Tema: Psihosociologia grupurilor umane – obiect,

problematică si evoluție istorică

Noţiuni de bază
Grup social‚ formaţiune socială‚ colectivitate‚ grup de
apartenenţă‚ grup de referinţă‚ grup social mare şi mic‚
grup formal‚ informal şi neformal‚ grup primar‚ grup
secundar‚ grup de sarcină‚ grup restrâns‚ câmp social‚
spaţiu de fază‚ schimbarea socială‚ lider‚ stil de conducere‚
lider autoritar‚ lider democratic‚ lider laisser-faire‚
conformism intragrupal normalizare‚ reprezentări sociale‚
personificarea cunoştinţelor‚ decontextualizarea
conţinutului percepţiei‚ schemă figurativă‚ ontizare‚
obiectivarea şi ancorarea reprezentării sociale‚ minorităţi
sociale‚ rezistenţă la schimbare.
Subiecte
• Psihosociologia grupurilor umane –
disciplina interdisciplinara: obiect, definire
si continut.
• Relatia dintre psihosociologia grupurilor si
alte discipline psihosociale.
• Principalele probleme ale grupului,
cercetate în psihosociologie.
• Evoluția cercetărilor grupului social.
Subiectul 1. Psihosociologia grupurilor umane –
disciplina interdisciplinara: obiect, definire si
continut.
Psihosociologia este un domeniu interdisciplinar de
cunoaștere științifică a interacțiunii comportamentelor
și proceselor psihice umane. Floyd H. Allport, apreciat
pe drept ca fondatorul psihologiei sociale ca disciplină
științifică, fiind cel care a publicat prima lucrare de
acest gen bazată pe date experimentale, considera că
obiectul de studiu al acestei științe îl constituie
„studiul relațiilor reale sau imaginare dintre persoane
dintr-un context social dat, în măsura în care aceste
relații afectează persoanele implicate în situațiile
respective”.
Adică, psihosociologia are în centrul ei relațiile
interpersonale ce au loc într-un context social, și un
fundament psihologic.
Amplificarea rapidă a preocupărilor psihologilor și
sociologilor pentru studiul relațiilor interpersonale ce
iau naștere în interiorul grupului uman, a fost
determinată de faptul că grupul uman, ca formă de
acțiune, de echilibrare a raporturilor contradictorii și de
suport psihomoral, a început să joace un rol din ce în
ce mai important în viața oamenilor.
Astfel, multe dintre aspectele care vizau viața și
activitatea indivizilor în interiorul grupului, diferitele
fenomene și procese ce se structur la acest nivel, devin
parte integrantă a problematicii unei noi științe, relativ
autonome – psihosociologia grupului uman.
Printre problemele pe care le studiază și cărora încearcă
să le dea o interpretare specifică, putem enumera:
structurile și procesele de grup și implicațiile lor
psihosociale;
factorii care influențează dinamica grupului; rolurile,
atitudinile și comportamentele sociale în cadrul
grupului restrâns; influența socială și conformismul
social;
comunicarea și strucurile de comunicare intragrupală;
procesul decizional în grup; conflictele intra și
intergrupale;
activitatea în grup și formarea de echipe;
creativitatea și inovația de grup etc.
Subiectul 2. Relatia dintre psihosociologia
grupurilor si alte discipline psihosociale.
Toate stiintele socio-umane sunt in evidenta relatie
unele cu altele. Dintre “stiintele omului” nu exista
probabil nici una din care psihologia sociala sa nu fi
facut imprumuturi profitabile si pe care ea la
randu-i sa n-o fi ajutat. Desi au o radacina comuna
– filozofia – si un obiect de studiu comun - omul,
se disting mai ales prin perspectivă.
Stiintele care au mentinut si mentin legaturi
deosebite cu psihologia sociala sunt psihologia,
sociologia si etnologia.
În cadrul PS distingem mai multe ramuri, care au
în atenție problematica grupului social.
Psihologia sociala a vietii politice studiaza:
- manifestarile psihice legate de activitatea politica,
- caracteristicile conduitei oamenilor in situatii politice,
- legile conditionarii sociale a atitudinii politice a
maselor,
- locul si rolul organizatiilor politice in modelarea
psihologiei sociale si a conceptiei despre lume a oamenilor,
- participarea oamenilor la viata politica, la conducerea
statului, precum si aspectele psihologiei ale “jocului
democratic”,
- formarea opiniei publice la diferite segmente ale
populatiei,
- influenta indoctrinarii politice a maselor asupra
structurii si dinamicii vietii sociale.
Psihologia sociala juridica se ocupa de studierea
urmatoarelor aspecte psihologice implicate in
raportul dintre legislatie si conduita oamenilor:
- constientizarea si internalizarea normelor
social-juridice,
- cauzele si consecintele psihice ale abaterii
de la norme,
- caile redresarii conduitelor psihice ale
abaterii de la norme,
- caile redresarii conduitelor anomice,
infractionale,
- problemele delincventei juvenile.
Psihologia sociala a moralei studiaza
radacinile socio-psihologice ale normelor
etice si ale comportamentelor morale:
- baza psihologica a atitudinilor morale
fundamentale,
- baza psihologica a influentarii morale
a oamenilor,
- aspectele psihologice ale confruntarii
dintre sistemele de valori morale.
Psihologia sociala a educatiei studiaza
fenomenele ce se petrec in:
- microgrupuri scolare,
- relatii interpersonale dintre elevi si
profesori, elevi si conducatorii scolii,
- munca instructiv-educativa,
- grupurile educationale scolare si
extrascolare (rolul liderului, influenta
educationala a grupurilor asupra persoanei
etc.).
Psihologia sociala a artei studiaza problemele
psihologice ale:
- genezei atitudinii estetice fata de
realitate,
- influentei factorilor social-istorici
asupra creatiei artistice si asupra receptarii
operei de arta,
- formarii preferintelor estetice si a
gustului pentru frumos,
- mecanismului transpunerii valorilor
estetice in conduita reala a indivizilor si
grupurilor umane.
Psihologia sociala a stiintei cerceteaza:
- radacinile social-psihologice ale stiintei,
- influenta atmosferei social-psihologice asupra stilului
gandirii stiintifice si asupra caracterului cercetarii,
- semnificatia psihosociala a raspandirii cunostiintelor
stiintifice in randurile maselor.

