Curs: COMUNICAREA

DINTRE ASISTENTUL
PERSONAL SI PERSOANA
CU HANDICAP
 Cuprins:
 Comunicarea. Delimitari
conceptuale. Tipuri si forme de
comunicare
 Masuri de imbunatare a
comunicarii. Ascultare eficienta
 Utilizarea feed-backului
 Adaptarea comunicarii in functie de
particularitatile persoanei asistate
 COMUNICAREA.
DELIMITARI CONCEPTUALE. TIPURI SI
FORME DE COMUNICARE
 DELIMITARI CONCEPTUALE
 Comunicarea este un proces specific uman prin care
oamenii reusesc sa se inteleaga unii cu altii, sa-si transmita
ganduri, sentimente, opinii si sa creeze legaturi, sa
stabileasca relatii de tot felul (prietenie, iubire, amicitie,
simpatie etc).
 Etimologia termenului: cuvântul “comunicare” provine din
limba latina “communis” care inseamna “a pune de acord”,
“a fi in legatura cu” sau “a fi in relatie”.
 Putem spune ca este imposibil ca un individ sa nu
comunice. Chiar si tacerea este comunicare.
 La fel si hainele pe care le purtam, masina pe care o
conducem, serviciul pe care il frecventam si casa in care
locuim sunt elemente prin care comunicam cu ceilalti.
 A SPUNE ≠ A COMUNICA
 Transmiterea simplă a unui mesaj:
MESAJ
EMIŢĂTOR RECEPTOR

 Simpla transmitere a unui mesaj este

un proces unidirecţional fără feed-
back = comunicare ratată
 MECANISMUL PROCESULUI DE
COMUNICARE
 Ca procesul comunicarii sa fie eficient trebuie
respectate anumite reguli.
 In cazul comunicarii au fost descoperite mai
multe elemente:
 transmitator (emitator) cel care transmite mesajul ,
 canal de comunicare (intr-o conversatie in general se folosesc 2-3
canale simultan: vocal; auditiv; vizual-gestica, mimica; tactil-atingeri,
mangaieri)
 cod (mesaj, informatie) – poate fi purtat de cuvinte, sunete
(com. verbala) sau de mirosuri, imagini, atingeri, cuvinte, postura, mimica,
gesturi (com. neverbala)
 receptor
 feed-back (mesajul returnat de receptor ca raspuns la mesajul primit)
 OBIECT
Despre ce?

MESAJ
EMIŢĂTOR? Ce? RECEPTOR
Cine? Cui?

CANAL
Prin ce mijloace?

COD
În ce limbaj?
1. Emiţătorul
- persoana care iniţiază comunicarea
- manager sau subordonat
- intenţia de a comunica nu este necesară: comportament
involuntar sau inconştient: gesturi, mimică necontrolate
- orice comportament în prezenţa a cel puţin unei alte persoane este
comunicare
2. Mesajul
- forma fizică a informaţiei transmise spre receptor
- formal – informal; verbal – nonverbal; evident – cifrat
- cuvinte scrise, vorbite , elemente non-verbale
3. Canalul
- calea de transmitere a mesajului (prin ce mijloace?)
- strâns legată de mesaj
- pentru un mesaj important este bine să se folosească mai multe
canale
4. Feed back-ul
- are un rol important in acest proces al comunicarii deoarece ne
ajuta sa ne dam seama daca mesajul transmis a fost inteles,
acceptat sau nu de catre receptor si daca a fost receptat cu acelasi
sens cu care emitatorul a vrut sa-l transmita.
 Comunicare optima:

MESAJ
EMIŢĂTOR RECEPTOR
CANAL DE COMUNICARE

FEED-BACK
 Exercitiu!

Realizarea unui desen dupa indicatii

 Feed-back absent
 Feed-back partial
 Feed-back total
 Axiome ale comunicarii
(principii ale comunicarii)
 Comunicarea se produce într-un
context determinat de:

 limbaj
 situaţie (petrecere între prieteni,
ceremonie oficială, activitate profesională)
 instituţie (şcoală, spital)
 participanţi (comportament, statut, rol)
 relaţie între interlocutori (ierarhică,
intimă, de familie)
 Comunicarea este inevitabila

 Comunicarea nu are loc numai atunci când este

planificata sau constienta.
 Comunicam numeroase mesaje chiar si atunci
când nu avem intentia de a comunica si nu
suntem mereu constienti de ceea ce comunicam.
 Comunicam în mod constant si în mai multe
moduri.
 Variatiile de ton, de ritm, accentuarea unor
cuvinte, expresia fetei, gesturile sunt
componente ale comportamentului de
comunicare, având anumite semnificatii.
 Doua niveluri
 Comunicarea este un proces ce se
desfasoara la doua niveluri:
 informational
 relational.
 Orice comunicare presupune:
• vehicularea unui continut informational;
• relatie între persoanele care comunica.
 Comunicarea este un proces
continuu.
 Comunicarea trebuie înteleasa ca un flux neîntrerupt de
schimburi informationale între parteneri.
 Orice situatie de comunicare are un trecut, un prezent si
un viitor. Chiar daca nu am mai întâlnit pe cineva înainte,
comunicarea cu acea persoana este afectata de trecut,
deoarece comportamentul nostru comunicational se
bazeaza pe experienta trecuta.
 De asemenea, viitorul poate influenta actul comunicarii,
caci daca dorim ca o relatie sa continue, adoptam o
conduita comunicationala în consecinta
 Comunicarea este ireversibila
odata produsa, nu mai putem interveni
asupra ei.
 Chiar daca încercam sa atenuam efectul
unor mesaje, declarând ca ne retragem
cuvintele sau venim cu explicatii,
completari, precizari, efectul spuselor
noastre s-a produs.
 Sa nu ne iluzionam crezând ca revenirea
asupra mesajelor transmise le-ar putea
anihila efectele.
 În relatiile interumane trebuie sa avem
grija sa nu spunem niciodata lucruri pe
care riscam sa le regretam mai târziu - mai
ales în situatiile de conflict. .
TIPURI DE COMUNICARE

Exista mai multe criterii

după care sunt identificate
variatele forme de comunicare
După participarea indivizilor la
procesul de comunicare:

 comunicareintrapersonală
(comunicare cu sinele)

 comunicare interpersonală (cu

alţii)

 comunicare de masă
(prin instituţii specializate, cu
adresabilitate generală)
După contextul spaţial-temporal al
mesajelor

 directă (faţă în faţă): cuvânt, gest,

mimică
 indirectă (mediată)
 comunicarea imprimată (presă, carte,
afiş...)
 comunicare înregistrată (film, disc,
bandă magnetică...)
 comunicare prin fir (telefon, prin
cablu, fibre optice)
 comunicare radiofonică (radio, TV)
 După instrumentele folosite

 verbală
 nonverbală
 paraverbală = forma vocală de limbaj
nonverbal: tonalitatea şi inflexiunea
vocii, ritmul vorbirii, modul de
accentuare a cuvintelor, pauzele dintre
cuvinte, ticurile verbale
 După obiectivele comunicării

 comunicare incidentală (fără scop

bine stabilit)
 comunicare consumatorie
(consecinţa a stărilor emoţionale)
 comunicare instrumentală (când
este urmărit un scop precis)
După interacţiunea sistemelor care
comunica

 comunicare omogenă (om-om,

animal-animal)
 comunicare heterogenă (om-
animal, om-maşină)
 După poziţia în cadrul unei
organizaţii

