OPTICA GEOMETRICĂ

Parte a opticii care studiază fenomene legate de formarea

imaginilor unor obiecte utilizând doar noţiunea de rază de lumină-
direcţia de propagare a luminii.
Lumina se propagă rectiliniu uniform  v  const. într-un mediu
omogen.
Mediu este caracterizat, din punct de vedere optic, de indicele de
refracţie- mărime adimensională egală cu raportul dintre viteza
luminii în vid şi viteza luminii în mediul dat.
8 m
c c  3  10
n s
v
Aerul din atmosferă nu este omogen, aşa că indicele de refracţie
variază pe verticală în funcţie de densitate. În mod obişnuit
densitatea aerului (prin urmare n) este mai mare la sol, deci lumina
de la o stea nu are o traiectorie rectilinie. Observatorul va vedea
steaua la o înălţime mai mare decât înăţimea reală.

1
EFECTUL REFRACŢIEI ÎN
STRATURILE DE AER
Stea-
Imagine
Stea
n1
n2

n3

n4

n5 Aerul în apropierea
pământului este mai
rece, prin urmare
Observator mai dens:
n5> n4 >……>n1

2
 REFLEXIA
Fenomenul de întoacere a
undei luminoase în mediul din
care a provenit la întâlnirea
suprafeţei de contact a două
medii optic diferite.
Unghiul de întoarcere (de reflexie)
este egal cu unghiul de incidenţă
(unghiul făcut de raza incidentă
cu normala la plan). Acest lucru se
explică pe baza vitezei constante
de propagare a luminii într-un
mediu omogen (parcurge spaţii
egale în unităţi egale de timp).

3
FORMAREA IMAGINII ÎN OGLINDA
PLANĂ

Imaginea se formează
simetric în raport cu
oglinda.
Imaginea este virtuală ,
dreaptă şi egală cu
obiectul.

4
FORMAREA IMAGINII ÎN OGLINDA
CONCAVĂ

Centrul de
curbură

Focarul

5
OGLINDA CONVEXĂ

6
 REFRACŢIA LUMINII
FenomenulRefracţia
opticîncare
lamăse Legea refracţiei
refracţiei în
- raportul
Efectul
Refracţia- la formarea
manifestă prin schimbarea sinusului unghiului de
direcţiei de propagare a imaginii
suprafaţa de peştelui,
separaţie la trecerea
incidenţă, respectiv a
undei luminoase, la trecerea razei
aer- de lumină
apă. din apă în aer !
sinusului unghiului de
dintr-un mediu optic în
altul. refracţie, este direct
proporţional cu raportul
Modificarea direcţiei de
propagare a razei de lumină vitezelor şi invers
este datorată modificării vitezei proporţional cu raportul
de propagare a luminii la indicilor de refracţie ai celor
trecerea luminii în mediul al două medii optice traversate:
doilea (v=f(n) – viteza de
propagare este funcţie de
indicele de refracţie a mediului sin i v1 n2
optic.)  
sin r v2 n1

7
 EXEMPLE DE REFRACŢIE
Un caz particular de refracţie
esteA reflexia totală – apare la
trecerea luminii dintr-un
mediu mai dens (n-mai mare)
într- unul cu densitate mai
mică.
Prin reflexie totală se înţelege
o refracţie sub unghi de
refracţie de 900.
A’
În acest caz legea refracţiei
devine:
n v
sin l  2  1
n1 v2
Un fenomen deosebit de
spectaculos datorat
fenomenului de reflexie totală,
este mirajul sau “fata
morgana”- fenomen ce apare
pe timp de vară când solul se
supraîncălzeşte indicele de
refracţie scade la sol.
O rază ce vine oblic de la un
arbore, suferă o succesiune de
refracţii, până când unghiul
de incidenţă atinge unghiul
limită, producându-se o
reflexie totală, după care raza
urcă oblic.
8
DEFINIRE ŞI CLASIFICARE A
LENTILELOR

Mediu transparent limitat de două calote sferice

sau de o calotă sferică şi una plană.
Lentile convergente -mai groase la mijloc decât la
margini.Un fascicul paralel ce o traversează devine
convergent.
Lentile divergente –mai groase la margini decât la
centru.Un fascicul paralel ce o traversează devine
divergent.