Psihologia sociala a filosofiei studiaza:

- originea social-psihologica a unor teme filosofice sau
chiar a unor probleme (vezi, de pilda, asa-numita “problema
fundamentala a filosofiei”, pe care Engels o origina in trairile
sufletesti ale omului primitiv, legate indeosebi de experienta
visului.
- influenta unor particularitati psiho-sociale (de ordin
clasial, national etc.) asupra gandirii filosofice.
Psihologia sociala a religiei incearca sa cotribuie la:
- elucidarea mecanismului influentelor religioase
asupra constiintei omului,
- intelegerea mecanismului de convertire religioasa,
- conduitele de grup si de masa in cotextul
fenomenului religios (ritualuri, actiuni protestatare,
razboaie religioase).

Psihologia sociala agrara studieaza:

- efectele psihosociale ale mutatiilor ce au loc in
agricultura,
- implicatiile psihologice ale relatiei sat–oras,
- consecintele calificarii (recalificarii) fortei de
munca.
Psihologia sociala industriala se ocupa de studierea:
- relatiilor interpersonale (“om–om”) din intreprinderea
industriala,
- relatiile pe “axul vertical” al organizarii intreprinderii, care
include probleme de organizare; decizie; comunicare; circulatiata
informatiei; cooperarea intre niveluri; selectia si promovarea
cadrelor;
- relatiile de pe “axul orizontal” al intreprinderii, incluzand
probleme cum sunt :relatii interpersonale din cadrul echipei; relatii
psihologice dintre echipe, ateliere, sectoare, sectii, birouri; relatiile
cu alte intreprinderi; relatii cu consumatorii;
- problemele social-psihologice ale colectivului de productie;
- premisele unei bune structurari a colectivului;
- conditiile unei distributii eficace a functiilor si rolurilor intre
membrii colectivului;
- conturarea celui mai eficient stil de conducere.
Psihologia sociala comerciala cerceteaza:
- momentele psihologice ale interactiunii vanzator–
cumparator,
- particularitatile si preferintele publicului consumator,
- probleme ale actiunii de prezentare si desfacere,
- influenta traditiei asupra conduitei consumatorilor.

