviului”. Elementul acvatic, precum si sentimentele de tristete, iritare ,nevroza si angoasa, sunt sustinute ,ca si in „Plumb” de lexicul apartinand campului semantic al apei:” „lacustre”, „ude”, „val”, „mal”, „ploaie”. Un alt poet interbelic de mare importanta este Lucian Blaga. Prin viziunea sa asupra lumii si influentele expresioniste ale operei sale, el a revolutionat nivelul stilistic si compozitional al poeziei moderne. Acest fapt este poate cel mai bine reflectat de una din cele mai importante opere ale sale arta poetica „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”. In acest poem, Lucian Blaga utilizeaza o forma moderna , cultivand versul liber, intr-o incercare de a se elibera de rigorile clasice. Considerat al doilea mare poet roman dupa Eminescu, Tudor Arghezi si-a lasat si el amprenta asupra poeziei interbelice prin opera sa originala. Poezia “Testament” de Tudor Arghezi poate fi impartita in 5 strofe, fiecare avand o forma diferita. De asemenea, poezia “Testament “ este una din cele mai pretioase arte poetice romane, exprimand sub forma animata a unui dialog cu urmasii, confesiunea poetului ca artist, creator al universului de cuvinte, alcatuit acum din “frumuseti si preturi noi”. O alta poezie importanta din creatia argheziana este “Flori de mucigai”, alcatuita din doua strofe, prima fiind un polimorf si a doua un catren.Si in aceasta poezie cursivitatea versurilor este intretinuta de ingambament. Metrica este variabila, aspect ce accentueaza caracterul modern al poeziei. Poezia “Din ceas dedus” face parte din cea de a treia etapa a creatiei lui Barbu : etapa ermetica. Ea se caracterizeaza prin revenirea la perfectiunea clasica a formei si abstractizarea mesajului. Spre deosebire de poezia ulterior prezentata , opera “Riga Crypto si lapona Enigel” este o poezie epica alcatuita din 27 de strofe, dispuse sub forma de catrene majoritatea, dar se gasesc si polimorfe. Cu toate ca majoritatea influentelor din poezia interbelica sunt de natura modernista, au fost insa un numar de scriitori care s-au conformat vechile reguli traditionaliste. Unul dintre acestia este Vasile Voiculescu , despre care criticul George Calinescu afirma : „ Ortodoxismul lui V. Voiculescu este anterior celuia al „Gandirii”, dar poetul a luat cunostinta de sine si s-a sistematizat acolo” ; „Numai prin –Poeme cu ingeri- V. Voiculescu izbeste acea nota care-i da originalitate [] Dupa cum se poate observa, modernismul a insemnat , in sens larg , aparitia formelor inovatoare in planul creatiei artistice, forme care se opun de regula traditiei. Eugen Lovinescu Eugen Lovinescu (n. 31 octombrie 1881, Fălticeni - d. 16 iulie 1943, București) a fost un critic și istoric literar, teoretician al literaturii și sociolog al culturii, memorialist, dramaturg, romancier și nuvelist român, cel mai de seamă critic după Titu Maiorescu. Eugen Lovinescu se opune sămănătoriştilor sau poporaniştilor. El doreşte următoarele: - trecerea de la o literatură cu tematică preponderent rurală la o literatură de inspiraţie urbană - cultivarea prozei obiective - evoluţia poeziei de la epic la liric - intelectualizarea prozei şi a poeziei - dezvoltarea romanului analitic. George Bacovia George Bacovia (născut George Andone Vasiliu) n. 4/16 septembrie 1881, Bacău, România– d. 22 mai 1957,București, Republica Populară Română a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. Bacovia descoperă rețeta poeziei moderne, apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în Bacovia un neosimbolist (George Călinescu) sau "o bisericuță dintr-un lemn" (E. Lovinescu), un poet cu o materie poetică insuficientă Lucian Blaga Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, România – d. 6 mai 1961, Cluj, Republica Populară Română) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român. Crezul artistic al lui Blaga este motto-ul: "Câteodată, datoria noastră în faţa unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim aşa de mult, încât să-l prefacem într-un mister şi mai mare.” (Pietre pentru templul meu) Poezie de cunoaştere, construită pe marile antinomii universale (lumină/întuneric, iubire/moarte, indi-vid/cosmos) şi având ca temă centrală misterul existenţei, creaţia sa lirică evoluează dinspre elanurile vitaliste spre "tristeţea metafizică” şi dinspre imagismul pregnant metaforic spre o simplitate clasică a expresiei Tudor Arghezi Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, n. 21 mai 1880, București – d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român, cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestați din întreaga literatură română. Va impune în literatura română ca specie literară tableta. Ion Barbu Ion Barbu (n. Dan Barbilian, 18 martie 1895, Câmpulung-Muscel, d. 11 august 1961, București) a fost un poet și matematician român. Ca matematician este cunoscut sub numele Dan Barbilian. A fost unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc. Fenomenul artistic barbian s-a născut în punctul de interferență al Poeziei cu Matematica, de aceea poezia lui este cu mult deosebită de cea a lui Arghezi și Blaga, mai ales din pricina caracterului ei ermetic Tudor Vianu spunea despre opera lui Ion Barbu astfel: „Cititorul care străbate paginile volumului Joc secund, nu trebuie să uite niciodată că se găsește în fața unui poet matematician. Chiar o simplă inventariere a vocabularului său arată cât datorește Ion Barbu astronomiei, mecanicii sau geometriei. (…) Vasile Voiculescu Vasile Voiculescu (pseudonim literar: V. Voiculescu, n. 27 noiembrie 1884, Pârscov, România – d. 26 aprilie 1963 București, Republica Populară Română) a fost un scriitor și medic român. În domeniul literar s-a distins în principal ca poet și prozator (a fost și dramaturg). Lirica sa din perioada interbelică se distinge prin puternice accente religioase, generate de convingerea că există Dumnezeu. Ea se înscrie în curentul tradiționalismului interbelic, care se va transforma în poezia gândiristă. Înclinația spre teluric și elementar, spre sentimentul religios, este transpusă în simboluri și alegorii. Apar treptat semnele expresionismului: tumultul vieții pulsând în vegetația din jur, sufletul devine spațiul unor frământări ca în pragul apocalipsului Dumitru Micu, Modernismul românesc, București, Editura Minerva, 1984 - 1985 http://www.rasunetul.ro/modernism-literatura-romana- perioada-interbelica https://ro.wikipedia.org/wiki/Literatura_rom https://ro.wikipedia.org/wiki/Modernism http://invatamromana.blogspot.ro/2009/11/periodizarea- literaturii-romane.html https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen Lovinescu https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi https://ro.wikipedia.org/wiki/ Ion Barbu http://www.istoria.md/articol/511/Lucian_Blaga,_biografi e https://www.edusoft.ro/george-bacovia-scriitor-roman- de-exceptie/