9
 CARACTERISTICILE
LENTILELOR
Centrele de curbură –centrele celor două calote.Pentru suprafaţa plană
centrul de curbură este la infinit.
Razele de curbură –razele celor două calote.
Axa principală –axa ce uneşte cele două centre de curbură.
Centrul optic –situat pe axa principală în centrul lentilei şi având
proprietatea că orice rază de lumină trece prin el nedeviată.

R1
R2

C1 O C2

10
 LENTILE SUBŢIRI

Studiul lentilelor se face utilizând aproximaţiile

lui Gauss:
Lentilele sunt subţiri –grosimea lor masurată pe axa
principală este neglijabilă.
Unghiul de deschidere a calotei sferice este mic (10-120).
Unghiurile formate de razele de lumină cu axa principală
sunt mici, razele sunt paraxiale.

11
FOCARE ŞI PLANE FOCALE

Punctele pe direcţia cărora converg sau diverg razele de lumină

în urma travesării lentilelor se numesc focare.
Focarul principal se afla pe axa principală.
Planul focal -planul perpendicular pe axa principală şi care trece
prin focarul principal.
Focarele sunt simetrice în raport cu centrul optic al lentilei:
Focar obiect- în partea stângă a lentilei (partea în care se află obiectul)
Focar imagine – în partea dreaptă (partea în care se află imaginea)

Lentilele convergente au focare reale.

Lentilele divergente au focare virtuale.

12
 FOCARELE LENTILEI
CONVERGENTE

F F

f f

FOCAR REAL –FORMAT LA INTERSECŢIA RAZELOR DE

LUMINĂ.

13
 FOCARELE LENTILEI
DIVERGENTE

FOCAR VIRTUAL -FORMAT LA INTERSECŢIA

PRELUNGIRILOR RAZELOR DE LUMINĂ.
14
 FORMAREA IMAGINII IN
LENTILELE CONVERGENTE

A
Y1 F
B’
B O
F
Y2

X1 f

X2 A’

IMAGINE REALĂ, RASTURNATĂ ŞI MARITĂ.

15
FORMAREA IMAGINII IN
LENTILE DIVERGENTE

IMAGINE VIRTUALĂ ,
A
DREAPTĂ ŞI
MICŞORATĂ.
Y1 A'
F
Y2
B B’
F

X1
f

X2

16
 DETERMINAREA FORMULEI
LENTILELOR
Din Δ ABO ~Δ A’B’O rezultă: y1 x 1 
  1 
y2 x 2 

y1 f
Din Δ MOF~Δ A’B’F rezultă:   2 
y2 x 2  f 

x1 f 1 1 1
   
x2 x2  f x1 x2 f

17
 MARIREA LINIARĂ
TRANSVERSALĂ

Reprezintă raportul dintre

x2
 
marimea imaginii şi
marimea obiectului.
Deci conform relaţiei (1) şi
a convenţiilor de semne:
x1

18
 CONVENŢII DE SEMNE

x1 ,x2 0  Obiect, respectiv imagine reală.

x1 ,x2 0  Obiect , respectiv imagine virtuală.

f 0  Lentilă convergentă.

f 0  Lentilă divergentă.

 0  Imagine răsturnată.

 0  Imagine dreaptă.

19
 CONVERGENŢA LENTILELOR
Convergenţa unei lentile este
numeric egală cu inversul
distanţei focale. C (dioptrii) = 1/f (metri)
Unitatea de măsură în sistem (1)
internaţional este dioptria şi este egală
cu (1/m).Distanţa focală măsurată în
metri!
 1 1 
C   n  1    2
În funcţie de caracteristicile de
construcţie a lentilei convergenţa se
calculează conform formulei (2),în care  R1 R2 
R1,R2 sunt pozitive dacă faţa este nL
convexă şi negative dacă faţa este n
concavă. nA