 comunicare ascendentă (cu

superiorii)
 comunicare descendentă (cu
subalternii)
 comunicare orizontală
(emiţătorul şi receptorul au
poziţii egale)
Care tip de comunicare ne
intereseaza pe noi acum?
 COMUNICAREA
INTERPERSONALĂ
 Este cea mai importantă formă de comunicare şi
cel mai des folosită.
 Oamenii nu pot evita acest tip de comunicare;
existenta lor socială depinde de abilitatea cu care
pot angaja discuţii cu alţii.
 Comunicarea interpersonală se referă la
comunicarea faţă în faţă.
 Acest tip de comunicare este important pentru a te
înţelege pe tine şi pentru a construi relaţiile tale cu
ceilalţi
 Pentru a realiza acest lucru trebuie dezvoltată
capacitatea de autoanaliză, autocunoaştere,
autoexpunere cât şi cunoaşterea barierelor şi factorilor
perturbatori care îngreunează procesul comunicării.
 FORMELE COMUNICARII
 Cred ca deja vi s-a intamplat cel putin o data in viata sa
realizati ca nu este important ceea ce spuneti, ci modul
in care spuneti ceea ce spuneti. De aceea, unii oameni
pot fi mai convingatori decat altii, chiar daca pronunta
aceleasi cuvinte.
 Cercetarile in domeniul comunicarii arata ca in domeniul
comunicarii interumane, 55% din totalitatea mesajului
pe care il comunicam este trasmis prin limbajul trupului -
elementul non-verbal (gesturi si atitudine), 38% este
transmis prin elementele paraverbale (tonul, ritmul si
volumul vocii) si doar un procent de 7% este transmis
prin intermediul cuvintelor (elementul verbal propriu-zis).
Cercetarile in domeniul comunicarii arata ca in domeniul comunicarii interumane, 55%
din totalitatea mesajului pe care il comunicam este trasmis prin limbajul trupului -
elementul non-verbal (gesturi si atitudine), 38% este transmis prin elementele
paraverbale (tonul, ritmul si volumul vocii) si doar un procent de 7% este transmis prin
intermediul cuvintelor (elementul verbal propriu-zis).
Comunicarea verbala
 Comunicarea verbala
 cea mai evidenta forma de comunicare
 se realizeza prin cuvânt, oral sau scris
 necesita un cod de descifrare a mesajului
 fiecare cuvânt sau constructie verbala poate
capata intelesuri specifice, marcând apartenenta
la o microcomunitate (educationala, juridica , de
cartier, de habitat etc)
 formulele de adresare pot fi mai simple sau mai
elaborate, in functie de nivelul grupului
 Functiile limbajului
si rolul acestora
in activitatea umana
 Functia de comunicare - este principala functie
a limbajului. Prin limbaj oamenii isi comunica
rezultatele proceselor lor de cunoastere sau altfel
spus, experienta proprie de viata.
 Functia cognitiva - rezida in faptul ca la nivelul
limbajului are loc fixarea informatiei generalizate,
aceasta fiind realizata prin intermediul notiunilor.
 Functia reglatorie - ca mecanism al gandirii,
limbajul exercita asupra intregii conduite a
omului o functie reglatoare, el intervenind
in organizarea, sistematizarea si integrarea
diferitelor procese ca si in ierarhizarea relatiilor
dintre ele. Prin intermediul limbajului omul isi
poate stapani voluntar reactiile comportamentale.
 Functia afectiva (expresiv-emotionala) -
consta in exprimarea spontana sau
semideliberata a emotiilor si impulsurilor. Acest
fapt se realizeaza cu ajutorul unor mijloace
verbale specifice care nu fac parte din continutul
mesajelor, ci sunt legate mai mult de forma lor,
cum ar fi: ritmul, intonatia, accentul, pauza etc.
 Functia persuasiva - consta in capacitatea
acestuia de a influenta vointa celorlalti.
 Functia ludica - sau de joc, presupune repetitii
virtuale ajustarii si confruntarii fonetice,
combinatii de efect, glumele si cuvintele de
spirit.
Comunicarea para-
verbala
 Comunicarea para-verbala
 este un nivel mai profund al comunicarii, in care
accentual cade nu pe ceea ce spune emitatorul, ci
pe felul cum spune
 urmareste atât analiza formelor de comunicare
nonverbala, cât si integrarea lor in mesajul
propriu-zis
 se refera la urmatoarele forme: intensitatea si
tonalitatea vocii (reprezinta 38% din mesajul
uman transmis): placut, coborât, bland etc,
volumul vocii: normal, prea tare, prea incet,
ritmul vorbirii: normal, repede, rar, sacadat,
tensionat, intonatia, dictia, accentul, folosirea
pauzei, timbrul vocii
Comunicarea
nonverbala
 Comunicarea nonverbala
 este de multe ori superioara calitativ celei orale
deoarece dezvaluie intentii si tendinte
nemanifeste, potentiale si este dificil, uneori
chiar imposibil, sa fie infirmata de instanta orala.
 Comunicarea non-verbala are, datorita ponderii
ei mari in cadrul comunicarii realizata de un
individ, un rol deosebit de important. Limbajul
non-verbal poate sprijini, contrazice sau substitui
comunicarea verbala.
Componentele comunicarii non-
verbale
 Limbajul corpului
 Expresia fetei
 Miscarea corpului
 Comunicarea tactila
 Prezenta personala
 Limbajul spatiului
 Limbajul culorilor
 Limbajul timpului
 Limbajul corpului
 Pentru a ne da seama de importanta limbajului corpului,
sa ne gândim la mimii care exprima povesti intregi doar
prin limbajul trupului, sa ne amintim de filmele mute si
de expresia fetei lui Charlie Chaplin care face inutile
cuvintele, sau intrebati-va de ce atunci când aveti de
discutat ceva important evitati comunicarea prin telefon
si preferati comunicarea fata in fata.
(Explicatia este: comunicarea prin telefon blocheaza
comunicarea prin intermediul limbajului corpului si in
acest fel face comunicarea incompleta, nesigura.)
 Limbajul corpului contribuie la comunicare prin expresia
fetei, miscarea corpului (gesturi), forma si pozitia
corpului, aspectul general si prin comunicarea tactila
 Expresia fetei
 Fata este cea mai expresiva parte a corpului si expresia
acesteia constituie un mijloc de exprimare inestimabil. In
mod normal, ochii si partea de jos a fetei sunt privite cel
mai intens in timpul comunicarii.
 Comunicarea prin expresia fetei include:
 mimica (incruntarea, ridicarea sprâncenelor, incretirea nasului,
tuguierea buzelor, etc.),
 zâmbetul (prin caracteristici si momentul folosirii)
 privirea (contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, directia
privirii, etc.).
 Tindem ca, involuntar, sa zâmbim, sa ne incruntam, sa
rotim, sa micsoram sau sa dilatam pupilele.
Mimica
este acea parte a fetei noastre care comunica: fruntea
incruntata semnifica preocupare, mânie, frustare;
sprâncenele ridicate cu ochii deschisi – mirare, surpriza;
nas incretit – neplacere; narile marite – mânie sau, in alt
context, excitare senzuala; buze strânse – nesiguranta,
ezitare, ascunderea unor informatii.
Zâmbetul
este un gest foarte complex, capabil sa exprime o gama
larga de informatii, de la placere, bucurie, satisfactie, la
promisiune, cinism, jena (zâmbetul Mona Lisei este
renumit ca semnificatie, dar si ca ambiguitate).
Interpetarea sensului zâmbetului variaza insa de la
cultura la cultura (sau chiar subcultura), fiind strâns
corelata cu presupunerile specifice care se fac in
legatura cu relatiile interumane in cadrul acelei culturi.
Privirea
 Se spune ca ochii sunt "oglinda sufletului". Modul in care privim si suntem
priviti are legatura cu nevoile noastre de aprobare, acceptare, incredere si
prietenie.
 Chiar si a privi sau a nu privi pe cineva are un inteles. Privind pe cineva
confirmam ca ii recunoastem prezenta, ca exista pentru noi; interceptarea
privirii cuiva inseamna dorinta de a comunica. O privire directa poate
insemna onestitate si intimitate, dar in anumite situatii comunica
amenintare. In general, o privire insistenta si continua deranjeaza.
 Realizarea contactului intermitent si scurt al privirilor indica lipsa de
prietenie. Miscarea ochilor in sus exprima incercarea de a ne aminti ceva; in
jos - tristete, modestie, timiditate sau ascunderea unor emotii. Privirea intr-
o parte sau neprivirea cuiva poate denota lipsa de interes, raceala. Evitarea
privirii inseamna ascunderea sentimentelor, lipsa de confort sau vinovatie.
 Oamenii care nu sunt siguri pe ei vor ocoli privirea interlocutorului in situatii
in care se simt amenintati, dar o vor cauta in situatii favorabile; exista chiar
expresia "a te agata" cu privirea.
 Privirea constituie un mod "netactil" de a atinge pe cineva, de unde si
expresia "a mângâia cu privirea".
 Pupilele dilatate indica emotii puternice. Pupilele se largesc, in general, la
vederea a ceva placut, fata de care avem o atitudine de sinceritate. Pupilele
se micsoreaza ca manifestare a nesinceritatii, neplacerii. Clipirea frecventa
denota anxietate.
 Miscarea corpului

 Corpul comunica prin:

 gesturi
 pozitie
 modul de miscare.

Comunicarea tactila
 Acest tip de limbaj non-verbal se manifesta prin frecventa atingerii,
prin modul de a da mâna, modul de imbratisare, de luare de brat,
batutul pe umar, etc.
 Cunoastem ce semnifica aceste atingeri pentru români, dar in
diferite culturi ele pot comunica lucruri diferite. De exemplu, la
japonezi, inclinarea capului inlocuieste datul mâinii ca salut, in timp
ce la eschimosi acest salut se exprima cu o usoara lovitura pe umar.
 Unii oameni evita orice atingere. Forta si tipul de atingere depinde in
mare masura de vârsta, salut, relatie si cultura.
 Prezenta personala

 Prezenta personala comunica, de exemplu,

prin intermediul formei corpului, a
imbracamintei, a mirosului (parfum, miros
specific), a bijuteriilor si a altor accesorii
vestimentare.
 Limbajul spatiului