Psihologia sociala a vietii cotidiene se ocupa de probleme ale

modului de trai :
- sistemul deservirii si autoservirii comunale cotidiene,
- relatiile de familie, de rudenie, de vecinatate, de
petrecere a timpului si de organizare a spatiului,
- probleme psihosociale ale timpului liber
(psihologia loisir-ului).
Subiectul 3. Principalele probleme ale grupului,
cercetate în psihosociologie.
Grupul social și interacțiunea umană.
Structurile și procesele grupale
și implicațiile lor psihosociale.
Liderii si rolul lor în dinamica grupurilor.
Dinamica și dezvoltarea grupului social.
Relațiile intergrupale
Stereotip‚ prejudecată‚ discriminare în relațiile interculturale
Conflictul intergrupal/ intercultural și moduri de rezolvare a
lui
Psihologia maselor și a conștiinței de masa
Mass-media și guvernarea politică a maselor.
Fenomene de masă.
 Subiectul 4. Evoluția
cercetărilor grupului social
• Interesul pentru studiul grupurilor mici se
manifestă cu o mai mare intensitate odată
cu apariția, la jumătatea secolului al XIX-lea,
a primelor teorii psihologice sau sociologice
care ajunseseră deja la concluzia că individul
este un produs al grupului, iar realitatea
socială este supraindividuală. Avem în
vedere aportul unor pioni eriai celor două
științe, cum au fost următorii.
• Gabriel Tarde, sociologul francez care a pus
bazele psihologismului sociologic, potrivit căruia
„socialul” nu ar fi decât un fenomen de
interrelații psihice ale oamenilor, supuse legilor
imitației, opoziției și adaptării, în cadrul unui
sistem de echilibru dinamic în continuă
transformare.
• Georg Simmel, sociologul german considerat
fondatorul relaționismului și formalismului
sociologic, conform căruia viața socială este o
realitate obiectivă a cărei esență o constituie
interacțiunea și interrelațiile ce iau naștere între
indivizi în cadrul grupurilor sociale.
• Emile Durkheim, sociologul francez care a pus bazele sociologiei
moderne prin elaborarea unor teorii valoroase asupra
socializării individului, a anomiei sociale, a conformismului social
etc.; îndeosebi teoriile sale privind solidaritatea socială și
simbolurile sociale au contribuit, în mod hotărâtor, la
interpretarea proceselor colective și, mai ales, a „grupurilor
restrânse” (familia și clasa de elevi).
• Sigmund Freud, psihologul austriac, care prin metoda sa
psihanalitică a influențat o mare parte dintre psihosociologii
interesați de studiul fenomenelor de schimbare prin metode de
grup și de procesul de influență în grup.
• Wilhelm Wundt, psihologul german de numele căruia este
legată nu numai înființarea primului laborator de psihologie
experimentală, dar și un mare număr de studii de psihologie
social consacrate cercetării psihologiei indivizilor reuni ți în
colectivități.
Teorii despre grupuri
În a doua jumătate a sec. XIX Tarde, Le
Bon, Sighele au abordat rolul forţa
iraţională şi violentă pe care o exercită
mulţimea, rolul mulţimii în manifestarea
comportamentului agresiv de către
persoană. S.Freud a atras atenţie rolului
grupului în studiile duşmăniei şi fricii
(lucrările Totem şi tabu, Psihologia
colectivă şi analiza eului).
Teorii despre grupuri
Mai târziu‚ problemele grupului social au devenit un obiect al
studiului experimental‚ orientat spre identificarea cauzelor
comportamentului indivizilor umani. Cercetările
comportamentului personalităţii autoritare au explicat cauzele
apariţiei şi funcţionării directivelor negative şi ale prejudecăţii în
grup. H. E. Miller, J. Nuttin şi alţii au investigat problema
conflictului social. În psihologia americană din prima jumătate a
secolului XX au fost cercetate cauzele agresivităţii şi influenţa pe
care o exercită asupra acestui tip de comportament starea
relaţiilor intergrupale. Cercetările conformismului şi ale tendinţei
spre instituirea unei norme general acceptate‚ întreprinse de
Sherif‚ iar mai apoi şi de Asch‚ au elucidat alte procese
intragrupale. Dinamica grupului a constituit unul din obiectivele
centrale ale investigaţiilor întreprinse de Lewin‚ iar structura
grupului a fost cercetată de către Moreno. Aceste probleme‚
însă‚ se refereau mai mult la formaţiunile sociale mici‚ luate ca
prototip şi investigate experimental. Relaţiile intragrupale
devenite un obiect al studiului de laborator, nu erau tratate cu
mult diferit de cele interpersonale‚ evitându-se un şir de aspecte
sociale.
Cercetările psihosociologice au cunoscut o
dezvoltare si mai mare odată cu primele decenii
ale secolului XX mai cu seamă în SUA unde
accentul este pus pe studiul proceselor cognitive
si a influenței pe care o exercită grupul asupra
judecăților, opiniilor si atitudinilor individului.
Studiind relațiile interpersonale (îndeosebi cele
preferențiale) ce se constituie în cadrul
microgrupurilor,sociologul american de origine
română Jacob Levy Moreno a elaborat o serie de
tehnici de măsurare a acestor relații punând
astfel bazele sociometriei (ca terapeutică de grup
pentru reducerea confliectelor interpersonale –
„psihodrama” si „sociodrama”.
 Noţiunea “dinamica grupului”
Noţiunea “dinamica grupului” a fost introdusă în
psihologia socială de Kurt Lewin‚ care a insistat să
definească sursa schimbărilor în structura unui grup sub
influenţa modificărilor dintr-o oarecare componentă
structurală a lui. Pentru început‚ dinamica grupului s-a
referit la studiul experimental de laborator‚ pentru a
defini structurile grupale unite artificial în acest scop.
Mai apoi în cadrul conceptual a fost inclusă şi activitatea
animatorului de grup‚ preocupat de rezolvarea
conflictelor sociale.