20
 LENTILE CONVERGENTE

BICONVEXĂ n   1 1 
C = L - 1  + 
n   R1 R2 

 A 
Pentru : R1 = R2 = RÞ
S1 S2
n 
2  L - 1
n 
C=  A 
R
1
C=
f
f >0
R1 ,R2 > 0
 Feţe convexe 
21
 LENTILE CONVERGENTE

PLAN-CONVEXĂ
n 
 L  1
C= -1 
 n  R
S1 S2  A  1

R1 > 0
1
R  =0
2 R
2
f >0

22
 LENTILE CONVERGENTE

MENISC
CONVERGENTĂ
n   1 1 
C = L - 1  - ,
S1 S2 n 
  R1 R2 
 A 
 1 1 
 - >0
R 
 1 R2 

R1 > 0,R2 < 0

R1 < R2  f > 0

23
 LENTILE DIVERGENTE

BICONCAVĂ n   1 1 
C = L - 1  + 
n   R1 R2 

 A 
Pentru : R1 = R2 = R 
n 
S1 S2 2  L - 1
n 
C=-  A 
R
1
C=
f
f <0
R1 ,R2 < 0
 Feţe concave 
24
 LENTILE DIVERGENTE

PLAN-CONCAVĂ
n 
 L  1
C =- -1 
 n  R
 A  1
S1 S2

R1 < 0
1
R  =0
2 R
2
f <0

25
 LENTILE DIVERGENTE

MENISC DIVERGENTĂ

n   1 1 
C =  L - 1  - ,
n  R R1 
S1 S2  A   2 
 1 1 
 - <0
R R 
 2 1

R1 < 0,R2 > 0

R1 < R2  f < 0

26
 SISTEM DE DOUĂ LENTILE
CONVERGENTE
A1B1- imaginea reală L1 L2 Lentila L2 are ca efect
formată de lentila L1, apropierea imaginii
obiect virtual pentru A finale A2B2 de lentila L1.
lentila L2.

F2 F1 B F2
2

B F1 B1

A2

A1

27
 SISTEME DE LENTILE
Convergenţa unui sistem de 1 1 1
 '  ,lentila 1
lentile subţiri lipite,ale căror axe x1 x1 f1
principale coincid şi a căror
1 1 1
centre optice sunt teoretic '
  ,lentila 2
confundate: -x 1 x 2 f 2
Deci convergenţa sistemului de 1 1 1 1 1
    
lentile este suma algebrică a x1 x2 f1 f 2 F
convergenţelor lentilelor
sistemului. 1 1 1
  sau
Pentru lentila divergentă f<0. F f1 f2

C  C1  C2

28
 SITEME DE LENTILE
Marirea liniară x 1'
transversală în cazul  1   ,lentila1
analizat este dată de
x1
relaţia: x2
Deci marirea liniară
 2   ' ,lentila2
 x1
transversală a sistemului
de lentile subţiri este egală x2 x 1'  x2 
cu produsul măririlor      
x1 x1   x 1
'

transversale ale lentilelor
sistemului dat.
  1  2

29
 SISTEM DE DOUĂ LENTILE
CONVERGENTA-DIVERGENTA
A2 L1 L2
Lentila L2 formează o
imagine virtuală a unui
obiect virtual.
A

F1 B1
B2 B F1 F2
F2

A1B1 – imagine reală a

A1
lentilei L1 şi obiect virtual
al lentilei L2.

30
 SISTEME DE LENTILE
L1
L1

y1 F1=F2

F1 y2 Y1’ F2

x1

f1
X1’ f2

x2
31
 CORECTAREA MIOPIEI
L1 L2
Lentila (L1) - divergentă Lentila ( L2) – cristalinul -
convergentă
DEPLASARE Efectul de
A
deplasare a
imaginii cu
A1
ajutorul
F2 B’ B2
ochelarilor cu
B1 lentile divergente
B F1 F2 F1
A’

Formarea imaginii A2
fără lentilă

32
CORECTAREA DEFECTELOR
VEDERII

33
ACOMODAREA OCHIULUI ŞI
APARATULUI FOTOGRAFIC

34
 ABERAŢII CROMATICE

LENTILA
CONVERGENTĂ

LENTILA
DIVERGENTĂ

35