 Limbajul spatiului trebuie interceptat simultan in

functie de 5 dimensiuni: marime, grad de
intimitate, inaltime, apropiere - departare,
inauntru - in afara.
 Fiecare din noi are preferinte in legatura cu
distanta fata de cei cu care comunicam. In
majoritatea culturilor europene, nu se apreciaza
apropierea cu mai mult de 4-50 cm decât a celor
din familie sau a persoanelor iubite; aceasta
defineste spatiul intim. "Invadarea" acestui
spatiu produce senzatia de disconfort.
 Comunicam confortabil atunci când
distanta fata de interlocutor este de 1-2
m, distanta ce defineste spatiul
personal. Intr-un spatiu mai mic este
greu sa te concentrezi asupra comunicarii.
Adeseori suntem pusi in situatia ca, in
timp ce vorbim cu cineva, sa facem un pas
inainte sau unul inapoi pentru a ne regla
acest spatiu la marimea adecvata pentru
spatiul nostru personal.
 Apropierea exagerata poate comunica
amenintare sau relatii de natura strict personala;
departarea excesiva poate comunica aroganta,
importanta, statut social superior. Cu cât o
persoana este mai importanta, cu atât va tinde
sa aleaga o masa de birou mai mare, care
impune o distanta mai mare fata de interlocutor.
 In general, spatiile mici sunt percepute ca fiind
mai prietenoase, calde si intime. Cele mari sunt
asociate cu puterea, statutul si importanta. De
aceea, adeseori suntem intimidati intrând intr-un
spatiu mare, inalt si cu mobilier masiv.
 Spatii personale
 Distanta publica
 Zona apropiata (3,6- 7,6m): indicata pentru
intalniri de informare (vorbitor si
auditoriu)
 Zona indepartata (mai mult de 7,6 m):
rezervata pentru politicieni sau alte
personalitati publice, deoarece trebuie
asigurata protectia si subliniaza dominatia
personala
 Distanta sociala
 Zona apropiata (1,2 - 2 m): utilizata pentru
discutii de afaceri sau conversatii ocazionale
 Zona indepartata (2 - 3,6 m): folosita pentru
relatii sociale si de afaceri
 Distanta personala
 Zona apropiata (0,45 - 0,8 m): rezervata
pentru cei care sunt apropiati
 Zona indepartata (0,8 - 1,2 m): limita
dominatiei fizice, oferind un anumit grad de
superioritate pentru discutii personale
 Distanta intima
 Zona apropiata (de contact sau de
atingere): rezervata contactelor cu
semnificatie intima
 Zona indepartata (aprox. 0- 45cm): permite
o apropiere pentru o strangere de mana
! EXERCITIU – invadarea spatiului intim
- explorarea spatiului personal
 Limbajul culorilor
 Culoarea, dincolo de perceptia si trairea ei afectiva, este
si o oglinda a personalitatii noastre si deci influenteaza
comunicarea. Gândirea creatoare are loc optim intr-o
incapere cu mult rosu, iar cea de reflectare a ideilor intr-
o camera cu mult verde. Culorile stralucitoare sunt alese
de oamenii de actiune comunicativi, extravertiti, iar cele
pale de timizi, intravertiti.
 Culoarea afecteaza comunicarea sub urmatorul aspect:
culorile calde stimuleaza comunicarea, in timp ce culorile
reci inhiba comunicarea; monotonia, precum si
varietatea excesiva de culoare, inhiba si-i distrag pe
comunicatori.
 Limbajul timpului
 Modul in care putem comunica prin limbajul timpului
este corelat cu:
 precizia timpului
 lipsa timpului
 timpul ca simbol.

 Precizia timpului
 Timpul este considerat ca ceva pretios si personal si, in general,
atunci când cineva isi permite sa ni-l structureze, acesta
comunica diferenta de statut.
 Cu cât oamenii sunt facuti sa astepte mai mult, cu atât ei se simt
mai umiliti; se simt desconsiderati si inferiori ca statut social.
Astfel, limbajul timpului se poate folosi, in mod voit sau nu,
pentru a manipula, supune si controla sau pentru a comunica
respect si interes.
 Lipsa timpului
 Percepem timpul ca pe o resura personala limitata si,
de aceea, modul in care fiecare alegem sa il folosim
comunica atitudinea noastra fata de cel care solicita o
parte din aceasta resursa. Daca nu acordam timp
pentru o anumita comunicare se va percepe ca
neacordare de importanta. Studiile sociologice au
aratat ca, in general, relatia de comunicare pozitiva se
dezvolta proportional cu frecventa interactiunii (deci
timp petrecut impreuna).
 Timpul ca simbol
 Acest aspect tine de o anumita obisnuinta,
cum este ritmul (de exemplu: mâncam de trei
ori pe zi si la anumite ore). Similar,
anotimpurile impun anumite activitati si un
anume fel de viata clar situate in timp.
Sarbatorile si ritualurile, de asemnea, sunt
marcate de timp. Astfel, oamenii de afaceri
stiu ca in preajma sarbatorilor de iarna se
cumpara mai mult si se lucreaza mai putin.
 Cateva concluzii privind
limbajul non-verbal
In final, dupa ce a fost caracterizat fiecare tip de limbaj
in parte, este bine sa stim anumite aspecte ale limbajului
non-verbal de care trebuie tinut cont in interpretarea lui:
 Pentru a evita interpretarea gresita a unui element de
limbaj neverbal este bine sa-l interpretam in contextul
tuturor celorlalte elemente verbale si non-verbale.
 Caracteristicile de personalitate individuale, de educatie,
experienta de viata etc., sunt elemente care trebuie luate
in considerare in interpretarea corecta a limbajelor
neverbale.
 Modul de folosire si interpretare a limbajelor neverbale
difera sub multe aspecte: de la individ la individ; de la
profesie la profesie; de la colectivitate la colectivitate; de
la cultura la cultura.
 BLOCAJELE
COMUNICARII
Fenomene care pot perturba
comunicarea:
blocajul
bruiajul
filtrareainformatiei
distorsiunea informatiei.
 Blocajul
= Intreruperea completa a procesului
comunicational din cauze fizice, materiale sau
cauze psihologice (persoana inabordabila).
 Efecte psihologice:
 Intr-o relatie directa (fata in fata) - stare de jena si
reactia de fuga;
 Relatie la distanta - stari de anxietate, agresivitate,
teama, etc
 Limita extrema a blocajului in comunicare- autismul
(imposibilitatea morbida de a comunica) - este de
ordin patologic.
 Exercitiu
 Identificati principalele blocaje pe care le
intampinati in comunicarea cu beneficiarul
pe care il asistati!
 Bruiajul
= perturbarea partiala si tranzitorie din cauze
fizice, materiale (sursa de zgomot) sau cauze
psihologice. La receptor informatia transmisa
ajunge partial sau chiar modificat. In aceste
cazuri apare nevoia de interpretare si implicit
modificarea semnificatiei initiale a mesajului.
 Intelegerea unui mesaj presupune potrivirea
informatiei primite in tiparele mentale existente
(in harta mentala a interlocutorului).
Harta mentala a interlocutorului
 Filtrarea Informatiei
= transmiterea voluntara si receptionarea unei parti
a informatiei.
Receptorul/emitatorul apar ca filtre de informatii.
Este intotdeauna voluntara (tine de intentionalitatea
subiectului).
Factori: psiho-individuali; de natura psiho-sociala; de
natura psiho-organizationala
 Efecte negative:
 degradarea comunicarii, nu se transmite exact ce trebuie;
 amplificarea/ diminuarea semnificatiei unor informatii: succesele,
nereusitele; influenteaza randamentul muncii.
 Distorsiunea Informatiei
= degradarea involuntara a informatiei in
cursul transmiterii de la receptor -
emitator, când informatia are de parcurs
mai multe verigi intermediare. Trec mai
toate informatiile insa denaturate.
Exemplu elocvent ,,telefonul fara fir”.

Exercitiu! Desenul chinezesc…

(desenul cu degetele pe spatele participantilor asezati in sir indian)
 Perceptiile asupra realitatii
 Perceptiile reprezinta modul in care noi
interpretam si intelegem realitatea.
 Perceptiile reprezinta propria noastra realitate si
se formeaza parcurgind urmatoarele etape:

Dar
 - Fiecare dintre noi poate sa aiba perceptii foarte
diferite si deci, realitati foarte diferite. Aceste
diferente cauzeaza adesea neintelegeri si
conflicte.
 Colectam informatii

Dar:
 Colectam doar o mica parte din informatiile
realitatii – nu putem inregistra toate informatiile
detectate de simturile noastre
 Colectam informatiile intr-un mod selectiv –
vedem doar ceea ce dorim sa vedem. Cautam
informatiile care sa vina in intampinarea
presupunerilor noastre initiale si neglijam sau ne
facem ca nu observam pe cele care le contrazic.
 Colectam informatiile intr-o anumita ordine
 Cream propria noastra realitate

Dar
 - Fiecare dintre noi poate sa aiba perceptii
foarte diferite si deci, realitati foarte
diferite. Aceste diferente cauzeaza adesea
neintelegeri si conflicte.

 (Versiunea lupului in povestea Scufitei Rosii!)

Ce blocheaza comunicarea
verbala?
Ce blocheaza comunicarea
verbala?
Ce blocheaza comunicarea
verbala?
MASURI DE IMBUNATARE
A COMUNICARII VERBALE
SI NON-VERBALE.

ASCULTARE EFICIENTA
Optimizarea comunicarii verbale

 Pentru a nu lasa loc interpretarilor:

 Exprimati ceea ce gânditi cât mai direct, mai
precis si mai simplu posibil.
 Nu transmiteti decât putine informatii
deodata.
 Moduri de verbalizare:

 Verbalizarea directa si precisa - formularea clara

a gândurilor si sentimentelor;
 Implicarea personala - ” imi place desenul tau”,
in loc de “desenul tau este frumos”;
 Implicarea celuilalt - cu ajutorul componentei
nonverbale, precizarea clara a pozitiei celuilalt;
faceti critici in particular;
 Sa invatam sa insistam când vrem sa obtinem
ceva;
 Sa fim prietenosi si politicosi pentru a pastra o
buna relatie cu interlocutorul.
 Motivele celor care nu
verbalizeaza ar putea fi:

 Teama de a nu deranja;
 Teama de parerea celorlalti;
 Teama de ridicol;
 Teama de esec si de greseala.
 Empatia

 Empatia este una din conditiile necesare si

suficiente care faciliteaza comunicarea. Empatia
presupune acceptarea neconditionata a ideilor,
sentimentelor, credintelor celuilalt, chiar daca
acestea sunt diferite de propriile modele de
referinta, de modul subiectiv de a privi
respectivele informatii.
 Empatia presupune a te pune in postura
celuilalt, fara insa a pierde contactul cu propria
persoana. Empatia presupune "rezonanta" cu
celalalt.
 Optimizarea comunicarii
nonverbale
Pentru a va afirma:
 Fiti constient de impactul elementelor
nonverbale asupra sensului mesajului.
 Cunoasteti-va bine propriul
comportament nonverbal.
 Modificati-l, daca e nevoie.
 Observati cum interpretati de obicei
mesajul celorlalti.
 Ameliorarea contactului vizual

 Când si cum privim interlocutorul:

 Când vorbeste, sa avem o atitudine de
ascultare.
 Când vrem sa insistam asupra unui pasaj din
discursul nostru.
 Când dam cuvântul interlocutorului

* Nu mentineti permanent contactul vizual !