Termenul se referă deopotrivă la totalitatea cercetărilor

experimentale în grupul mic şi la tehnicile de formare‚
terapie‚ animaţie sau intervenţie‚ folosite în cadrul lui.
Astfel‚ dinamica grupului desemnează atât cadrul de
fenomene psihosociale ce se produc în grupul restrâns
cât şi formele de influenţă a grupului asupra persoanei
şi a altor formaţiuni sociale.
 Teorii ale grupului social
De-a lungul evoluției ei, în psihosociologia grupului s-au
conturat numeroase orientări teoretice (behavioristă,
cognitivistă, dinamică, gestaltistă, pragmatist-funcționalistă
s.a.) si s-a propus un mare număr de ipoteze explicative si
teorii (teoriile disonanței cognitive si a comparării sociale ale
lui Festinger, teoria realizării de grup a lui Stogdill, teoria
rolului social a lui Linton, teoria grupului de Referință a lui
Merton, teoria minorităților active a lui Moscovici, teoria
schimbării atitudinale a lui Hovland s.a.) .
În țara noastră, psihologia socială a avut „o evoluție
contradictorie, cu momente de sincronizare europeană si
nord-americană, dar si cu perioade de declin, de ideologizare
forțată” .De reținut însă este faptul că, asa cum remarca
Traian Herseni, psihologia românească nu a început cu
psihologia individuală, ci cu cea socială.
Bibliografie
De Visscher‚ P.‚ Neculau‚ A. Dinamica
grupurilor. Texte de bază. Polirom‚
Iaşi‚ 2001.
Doise‚ W.‚ Deschamp‚ J.-C.‚ Mugny‚ G.
Psihologie socială experimentală.
Polirom‚ Iaşi‚ 1995.
Manual de psihologie socială. Coord.
A. Neculau. Polirom‚ Iaşi‚ 2003.
Myers‚ D. G. Social Psychology (trad.
în rus.). Piter‚ Sankt-Peterburg‚ 2000.
Radu‚ I.‚ Iluţ‚ P.‚ Matei‚ L. Psihologie
socială‚ Cluj Napoca‚ 1994.