Realizatori: Dobre Andreea Iuliana

Dumitru Sergiu Mihai

Ene Andrei
Stoica Veronica
Grupa: 30107
 Generalităţi:

• Cuptoarele tubulare sunt utilaje prezente în instalaţiile

tehnologice din rafinării şi combinate petrochimice, în care, prin
ardere de combustibil, se obţin gaze de ardere cu temperatură
ridicată, care transmit căldură materiei prime ce circulă prin
tuburi.

• Căldura absorbită de materia primă poate servi la încălzire,

vaporizare sau la realizarea unor reacţii endoterme; în unele
cazuri aceste procese sunt simultane şi necesită temperaturi
ridicate.

• In general, cuptoarele conţin o secţie de radiaţie, care este

focarul ecranat cu tuburi al cuptorului şi în care modul principal
de transfer de căldură este radiaţia, şi o secţie de convecţie, în care
gazele de ardere circulă transversal pe un fascicul de tuburi, modul
principal de transfer de căldură fiind convecţia.
• Există numeroase tipuri constructive de cuptoare
tubulare. Dintre tipurile mai vechi, sunt de remarcat
cuptoarele paralelipipedice orizontale, cu arzătoare
orizontale, cu o secţie de radiaţie şi o secţie de convecţie
sau cu două secţii de radiaţie şi o secţie de convecţie
comună.

• Cuptoarele paralelipipedice se întâlnesc în special în

instalaţiile de distilare atmosferică, de distilare în vid şi
de cocsare şi au sarcini termice brute (căldura dezvoltată
prin arderea combustibilului în unitatea de timp) de
ordinul (70 ... 300)-106 [kJ/h].
 Cuptoare tubulare
paralelipipedice orizontale:

• a - sectia de radiatie;
• b - pragul;
• c - sectia de convectie;
• d - canalul de fum;
• e - cosul.
• La cuptoarele paralelipipedice orizontale, arzătoarele pot fi
plasate pe peretele frontal, sau eventual pe cei doi pereţi
laterali.
• Cele mai solicitate tuburi, din punct de vedere termic, sunt cele din
radiaţie de deasupra pragului, unde viteza gazelor de ardere
este relativ mare.
• Prezenţa canalului de fum şi circulaţia descendentă a gazelor de
ardere în secţia de convecţie măresc căderea de presiune pe
circuitul gazelor de ardere, acest lucru constituind un dezavantaj.
• Cuptoarele au fundaţie, schelet metalic şi suporturi pentru
susţinerea tuburilor. Pereţii cuptorului se compun obişnuit dintr-un
strat de cărămidă refractară, rezistentă la temperaturi ridicate, la
interior, un strat izolator termic şi un strat de cărămidă obişnuită la
exterior.
 Cuptoare paralelipipedice
verticale:
• Tipul „a" este un cuptor
paralelipipedic vertical, cu o secţie de
radiaţie şi o secţie de convecţie.
• In majoritatea cazurilor tuburile sunt
plasate orizontal, pe un singur şir, pe
pereţii laterali ai focarului.
• Umerii de legătură dintre secţia de
radiaţie şi secţia de convecţie au o
înclinaţie de 45°.
• De multe ori, se ecranează toţi cei 4
pereţi laterali ai secţiei de radiaţie,
printr-o serpentină continuă, cu spire
dreptunghiulare în plan orizontal.
• Utilizarea serpentinelor continue
trebuie asociată şi cu tendinţa de
renunţare la utilizarea coturilor
demontabile.
• Tipul „b" este un cuptor
paralelipipedic vertical, cu
două secţii de radiaţie şi o
secţie de convecţie
comună, plasată deasupra.
• Acestea se utilizează, fie
la sarcini termice mari, fie
în cazul în care cuptorul
încălzeşte două fluxuri de
materii prime diferite (de
exemplu, la o instalaţie
DAV, ţiţeiul circulă prin
secţia de convecţie şi
printr-o secţie de radiaţie,
iar păcura prin a doua
secţie de radiaţie).
• Tipul „c" este un cuptor
paralelipipedic vertical,
prevăzut cu pereţi laterali
radianţi (arzătoare cu ardere
fără flacără), unde tuburile
sunt plasate central.
• Astfel de cuptoare lucrează cu
tensiuni termice mari în secţia
de radiaţie şi sunt întalnite în
special în instalaţiile de
piroliză.
• Pot fi utilizate şi arzătoare
clasice (cu flacără), plasate
vertical în podea, în
apropierea pereţilor laterali.
• Tipul „d" este un cuptor cilindric
vertical, cu tuburi plasate vertical
pe perete. Sunt întalnite uneori şi
cuptoare cilindrice cu serpentină
continuă în elice (spire circulare în
plan orizontal).
Aceste cuptoare au secţia de
convecţie redusă, lungimea
tuburilor din secţia de convecţie
fiind mai mică decat diametrul
secţiei de radiaţie.
Spre deosebire de cuptoarele
paralelipipedice, cuptoarele
cilindrice sunt transportabile şi nu
necesită zidărie, ele torcretandu-se
cu tencuială refractară şi izolantă.
Cuptorul paralelipipedic
vertical cu secţia de radiaţie
compusă din mai multe
celule de secţiune pătratică,
fără pereţi despărţitori.
Tuburile din secţia de radiaţie
sunt plasate vertical şi
primesc radiaţii pe o singură
parte, precum tuburile de pe
pereţi. Secţia de convecţie
este plasată alături de secţia
de radiaţie.
Bibliografie:

• Dobrinescu, D. , Pătrașcu, M. , Procese de transfer termic

și utilaje specifice, Editura 1991;
• Suciu, G. , Ingineria prelucrării hidrocarburilor, Volumul
II, Editura Tehnică București-1985.