 Ameliorarea mimicii
 Situaţii în care e potrivit să zâmbiţi:
 când vreţi să începeţi un dialog;
 când mulţumiţi;
 când primiţi sau faceţi un compliment.

* Zâmbetul înlesneşte contactele,

absenţa lui stinghere te interlocutorul.
* Zâmbetul e nepotrivit când sunteţi
criticat sau când interlocutorul e furios.
 Ameliorarea vocii
 Vocea:
 transmite emoţii;
 poate fi vibrantă, hotărâtă, tristă, colerică, bucuroasă,
duşmănoasă etc.
 elemente:
* Volum sonor (> <; trebuie să fie adaptat
situaţiei);
* Timbrul (grav-calm, ascuţit-exprimarea
emoţiilor);
* Debitul verbal (repede, lent);
* Articularea (bâlbâială, claritate);
Adaptarea posturii şi a distanţei
interpersonale
 Postura generală se referă la:
 gesturi;
 felul cum ne aşezăm;
 felul cum stăm în picioare;
 atitudine deschisă/închisă;
 dinamism/lipsă de energie;
 Distanţa interpersonală:
 distant/amical;
 pisălog/indiferent;
 tipuri de distanţe în funcţie de situaţii.
 ABILITATEA DE ASCULTA
„Motivul pentru care avem doua urechi si doar o
gura este pentru a putea sa ascultam mai mult si
sa vorbim mai putin”
Ascultarea eficienta reprezinta:
 A raspunde, nu a rezolva.
 A ajuta o alta persoana sa isi auda
propriile cuvinte si sa gaseasca propriile
sale solutii.
 A ramane calm si a se stapani.
 Cât de mult timp petrecem
ascultând?
 ascultăm foarte mult, poate mai mult
decât credem;
 a asculta este cea mai important ă
activitate comunicaţională;
 în conversaţiile de zi cu zi, majoritatea
dintre noi nu suntem foarte buni
ascultători;
 a învăţa să fii un bun ascultător cere efort.
 Ce este ascultarea şi care e
diferenţa dintre a asculta şi a
auzi?
 a auzi reprezintă procesul fiziologic senzorial
în care senzaţiile auditive sunt recepţionate
de urechi şi transmise creierului;
 a asculta descrie procesul psihologic de
interpretare şi înţelegere a semnificaţiei a ceea
ce spune cineva;
 poţi auzi ceea ce spune cineva, fără a
asculta în mod real acea persoană (Bolton,
1979); un adolescent ar spune: „prietenii mei
ascultă ceea ce spun, dar părinţii mei doar aud
ceea spun”.
 (!) 10 sfaturi pentru o ascultarea
eficienta
1. Inceteaza sa vorbesti: nu poti asculta in timp ce vorbesti.
2. Usureaza situatia vorbitorului: ajuta-l sa se simta liber sa
vorbeasca.
3. Arata vorbitorului ca vrei sa-l asculti: privirea si
comportamentul sa denote interesul; nu citi notitele,
corespondenta sau ziarul in timp ce vorbeste cineva; asculta
pentru a intelege, nu pentru a te opune (pentru a intelege mai
bine, incearca sa privesti si prin „lentilele" experientei celuilalt, nu
numai prin lentilele propriei experiente, iar daca esti jignit,
zambeste si spune: nu este in stare sa vorbeasca, sa procedeze
altfel).
4. Renunta la gesturi care distrag atentia: nu mazgali, nu bate
„darabana" cu degetele, nu umbla cu hartii.
5. Pune-te in pielea vorbitorului: incearca sa vezi din punctul lui
de vedere.
 (!) 10 sfaturi pentru o ascultarea
eficienta
6. Fii rabdator: acorda timp destul, incearca sa nu
intrerupi, evita sa pleci in timp ce altul vorbeste.
7. Nu te infuria: furia poate duce la interpretari gresite.
8. Nu fi dur in dispute si critici si nu te impune ca
atotcunoscator: aceasta pozitie ii face pe oameni
mai defensivi sau furiosi.
9. Pune intrebari: aceasta il incurajeaza pe vorbitor, ii
demonstreaza ca il asculti, ca poti si vrei sa-1 ajuti sa-
si dezvolte si sa-si incheie demonstratia.
10. Inceteaza sa vorbesti: este primul si ultimul sfat,
deoarece celelalte depind de acesta.
Persoanele care asculta
se pot comporta în
diferite moduri:
 Un auditoriu care asculta activ -

 Comunicare verbala:
• Formulati întrebari de informare, care sa
lamureasca ascultatorii în privinta tuturor
detaliilor expunerii. Ex: Exact unde anume ati
petrecut vacanta? Nu am înteles bine acest
aspect.
• Interveniti pentru recapitularea faptelor.
Ex: Cu alte cuvinte ai decis sa.......
• Comunicati feedbackul. Ex: Cred si eu ca ai
simtit lucrul acesta!
 Un auditoriu care asculta activ -

 Comunicare nonverbala:
• Priviti vorbitorul în ochi
• Zâmbiti binevoitor
• Tineti capul putin aplecat înainte
• Pozitia, asezarea pe scaun sa fie
orientata în fata(mâinile sa fie tinute pe
masa din fata scaunului)
Un auditoriu care blocheaza comunicarea

 Comunicare verbala:
• Formularea de întrebari care sa puna la îndoiala
autenticitatea celor relatate.
Ex: Chiar asa sa fi fost? Nu am mai întâlnit asa o situatie.
• Adresarea de întrebari celor din preajma în legatura cu
credibilitatea celor relatate.
Ex:Tu poti sa crezi ce spune? Eu nu.
• Formularea de interogari care sa demonstreze o atitudine
ostila fata de vorbitor.
Ex: Eu nu prea pricep ce faci. Chiar vrei sa credem tot ce
spui tu?...Hai nu, zau!
Un auditoriu care blocheaza comunicarea

 •Comunicare nonverbala:
• Privirea sfidatoare
• Zâmbetul ironic, superior
• Tinerea capul putin aplecat înapoi
• Înclinarea capului spre stânga si /sau
dreapta(ca dovada de îndoiala în legatura
cu cele spuse
• Pozitia, asezarea pe scaun orientata spre
spate
 Un auditoriu ignorant

 Comunicare verbala:
• Lipsa oricaror interventii la adresa
vorbitorului
• Comunicati în soapta cu colegul de lânga
dvs. despre alte subiecte
 Un auditoriu ignorant

 Comunicare nonverbala:
• Privirea oriunde altundeva numai în
directia vorbitorului nu
• Punerea capului pe masa si simularea ca
ati atipit
• Privitul ceasului
• Privitul pe geam
• Rasfoirea unui caiet
 Exercitiu ascultare activa!

