Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Gonartroza
Gonartroza
reumatologice
Gonartroza
C6
Gonartroza
• localizarea procesului artrozic la nivelul
articulaţiei genunchiului;
• este o formă frecventă a reumatismului
degenerativ, afecţiunea fiind supărătoare şi
uneori invalidantă.
• când vorbim de gonartroză, ne referim la artroza
femurotibială, neglijând de multe ori existenţa
artrozei femuropatelare care nu numai că este
prezentă, dar în majoritatea cazurilor precede
gonartroza.
Gonartroza
• Artroza femurotibială
– interesează, de obicei ambii genunchi;
– procesul artrozic interesează fie compartimentul extern, fie pe
cel intern, în mod excepţional pe ambele.
• Artroza femuropatelară
– interesează aproape întotdeauna compartimentul extern, mai
rar cel intern sau ambele;
– manifestările clinice pot fi unilateral, dar modificările sunt de
cele mai multe ori bilateral;
– diagnosticul pozitiv este stabilit pe baza unor simptome reunite
sub numele de „sindrom rotulian”.;
– problema cea mai dificilă de diagnostic a artrozei
femuropatelare constă din a stabili dacă această artroză este
primitivă sau secundară.
Gonartroza
Gonartroza
• primitivă
– este mai frecventă la femeie;
– apare la vârsta de 40-70 de ani.
– factorii incriminaţi în producerea gonartrozei
• factorii endocrini, boala este mai frecventă la femeia
după menopauză;
• factori metabolici, 2/3dintre bolnavi sunt
supraponderali;
• tulburări venoase, 40% din bolnavii cu gonartroză
prezintă boala varicoasă sau tromboflebite.
Gonartroza
• secundară
– cu debut femurotibial
• unor tulburări ale biomecanicii articulare
• origine traumatică (fracturi, luxaţii, entorse grave,
rupturi de menisc sau de
• origine statică (genu-varum, genu-valgum;
• supraîncărcări de la distanţă a genunchiului (picior plat,
anomalii ale şoldului, coxartroză)
• unor boli localizate la nivelul genunchiului (TBC osos,
poliartrita reumatoidă etc
Gonartroza
• secundară
– cu debut femurorotulian
• unor alterări ale biomecanicii femurorotuliene
• de cauză traumatic (fractura de rotulă, luxații
traumatice ale rotulei);
• malformații congenital (luxația recidivantă a rotulei,
subluxația externă a rotulei).
Aspecte clinice
• debutul bolii este insidios
• Simptomele principale sunt reprezentate de
– durere;
– limitare de mobilitate;
– instabilitate articulară
• insuficiența structurilor care asigură stabilitatea pasivă
(congruența articulară, ligamente);
• insuficiența structurilor care asigură stabilitatea activă
(musculatura).
Examenul clinic și funcțional
• Durerea, este simptomul principal
– artroza femurotibială
• are localizare internă, externă, antero-posterior sau
global în întreaga articulaţie, uneori durerea iradiază în
gambă;
• are caracter mecanic şi se calmează în repaus;
• după repaus prelungit, reluarea mişcărilor este însoţită
de durere ce limitează capacitatea pacientului pentru
ortostatism, mers şi în special urcatul şi coborâtul
scărilor.
Examenul clinic și funcțional
• Durerea
– artroza femuropatelară
• localizată pe faţa anterioară a genunchiului;
• exacerbată de coborâtul şi urcatul scărilor, sau de
poziţia „stând pe vine” sau „în genunchi”, uneori chiar
de ortostatismul prelungit;
• durere la palparea feţelor laterale ale rotulei, percuţia
rotulei, la mişcarea de extensie a genunchiului contra
unei rezistenţe, precum şi la mobilizarea pasivă a
rotulei în sens longitudinal sau transversal
Examenul clinic și funcțional
• Inspecția
– examinarea genunchiului se face cu pacientul în
• decubit dorsal, cu membrele inferioare în extensie şi cu
genunchii apropiaţi.
• ortostatism
– devieri de statică ale genunchiului (genu-flexum, genu-
recurvatum genu-varum genu-valgum)
– se examinează: staţiunea bipodală, unipodală, şi mişcarea de
genuflexie.
– examinarea mersului.
– prezența tumefacţiei la nivelul genunchiului.
Examenul clinic și funcțional
• Palparea
– permite controlul reliefurilor osoase şi a raporturilor
normale dintre acestea (mărire a volumului patelei -
artroza femuropatelară);
– puncte dureroase, se caută prin apăsarea cu pulpa
indexului a următoarelor zone: patela, condilii
femurali, interlinia articulară, spațiul popliteu;
– șocul rotulian este prezent în colecţiile intraarticulare;
– temperatura cutanată a regiunii genunchiului;
– tonusul muscular (supra- şi subacente este modificat
aproape în toate afecţiunile genunchiului);
– crepitaţiile se pot palpa şi ausculta la mobilizarea
genunchiului,
Examenul clinic și funcțional
• Măsurătorile, sunt obligatorii în anumite situaţii, se vor
efectua comparativ
– perimetrele coapsei şi gambei, pentru determinarea
gradului de hipo- sau atrofie musculară;
– perimetrele genunchilor, la mijlocul rotulei, pentru
aprecierea gradului de tumefacţie;
– genu-valgum se măsoară distanţa dintre cele două maleole
mediale, feţele interne ale genunchilor fiind în contact;
– în genu-varum se măsoară distanţa dintre feţele interne
ale genunchilor, cele două maleole mediale fiind în
contract.