 Experimentarea celor trei tipuri de auditor

 Subiect:
 Rolul comunicarii active în cadrul comunicarii
 Obiectiv:
 Participantii vor fi capabili sa evidentieze rolul pe care îl are ascultarea activa în procesul
comunicarii si impactul pe care îl are manifestarea acestei competente asupra trairilor
vorbitorului siimplicit, asupra calitatii comunicarii.
 Participanti:
 - un voluntar
 - un auditoriu
 Desfasurare:
 Etapa 1: Se cere voluntarului sa astepte afara din încapere timp de 5 minute si sa se
gândeasca la o povestioara pe care sa o prezinte colegilor.
 Etapa 2: Se instruieste auditoriul pentru a juca în timpulexpunerii colegului, succesiv, trei
roluri diferite: un auditoriu careasculta activ, un auditoriu care blocheaza comunicarea si un
auditoriu ignorant.
 Etapa 3: Se stabileste în complicitatea cu publicul un semn discret pe care sa îl faca
profesorul si care sa comunice auditoriului
ca este momentul sa treaca la urmatorul rol, fara stirea voluntarului.
 Etapa 4: Voluntarul începe sa povestesca, în timp ce, auditoriul va juca succesiv cele trei
roluri în legatura cu care a fost instruit.
 Etapa 5: La final se cere voluntarului:
 Sa comunice daca a sesizat la nivelul auditoriului, pe parcursul expunerii, raportari
diferite fata de persoana sa si continutul transmis
 Sa identifice aceste tipuri de raportari si sa le descrie cât mai exact
 Sa descrie ce a simtit în fiecare din cele trei cazuri si samotiveze aceste trairi
 Etapa 6: Se cere auditoriului: Sa descrie reactia pe care a avut-o vorbitorul în cadrul
fiecarui tip de rol
 Etapa 7: Se evidentiaza rolul nonverbalului în transmiterea unor atitudini.
 ADAPTAREA
COMUNICARII IN
FUNCTIE DE
PARTICULARITATILE
PERSOANEI ASISTATE
 Cum comunicăm cu o persoană
cu handicap?
 De cele mai multe ori oamenii se simt jenaţi
atunci când întâlnesc o persoană care manifestă
o anumită dizabilitate.
 Oamenii sunt reticenţi în a comunica cu o
persoană cu handicap şi în a-i oferi sprijin
acesteia, fie din cauza cunoaşterii insuficiente a
nevoilor şi a limitelor sale, a modului în care îşi
pot manifesta ajutorul, fie din cauza ideilor
preconcepute şi a fricii de necunoscut.
 Recomandări generale:
1. Dacă observaţi că o persoană cu handicap are nevoie de
ajutor şi doriţi să o ajutaţi, întrebaţi-o despre cum puteţi
să o faceţi.
2. Când sunteţi prezentat unei persoane care are o proteză
sau un braţ amputat, nu evitaţi să daţi mâna cu ea.
Strângeţi-i mâna cealaltă…
3. Vorbiţi mai degrabă direct cu persoana cu handicap decât
cu părintele, partenerul, însoţitorul sau interpretul
acesteia…
4. Vorbiţi natural, folosind expresii comune ca „Ne mai
vedem”, „Trebuie să fug”, „Ne mai auzim”, indiferent de
dizabilitatea pe care o are persoana respectivă.
5. Dacă vorbiţi mai mult timp cu o persoană în scaun cu
rotile, încercaţi să vă aşezaţi şi să stabiliţi contact vizual.
6. Concentraţi-vă când vorbiţi cu cineva care se exprimă
greu. Dacă nu înţelegeţi ce spune, rugaţi-l să repete. Nu
vă prefaceţi că aţi înţeles…
 Recomandări generale:
7. Vorbiţi rar şi direct unei persoane cu deficienţe de auz. Nu strigaţi şi nu-i
vorbiţi la ureche. Mimica dumneavoastră şi mişcarea buzelor o vor face
să înţeleagă… Dacă nu-i sunteţi apropiat, evitaţi să o întrebaţi despre
handicapul său şi despre cauzele acestuia… Ţineţi seama de faptul că o
persoană care poartă barbă, mustaţă, se face mai greu înţeles de către
o persoană cu deficienţă de auz (pilozitatea accentuată a feţei
îngreunează citirea de pe buze a mesajului de către deficientul de auz).
8. Când vă adresaţi unei persoane cu deficienţe de auz care citeşte
limbajul mimico-gestual, aveţi grijă să vă situaţi într-o zonă de maximă
luminozitate şi vizibilitate.
9. Când salutaţi un nevăzător, spuneţi-i pe nume. Dacă îi oferiţi sprijin la
mers, lăsaţi-l să vă ţină de braţ.
10. Arătaţi consideraţie şi răbdare; unei persoane cu handicap îi trebuie
uneori mai mult timp pentru a îndeplini un anumit lucru.
11. Nu atingeţi decât la cerere diversele dispozitive ajutătoare (cârje, etc.).
Nu vă sprijiniţi de fotoliul rulant al persoanei cu handicap, acesta face
parte din spaţiul personal al persoanei care îl foloseşte.
12. Nu loviţi, nu speriaţi sau nu vă jucaţi cu câinele călăuzitor al unui
nevăzător. Dacă vreţi să vă jucaţi, cereţi mai întâi permisiunea
proprietarului.
13. Nu uitaţi că persoana cu handicap poate fi mai lentă în mişcări.
 Ne putem pune intrebarea cum poate fi facilitata
comunicarea intre o persoana normala si una cu
handicap sau care prezinta o anume dizabilitate astfel
incat mesajul sa poata fi receptat si inteles iar
posibilitatea de oferire a unui feed back sa fie reala.
 In acest sens voi incerca sa aduc la cunostinta modul in
care aceste persoane reusesc sa comunice intre ele
precum si cu ceilalti oameni si cum anume pot fi
imbunatatite tehnicile de comunicare pentru a facilita
accesul la informatia transmisa in mesaj de catre un
anume emitator care nu prezinta o dizabilitate.
 Cum comunicam cu o
persoana cu deficiente de
mobilitate?
 Comunicarea cu o persoana cu
deficienta de mobilitate
 Cand vorbiti cu un utilizator de fotoliu rulant , daca este
posibil, asezati-va pe scaun, nu incercati sa-l dominati cu
inaltimea dumneavoastra astfel incat sa-i intepeneasca
gatul incercand sa va priveasca.
 Daca nu puteti sa va asezati stati relaxat astfel incat sa
puteti avea o conversatie de la egal la egal.
 Cand o persoana cu deficiente motorii viziteaza cladirea /
organizatia dumneavoastra, asigurati-va ca are informatii
clare cu privire la restrictiile de accesibilitate. Daca
cladirea nu este accesibila, oferiti-i persoanei
posibilitatea de a alege intre a fi vizitata acasa sau a va
intalni intr-un spatiu adecvat.
 Comunicarea cu o persoana cu
deficienta de mobilitate
 Daca observati ca o persoana cu dizabilitati este intr-o
situatie de dificultate intrebati-o daca are nevoie de
ajutor, in loc sa o ignorati sau sa o ocoliti.
 Oferiti-va intr-o maniera amabila sa tineti sau sa duceti
pachetele unei persoane cu dizabilitati.
 Incercati sa gasiti locuri corespunzatoare pentru
organizarea unor manifestari sau seminarii. Consultati-va
cu organizatiile locale ale persoanelor cu dizabilitati care
ar putea avea experienta cu privire la cladirile potrivite
pentru astfel de manifestari si de gradul lor de
accesibilitate.
 Comunicarea cu o persoana cu
deficienta de mobilitate
 Daca accesul in cladirea dumneavoastra nu este evident
sau se face cu dificultate, intampinati persoana cu
dizabilitati la intrare pentru a-i acorda asistenta
necesara.
 Cand va plimbati alaturi de o persoana care foloseste
carje, proteze, bastoane sau merge incet, trebuie sa va
ajustati ritmul cu aceasta.
 Fotoliul rulant face parte din spatiul corporal al persoanei
care-l utilizeaza. Nu va sprijiniti de el, decat daca
obisnuiti sa va sprijiniti de interlocutor.
 Daca nu stiti cum sa manuiti un fotoliu rulant, intrebati
utilizatorul si urmati instructiunile primite de la acesta.
 Comunicarea cu o persoana cu
deficienta de mobilitate
 Daca doriti sa discutati cu persoana care insoteste utilizatorul
fotoliului rulant (presupunand ca respectiva conversatie nu are un
caracter privat) adoptati o pozitie astfel incat utilizatorul de fotoliu
rulant care ar avea dificultati in intoarcere/deplasare sa poata, de
asemenea, participa la conversatie si sa nu se simta exclus.
 Aveti in vedere ca unii utilizatori de fotolii rulante pot alege sa se
transfere din fotoliul rulant pe scaune. Nu mutati fotoliul rulant din
preajma utilizatorului, pentru a nu le limita posibilitatea de a se
deplasa.
 In locuri publice sau birouri, asigurati-va ca lucrurile nu sunt lasate
sa zaca pe podea, ar putea impiedica trecerea unui utilizator de
fotoliu rulant. Asigurati-va ca exista spatii corespunzatoare pentru ca
persoanele sa se poata misca si ca este asigurat accesul liber pentru
toata lumea.
 Cum comunicam cu
persoanele cu deficiente
vizuale?
 Comunicarea cu persoanele cu
deficiente vizuale
 Mai intai, prezentati-va dumneavoastra foarte clar si apoi
prezentati fiecare dintre persoanele care se afla in
incapere si vor participa la discutie, indicand totodata si
locul unde se afla acestea in camera.
 Intrebati persoanele daca au nevoie de asistenta, iar in
cazul unui raspuns afirmativ, care ar fi cel mai bun mod
in care aceasta le-ar putea fi acordata. Uneori aceasta
oferta ar putea fi insotita de cateva cuvinte, cum ar fi
“permiteti-mi sa va ofer un brat”. Acest lucru va va
permite mai degraba sa ghidati persoana respectiva,
decat sa o trageti dupa dumneavoastra.
 Comunicarea cu persoanele cu
deficiente vizuale
 Cand doriti sa dati mana, anuntati prin cateva cuvinte
intentia dumneavoastra. De exemplu: „Imi face placere
sa fac cunostinta cu dvs.”
 Cand doriti sa va intalniti in afara domiciliului sau a
locului de munca, intrebati care este punctul de reper cel
mai important din jurul cladirii respective si aranjati sa va
intalniti acolo. Fiti punctuali!.
 Cand vreti sa ajutati o persoana cu deficiente vizuale sa
se aseze pe un scaun, oferiti-i indicatii verbale (scaunul
la stanga sau in dreapta sau in spatele dumneavoastra,
etc.) si puneti mana persoanei pe spatarul sau pe bratul
scaunului, astfel incat ea sa devina constienta de pozitia
scaunului.
 Comunicarea cu persoanele cu
deficiente vizuale
 La sfarsitul unei conversatii nu plecati pur si
simplu. Anuntati cand doriti sa terminati
conversatia sau sa plecati.
 Unele persoane cu dizabilitati au o dubla
deficienta fiind atat surde, cat si nevazatoare.
Faceti-va cunoscuta prezenta atingandu-le cu
blandete maneca si apoi asteptati pana cand va
vor indica cum vor sa comunice sau daca au
nevoie de ajutor.
 Intr-un loc zgomotos vorbiti mai tare si direct
catre persoana cu deficiente vizuale. Totusi, in
general, nu este nevoie sa tipati!
 Comunicarea cu persoanele cu
deficiente vizuale
 Luati in considerare si alte forme de comunicare, daca
cele evidente nu va sunt accesibile.
De exemplu pentru o persoana cu deficinte atat vizuale
cat si auditive se poate comunica folosind simtul tactil. (ii
desenam literele in palma)
 Spuneti intotdeauna exact ceea ce doriti, deoarece
gesturile reprezinta modalitati de comunicare
nefolositoare pentru cele mai multe dintre persoanele cu
deficiente de vedere.
 Cainii insotitori trebuie sa poata intra intotdeauna intr-o
incapere. Acesti caini sunt foarte bine dresati si nu ar
trebui niciodata mangaiati, hraniti, alintati sau chemati
fara permisiunea stapanului.
 Cum comunici cu
persoanele cu deficienţe
de vorbire?
 Comunicarea cu persoanele cu
deficienţe de vorbire

 aveţi grijă să stabiliţi contactul vizual şi fiţi deosebit de

atenţi şi răbdători cu o persoană care are deficienţe de
vorbire sau utilizează tehnologie asistivă (diverse
dispozitive care-l ajută să comunice cu celelalte
persoane);
 aşteptaţi în linişte şi ascultaţi în timp ce persoana
respectivă vă vorbeşte;
 rezistaţi tentaţiei de a vorbi în numele persoanei
respective sau de a-i termina propoziţiile;
 în unele cazuri, este preferabil să adresaţi întrebări care
au nevoie fie de un răspuns scurt, de o încuviinţare sau
clătinare din cap, mai ales când întâlniţi persoana pentru
prima dată;
 Comunicarea cu persoanele cu
deficienţe de vorbire
 asiguraţi-vă că înţelegeţi pe deplin ce doreşte
persoana respectivă să spună, nu faceţi
presupuneri; repetaţi ceea ce aţi înţeles şi cereţi
persoanei respective să confirme, să corecteze
sau să completeze mesajul;
 dacă nu înţelegeţi ceva, nu vă fie teamă şi nu vă
simţiţi jenat să cereţi persoanei respective să
repete, poate şi de câteva ori – sunt obişnuiţi să
repete;
 dacă este zgomot, ţineţi cont de acest lucru şi,
pe cât posibil, retrageţi-vă într-o zonă mai
liniştită.
 Cum comunicăm cu
persoanele cu deficienţe
auditive?
 Comunicarea cu persoanele cu
deficienţe auditive

 nu faceţi presupuneri cu privire la capacitatea de comunicare a unei

persoane sau la modul în care face acest lucru; întotdeauna rugaţi
persoana să vă spună ce metode de comunicare preferă să
folosească;
 pentru multe persoane surde limbajul semnelor este limba lor
maternă şi, prin urmare, metoda preferată de comunicare;
 dacă este prezent un interpret, este important ca în timpul
conversaţiei să vă adresaţi persoanei cu care doriţi să comunicaţi şi
nu interpretului;
 s-ar putea ca acest lucru să pară evident, dar vorbiţi cu timbrul
obişnuit al vocii voastre şi stabiliţi contactul vizual atunci când
vorbiţi cu o persoana cu deficienţe auditive. Nu este necesar să
ridicaţi tonul.
 dacă apar dificultăţi de comunicare, bileţelele scrise pot fi utilizate
pentru depăşirea acestora.
 Citirea pe buze

 nu presupuneţi că toţi cei care au deficienţe de auz pot

citi pe buze – întrebaţi, pentru a vă asigura de acest
aspect;
 dacă persoana ştie să citească pe buze, ţineţi cont că
această abilitate nu este pe deplin lipsită de erori,
necesită un mare grad de concentrare şi este foarte
obositoare;
 priviţi direct persoana şi vorbiţi rar şi limpede, fără a
exagera sau ţipa;
 utilizaţi expresiile faciale, gesturile şi mişcările corpului,
în scopul de a vă accentua spusele (doar 3 din 10
cuvinte sunt vizibile după mişcarea buzelor)
 Cum comunicam cu
persoanele cu surdo-
cecitate
 Comunicarea cu persoanele cu
surdo-cecitate
 Surdo-cecitatea este o tulburare de dezvoltare, de natura
senzoriala, in care persoana afectata prezinta doua
afectiuni: surditate si cecitate.
 Surditatea reprezinta pierderea auzului iar cecitatea este
incapacitatea individului de a recunoaste obiecte cu
ajutorul vazului (psihica) sau incapacitatea individului de
a citi sau de a intelege limbajul scris
(verbala).Persoanele cu surdo-cecitate au nevoie de
atentie si afectiune deoarece de cele mai multe ori nu li
se ofera sansa de a se integra in comunitate si sunt
marginalizate tocmai pentru ca prezinta aceste
dezabilitati care nu ii ajuta sa comunice cu alte persoane
si pentru ca de celemai multe ori sunt dependente de
familie.
 Comunicarea cu persoanele cu
surdo-cecitate
 Pentru ca auzul este afectat, persoana care se naste cu
o astfel de afectiune are limbajul foarte slab dezvoltat
sau nu vorbeste deloc si din cauza faptului ca nu are
reprezentari ale obiectelor, evenimentelor, avand, cum
am mai precizat si deficienta de vedere. Au fost
descoperite doua mari etape care ajuta persoanele cu
surdo-cecitate sa se integreze incomunitate si le ofera
sansa de a se recupera partial sau cateodata total.
 Acestea sunt:
 cunoasterea mediului ambiant si
 etapa dezvoltarii comunicarii.
 Comunicarea cu persoanele cu
surdo-cecitate
 Pentru a se simti siguri pe ei, indivizii care prezinta acest
tip de afectiune trebuie sa cunoasca mediul in care
traiesc si pe care nu il pot percepe vizual. De aceea este
foarte important ca multe activitati din viata cotidiana sa
se desfasoare in diverse locuri unde persoana poate
pipai obiectele pentru a putea retine trasaturile acestora
si pentru a-si crea propriile reprezentari pe baza
caracteristicilor obiectului.
 Dezvoltarea comunicarii incepe gradual. De cele mai
multe ori persoanele cu surdo-cecitate comunica prin
intermediul limbajului mimico-gestual si mai rar ajung la
comunicarea orala, verbala-articulata.
 Comunicarea cu persoanele cu
surdo-cecitate
 D. Damaschin (1973) distinge 4 etape in dezvoltarea
comunicarii la persoanele cusurdo-cecitate:
 etapa senzoriala in care individul isi creaza reprezentari ale
obiectelor cu care intra in contact
 etapa insusirii gestului in care individul asociaza reprezentarii
obiectului un simbol
 etapa insusirii dactilemelor in care individul inlocuieste gesturile
cu dactileme si astfel comunicarea va deveni tactil-motorie,
realizata cu ajutorul semnelor conventionale realizate cu mana,
pe palma, de asemenea el va putea sa scrie cu ajutorul semnelor
Braille.
 ultima etapa este etapa dezvoltarii vorbirii orale, articulate. Sunt
putine persoane care prezinta surdo-cecitate si care ajung sa
vorbeasca articulat si corect insa daca li se acorda ajutor de
cand au o varsta redusa, acest lucru nu este imposibil.
 Comunicarea cu persoanele cu
surdo-cecitate
Sugestii pentru a facilita comunicarea cu
persoanele cu surdo-cecitate
 Stabilirea unei legaturi afective de
securitate
 Sprijinirea interesului persoanei asistate de
a explora tactil diverse obiecte
 Repetarea mesajului transmis cu scopul de
a fi mai bine inteles de beneficiar.
 Comunicarea cu persoanele cu surdo-cecitate
 Modalitati principale de abordare a persoanei cu
surdocecitate, în funcție de gradul restantului vizual sau
auditiv (partea care mai există și care e folosită cu succes).
 Dacă observați –sau știți-că nu aveți cum altfel să vă anunțați
prezența, atunci atingeți-i ușor mâna.
 Dacă există resturi utile de vedere sau auz (auz rezidual, vedere
reziduală) aveți grijă să veniți în fața persoanei, atingeți-i mâna și
dați-vă puțin înapoi pentru a-i oferi un cadru fix, ca să vă vadă
gesturile. Dacă este posibil, folosiți-vă vocea.
 Nu bateți niciodată o persoană cu surdocecitate pe umeri sau
spate; se va speria și nu vă va putea găsi.
 Persoana cu vedere slabă ce poate vedea atât cât să poată
identifica persoanele din jur nu are nevoie întruna de identificarea
dumneavoastră, dar în majoritatea cazurilor trebuie să-l ajutați să-
și dea seama cu cine interacționează. Vă puteți identifica
spunându-vă numele, folosind unul dintre modurile de comunicare
precum dactilarea mână pe mână, sau prin scris, iar mai apoi
beneficiarul însuși o să vă găsească un semn.
 Comunicarea cu persoanele cu surdo-
cecitate

 Persoanele cu surdocecitate, dacă se simt

confortabil, vor încerca să vă identifice prin
atingere sau miros, prin postură, dar și prin
lucruri foarte intime precum ceasul de mână,
brățara sau materialul preferat. Dacă lucrați des
cu aceiași copii cu surdocecitate și dacă vă
schimbați brusc gelul de duș sau detergentul
pentru haine, pot fi dezorientați, iar mirosul nou
poate crea probleme de identificare.
 Comunicarea cu persoanele cu surdo-
cecitate