– lungimea membrului inferior, a coapsei şi a gambei.
Examenul clinic și funcțional
• Mobilitatea genunchiului atât activă, cât şi pasivă
prezintă modificări caracteristice în diversele
afecţiuni ale genunchiului.
– bilanţul articular prin goniometrie;
• se observă o limitare de mobilitate pentru flexie, mai mică la
debut, dar destul de serioasă în formele avansate;
• de la debut se va evidenţia un grad de deficit de extensie
(depistarea acestui deficit este important deoarece acesta
declanşează o serie de modificări biomecanice care devin din
ce în ce mai ireductibile, pe măsură ce boala avansează
Examenul clinic și funcțional
• Mobilitatea genunchiului
– existenţa mişcărilor anormale datorată
instabilitățiipasive articulare
• lateralitate (indică o leziune a ligamentelelor colaterale)
• antero-posterioară a genunchiului, mişcarea de „sertar”
(indică o leziune a ligamentelor încrucişate
Examenul clinic și funcțional
– Stadiul preartrozic
• reprezintă o perioadă în care genunchiul evidențiază o
stare patologică premonitorie artrozei.
– Stadiul artrozic (propriu-zis)
• reprezintă condiția de boală de gonartroză instalată.
Recuperarea medicală în gonartroză
• Pe baza examenului
– clinic,
– radiologic
– examenului artroscopic,
• Obiective
– Combaterea durerii şi a inflamaţiei
– Combaterea instalării atitudinilor vicioase
– Asigurarea stabilităţi articulare și a controlului
muscular
– Conservarea unei mobilităţi articulare în limite
funcţionale
– Asigurarea funcționalității.
• Kinetoterapia
– Folosește mijloace menite să crească forța musculară
(in special mușchiul cvadriceps), să amelioreze
mobilitatea genunchiului și care să nu supună
articulația genunchiului la încărcare suplimentară -
decubit dorsal, șezând (descărcare articulară);
– posturare antalgică – pernă mică plasată în spaţiul
popliteu, să asigure 100 – 150 de flexie pasivă, iar pe
măsură ce durerea şi inflamaţia scad în intensitate se
reduce unghiul de flexie, până la posturarea
genunchiului în extensie completă;
• Kinetoterapia
– mobilizarea pasivă a genunchiului – asigurarea libertăţii de
mişcare în extensie şi rotaţie
• se începe cu mobilizarea rotulei în sens longitudinal, transversal;
• mobilizarea articulaţiei femuro-tibiale – se insistă pe rotaţia
internă, care este aproape întotdeauna limitată – Pacientul în
decubit dorsal, coapsa în abducţie şi genunchiul în flexie de 900.
Kinetoterapeutul fixează glezna între torace şi braţ şi susţine
extremitatea superioară a gambei cu ambele mâini, exact sub linia
articulară, imprimând o mişcare de translaţie orizontală externă a
întregii gambe. Această manevră se repetă, reducând progresiv
unghiul de flexie a gambei pe coapsă;
• dacă este prezent un flexum al genunchiului se va lucra pentru
recuperarea extensiei complete.
Recuperarea medicală
• Kinetoterapie
– contracţii musculare izometrice (economisirea
cartilajului articular)
• analitice ale muşchiului cvadriceps, pe sectorul de
mobilitate inodor vine în contradicţie cu principiile
biomecanice, deoarece sectorul indolor se află între 200
şi 300 de flexie a genunchiului;
Recuperarea medicală
• Kinetoterapie
– masaj – rol important chiar de la începutul programului de
recuperare prin efectul favorabil asupra stimulării propriocepţiei
(menţinerea tonusului muscular şi prin mobilizarea rotulei pe
condili femurali. În acest scop se va urmării:
• poziiționarea bolnavului cu membrele inferioare în poziţie antideclivă
pentru a favoriza circulaţia de întoarcere;
• manevrele de petrisaj ca şi cele de întindere vor fi executate lent şi
ritmic pe faţa anterioară, posterioară a coapsei şi pe musculatura
gambei;
• masajul larg, de la vârful picioarelor până la rădăcina coapsei, cu viză
circulatorie trebuie întrerupt de manevre de tip fricţiuni, vibraţii,
petrisaj, efectuate pe zonele de inserţie tendinoasă şi ligamentară;
• tehnica masajului transversal va fi utilizată predilect pentru structurile
ligamentare dureroase;
• masajul se finalizează prin întinderi globale ale membrului inferior
(efect sedativ).
Recuperarea medicală