 Când comunicați cu persoane cu vedere slabă e

bine să purtați bluze de culori închise: maro,
bleumarin, verde sau negru. Asta ajută la
eliminarea efortului depus de ochii acestora.
 Asigurați-vă ca nu aveți în spate nicio sursă de
lumină (fereastră sau bec). Dacă stați între sursa
de lumină și copil, acesta nu vă va putea vedea
smenele sau dactilemele. Acest lucru este mai
puțin valabil dacă vede numai la întuneric sau
lumină, atunci poate fi util puțin contrast.
 Comunicarea cu persoanele cu surdo-
cecitate
 Noi, persoanele neafectate, cu toate simțurile intacte,
suntem adesea întrerupți sau distrași de lumea audio-
vizuală din jur. Asigurați-vă că persoana cu surdocecitate
nu se simte exclusă sau izolată și indicați acest lucru
când sunteți întrerupți; faceți semnul pentru >stop< sau
>așteaptă< și indicați cine sau ce vă întrerupe.
Preferabil, implicați și copilul, dar dacă nu este posibil
atunci informați-l. Copilul cu surdocecitate are dreptul de
a ști ce se întâmplă. Uneori o să vă întrebe “cum arată
camera sau cine vorbește …sau cum e îmbrăcată
lumea…sau ce face X .” E bine să-i descrieți informațiile
vizuale ca el să știe ce se întîmplă; e o problemă ce ține
de informații pe care noi le obținem natural, pe când
persoana cu surdocecitate nu .
 Comunicarea cu persoanele cu surdo-
cecitate
 Dacă trebuie să plecați, informați-l clar și întrebați-l dacă
dorește să vorbească cu altcineva sau trebuie să meargă
undeva.
 Dacă nu, asigurați-vă că stă lângă un scaun sau vreo
masă sau într-un loc de unde se poate orienta.
 Lăsați-l să meargă în spatele dumneavoastră dacă sunteți
pe o alee îngustă, pe hol sau treceți pe lângă vreo ușă.
Puneți-i mâna pe clanță ca să deschidă singur ușa și să nu
se lovească.
 Nu-l țineți niciodată de încheietura mâinii sau de
subsuoară. Lăsați-l să pună mâna pe cotul dumneavoastră
sau să vă ia de mână. Acest mod e cel mai sigur.
 Cum comunicăm cu
persoanele cu dificultăţi
de înţelegere/învăţare?
 Ce să nu folosiţi:

 limbaj figurat: “curcan” – sens figurat “poliţist”

« mortală » sens figurat « foarte atrăgătoare » - sens
propriu « care provoacă moartea »
Riscul este ca el să interpreteze totul literal şi să fie
înspăimântat sau confuz .
 adresare cu nume de animale sau porecle
“gură spartă!” Figurat, cineva care nu ţine secrete, literal, o
gură spartă
“cocoş” figurat: cineva care este bătăios, literal: cocoş
Copilul nu ştie ce înseamnă sau dacă vă referiţi la el sau la
altcineva, întrucât nu este numele unei persoane
 Limbaj ambiguu şi remarci sarcastice şi cinice ( de exemplu:
“strălucit!” , dacă cineva repetă greşeala).
Asistatul poate înţelege doar ce aţi spus şi nu ce vreţi să spuneţi ;
 Mesaje negative şi interziceri (exemplu: nu fă asta! Opreşte-
te!): Persoana nu ştie ce comportament se aşteaptă de la ea;
 Intrebări vagi, deschise (exemplu: de ce?). Poate că persoana
ştie să răspundă la aceste întrebări, dar nu-i este clar ce
informaţii doriţi de la ea ;
 Sarcini sub formă de întrebări (de exemplu: « Vrei să vii
puţin? » Beneficiarul poate înţelege asta ca întrebare, şi deci
va răspunde cu da sau nu;
 Expresiile faciale şi limbajul trupului (neînsoţite de mesaje
verbale clare) la copiii autişti sunt mai greu de înţeles decât
chineza;
 Vorbăria incomodă (propoziţii foarte lungi, multe cuvinte
(nenecesare), diverse instrucţiuni în succesiune). Chiar dacă
sunt atenţi, pentru majoritatea copiilor cu probleme de
comunicare este greu de distins informaţiile importante de cele
mai puţin importante.
 Intrarea în discuţie: cearta, rezultă cel mai adesea în efecte
adverse: se transformă în adevărat haos verbal.
 Comunicarea cu persoanele cu dificultăţi de
înţelegere/învăţare
 fiţi natural şi vorbiţi clar;
 nu folosiţi cuvinte sau sintagme confuze sau greu de înţeles;
concentraţi-vă să fiţi cât mai precis, fără să folosiţi propoziţii
complicate;
 în procesul de comunicare încercaţi să transmiteţi informaţia
într-o formă şi la o viteză care este adecvată fiecărui individ în
parte; anumite persoane consideră că fotografiile şi graficele le
sunt de folos, sunt clare şi explicite;
 folosiţi demonstraţii atunci când doriţi să transmiteţi o
informaţie mai dificilă sau mai complexă;
 fiţi binevoitori şi prietenoşi, dar nu exageraţi;
 răspundeţi la toate întrebările asigurându-vă că aţi fost înţeleşi;
 trataţi adulţii cu dificultăţi de înţelegere/învăţare ca pe nişte
adulţi, nu ca pe copii;
 încercaţi să fiţi empatici şi creşteţi gradul lor de participare în
toate activităţile;
 nu acordaţi asistenţă mai mult decât este necesar.
Ce să faceţi:
 Asiguraţi-vă că este gata să vă primească mesajul şi
dacă este cazul lăsaţi-i să-şi termine ocupaţia înainte
de a întreba ceva, a comenta sau a da o instrucţiune;
 Propoziţii scurte, fără ornamente: simple şi directe şi
transpuneţi doar esenţa în mesajul dumneavoastră .
(Acest lucru poate părea strict şi neprietenos, dar
claritatea este foarte bunul prieten al asistatilor cu
probleme de comunicare);
 Mesaje pozitive (spuneţi ce anume doriţi, descrieţi
comportamentul dorit, nu pe cel nedorit);
 Limbaj concret (mesaje în care să vedeţi o imagine
sau o fotografie); comunicarea să fie cât se poate de
vizuală cu ajutorul obiectelor, pozelor, desenelor,
pictogramelor sau limbii scrise;
 Informaţii explicite şi complete: spuneţi la ce vă
referiţi, chiar dacă pare prea evident;
 Reduceţi-vă viteza comunicării şi daţi-le timp de
reflectare: pentru că ei procezează imformaţiile detaliu
cu detaliu, deci au nevoie de mai mult timp să
înţeleagă mesajul, mai ales cel verbal. Le ia mai mult
timp să răspundă. Iar dacă nu aveţi reacţii, repetaţi
mesajul şi numai după aceea parafrazaţi-l ca să nu
pară un mesaj complet nou.
 Vorbiţi-i asistatului direct, adresarea în grup nu va fi
înţeleasă;
 Lucraţi împreună cu toţi cei implicaţi în stilul de
comunicare;
 Ajutaţi comunicarea de accesorii vizuale şi învăţaţi
copiii, dacă e nevoie, să solicite ajutorul;
 Daţi-le timp să-şi pregătească propria comunicare şi s-
o organizeze.
 Lucrurile pe care copiii le învaţă de obicei prin
joc, trebuie prezentate foarte explicit celor cu
probleme de comunicare. De exemplu, reguli
simple ca: dacă vrei ceva, cere-l frumos, când
stai de vorbă cu bunicii nu e ca atunci când
vorbeşti cu prietenii, dicuţi doar anumite
probleme în familie.

 Culegerea informaţiilor necesită efort: ca

părinte, trebuie să verificaţi dacă a înţeles, va
trebui să repetaţi ce aţi spus sau chiar să opriţi
conversaţia pentru a explica în plus. Este
obositor şi uneori frustrant, dar foarte
important pentru dezvoltare.
 Folositi exemplul si jocul de rol!

 Cea mai bună modalitate de a vă învăţa copilul cum

interacţionează lumea este să faceţi clare toate experienţele
zilnice. Să nu credeţi că e prostesc sau enervant, copilul
dumneavoastră poate folosi toate informaţiile. Pentru a dezvolta
abilităţi socio-emoţionale, puteţi dramatiza împreună diverse
situaţii. Astfel, se vor petrece automát. Tot felul de reguli şi
comportamente, iar copilul va începe să recunoască anumite
lucruri.
De pildă, o petrecere de ziua unui adult: vă salutaţi, felicitaţi
sărbătoritul, mâncaţi tort, beţi diverse băuturi şi staţi de vorbă.
Sau dumneavoatră aveţi rolul unui vânzător, conductor de tren
sau doctor. Puteţi extinde jocul descoperind ce puteţi şi ce nu
puteţi face în anumite situaţii.
De exemplu, la restaurant nu trebuie să vă duceţi farfura la
bucătărie. Acasă poate gătiţi altfel. Copilul poate detecta astfel
ce înseamnă comportament politicos sau neobrăzat.
 Cunoaşteţi bine consecinţele comportamentului

 Copilul trebuie să înţeleagă că comportamentul

său stârneşte reacţiile celorlaţi. Puteţi descrie ce
se întâmplă dacă îi spuneţi amical ce se întâmplă
şi ce nu când venim în contact cu ceilaţi.
 Puteţi să simulaţi ce se întâmplă dacă se uită
într-o carte şi un alt copil i-o smulge din mână
ca să se uite la imagini.
 Apoi puteţi simula ce se întâmplă dacă acest
copil întreabă prieteneşte dacă se poate uita şi
el.
 Comunicaţi în manieră accesibilă.

 Copiii cu probleme de comunicare trebuie să se

simtă implicaţi şi luaţi în serios.
 Asta înseamnă ca, în cadrul grupului,
comunicarea să decurgă în manieră accesibilă,
astfel încât copilul să participe la conversaţiile,
povestirile, glumele şi tachinările din cadrul
familiei.
 Asta stimulează implicarea familiei şi oferă
informaţii despre ce se întâmplă între oameni,
de la certuri la despărţiri, şi felurile în care se
pot rezolva.
Concentrati-va pe problemele copilului
 Si fraţii sau surorile copiilor cu probleme de
comunicare vor să-şi spună cuvântul. Asta
complică lucrurile. Ca părinte, veţi simti că va
trebui să faceţi şi compromisuri. Dar încercaţi
sa-i acordaţi atenţie fiecărui copil.

Învăţaţi-vă copilul să-şi asume

responsabilitatea comunicării.
 Va trebui să vă învăţaţi copilul să solicite el
însuşi atenţie sau explicaţii. Astfel, nu va mai
depinde de alţii, ci îşi poate asuma
responsabilitatea comunicării.
Cu siguranţă îi va fi de ajutor în viaţă.
Persoanele cu handicap au nevoie de împrejurări clare
şi concrete, care să fie preluate din viaţa de zi cu zi
 Multe persoane cu handicap mintal pot înţelege concret, clar,
fapte, lucruri, obiecte din mediul lor de viată. Ei vor înţelege
acestea mult mai bine decât pe cele abstracte.
Ex: este mai uşor să le dai exemple despre cum e să mergi cu
maşina decât cu avionul.
 Satisfacerea directă a nevoilor personale elementare
este mult mai importantă decât regulile, discuţiile, etc (ex: a
mânca, a bea, a dormi si afecţiune).
 Evenimentele şi experienţele din trecutul îndepărtat sau din
viitorul îndepărtat îşi pierd semnificaţia.
 Transferul semnificaţiei de la o situaţie la alta este greu de
realizat (ex: schimbarea locului de servire al mesei,
schimbarea obiectelor folosite).
 Instrucţiunile clare şi precise ajută la înţelegerea situaţiei.
(ex: dacă spui: ia farfuria şi tacâmurile pentru a le pune pe
masă este mult mai clar decât pregăteşte masa, sau dă
capul pe spate faţă de uită-te în tavan sau urmăreşte
mingea)
A face, a vedea, a simţi, a acţiona abstract/ a face , a
simţi, a vedea, a acţiona concret.
 Oferă-le lecţii care sunt mereu realizate prin activitate
concretă, cu materiale concrete
 Persoanele cu handicap mintal pot înţelege situaţiile,
lecţiile pe care le pot simţi şi vedea cu proprii ochi decât
lecţiile verbale sau abstracte.
 Demonstraţiile/ fotografiile sunt la fel, mai uşor de înţeles
decât prezentările verbale (Nu cititi o poveste, ci prezentati
povestea cu ajutorul imaginilor)
Ex. Nu folosi comenzi de tipul: Pregateste-te pentru baie!
Persoana cu handicap sever va intelege doar cuvantul
baie, poate si va veni imbracata la baie sau nu va veni
deloc pentru ca nu intelege nimic din ce i-ati spus.
Important este sa-i aratati ceea ce vreti sa faca si sa o
ajutati aratandu-i si explicandu-i.
 Ei trebuie să acţioneze să experimenteze ei înşişi
 Nu se folosesc prea multe explicaţii verbale, acţionează
astfel încât ei să poată vedea. Persoanele cu handicap
sever trebuie să fie abilitate să acţioneze.
 Fiind activ, poate înţelege mai mult,
 Găseşte posibilităţi să activezi persoanele cu dizabilităţi
– în viaţa de zi cu zi. Găseşte posibilităţi pentru a
îndeplini sarcini mai mici sau mai mari = calificări
cheie. Nu are rost să exersezi acţiuni izolate, care nu
sunt folosite în viaţa de zi cu zi.
(Ex. Nu incerca sa inveti o persoana cu handicap mintal sa tese, ca
nu-i foloseste la nimic, mai ales daca nu stie sa se spele pe maini
sau pe dinti.)
 Persoanele cu handicap sever nu vor executa comenzile
cerute corect decat daca li se arata de fiecare data cum
se face (ex. Spalat pe maini, dinti, fata, etc.)
 Exercitiu!
Jocul:
 Parcurgerea labirintului cu ajutorul
oglinzii
 Decuparea cercului sau stelutei,
ghidati de oglinda.
 Paşi mici şi repetiţie
 activităţile şi lecţiile care sunt separate în
paşi mici sunt mult mai uşor de înţeles
decât activităţile complexe.
 Structurarea pune în ordine situaţiile care
sunt foarte dificile din cauză că îi face să
se simtă nesiguri.
 Ritualurile care sunt repetate de mai multe
ori în acelaşi fel împiedică apariţia
nesiguranţei (ex: pregătirea pentru culcare
urmăreşte de fiecare dată aceeaşi paşi)
 Instrucţiuni clare şi precise
 Exercitiu!
 Jocul: Ghidarea intr-un traseu cu
ajutorul oglinzii asezate sub ochi cu
fata in tavan, iar celalalt ochi
acoperit.
Fiecare persoană are propriul ritm
 Înţelegerea situaţiilor şi procesele de învăţare se
supun propriului ritm şi timp.
 Viteza proceselor de învăţare poate fi foarte mult
redusă în timp. Progresele pot fi atinse, adesea,
foarte lente.
 Persistenţa/ rezistenţa poate fi limitată.
 Mai multe exerciţii ajută la păstrarea
cunoştinţelor asimilate şi previne regresul.
 Este necesar să adaptezi structura timpului la
ritmul individual al fiecărui. (ex: pauze
individuale)
(!) Jocul: Aruncarea mingii si balonului
Comunicarea persoanelor
cu deficienta mintala
Sindrom Down
Comunicarea persoanelor cu deficienta
mintala Sindrom Down
 Persoanele cu deficienta mintala sunt care acele
persoane care prezinta o incetinire a ritmului de
dezvoltare si in special al functiilor cognitive.
Acest lucru are un impact negativ asupra
dezvoltarii ulterioare a persoanei precum si la
integrarea sa in societate deoarece are nevoie
de sprijin extern, in permanenta.
 Procesul de comunicare este greoi din cauza
faptului ca gandirea este incetinita si astfel
mesajul transmis catre un receptor nu poate fi
codat, iar in cazul in care un mesaj este receptat
de la un emitator, este cu greu decodat.
Comunicarea persoanelor cu deficienta
mintala Sindrom Down
 Limbajul verbal, oral se dezvolta relativ greu deoarece dezvoltarea
acestuia depinde de abilitatile de gandire, cognitive pentru a putea
intelege conceptele, pentru a le memora. Deaceea este necesar ca
de timpuriu, persoanelor cu Sindrom Down (denumit si mongoloism,
idiotenie mongoliana sau Trisomia 21) sa li se acorde atentie in ceea
ce priveste pronuntia cuvintelor, dezvoltarea unui limbaj corect si
invatarea multor cuvinte.
 De obicei persoanele cu aceasta afectiune prezinta ecolalie, o
disfunctie a limbajului care se concretizeaza prin repetarea
cuvintelor. Cuvintele care sunt rostite de catre un emitator sunt
adesea imitate, mai ales la copilul afectat de acesta boala iar
cuvintele cu caracter abstract sunt preluate in vocabular dar sunt
folosite gresit deoarece nu este perceputa semnificatia lor. Este
absenta gandirea abstracta, interpretarea datelor receptate, a
cuvintelor, a informatiilor.
Comunicarea persoanelor cu deficienta
mintala Sindrom Down
Particularitati ale vorbirii la persoanele cu Sindrom Down:
 Propozitiile folosite sunt simple si de obicei sunt de
forma subiect-verb-obiect si nu de forma subiect-verb-
obiect-complement, iar prepozitiile, cuvintele de legatura
nu sunt utilizate mai deloc.
 Sunt omise consoanele finale din cuvant (ex. pa pentru
pat).
 Tendinta de a pronunta toate sunetele in regiunea
frontala fonoarticulatorie (ex. pasa in loc de casa).
 Tendinta de a produce sunetele in regiunea posterioara a
aparatului fonoarticulator.(ex. gaga in loc de tata).
 Omiterea unor sunete sau silabe (ex. tezor in loc de
televizor).
Comunicarea persoanelor cu deficienta
mintala Sindrom Down
Sugestii pentru a facilita comunicarea persoanelor cu Sindrom Down:
 Atunci cand se observa omiterea ultimei consoane se pot realiza
jocuri de genul „Termina cuvantul”, dandu-i copilului, in cazul unui
cuvant format din 3 litere, primele doua si apoi sa ii aratam si o
imagine care sa indice acel obiect, pentru a seobisnui sa pronunte
cuvantul intreg
 Atunci cand copilul are tendinta de a rosti cuvintele preponderent in
regiunea anterioara sau posterioara, putem construi o casuta cu 2
usi, una infata si una in spate. Ii spunem copilului ca unele litere se
pronunta in fata (p, t) si altele in spate (c, g) iar cand rostim cuvinte
care incep cu sunete frontale deschidem usa din fata a casutei si
invers.
 Facilitam comunicarea nonverbala, invatam copilul sa ne privesca in
ochi, contactul vizual il poate ajuta sa perceapa informatii,
sentimente atunci cand cuvintele sunt dublate de gesturi. Acest
lucru se paote realiza punand emitatorului o pereche de ochelari
caraghiosi care va atrage atentia asupra fetei.
 Comunicarea
persoanelor cu autism
 Comunicarea persoanelor cu
autism
 Autismul reprezinta o afectiune de obicei permanenta in
care persoana se dezvolta, din punct de vedere fizic,
aproape totdeauna normal dar este afectata pe plan
psihic din cauza functiilor cognitive incetinite, cat si pe
plan social in ceea ce priveste relationarea cu ceilalti
oameni.
 Din punct de vedere comportamental se observa aparitia
stereotipiilor (datul din maini, balansari), care pot fi
perceput ca limbaj non-verbal prin care persoana cu
autism incearca sa comunice, sa transmita mesaje,
deoarece limbajul verbal este adesea absent.
 Comunicarea persoanelor cu
autism
Particularitati ale vorbirii la copiii cu autism:
 Comunicarea non- verbala este simbolica,
neconventionala, sub forma stereotipiilor.
 Atentia este de scurta durata.
 Nu au abilitatea de a decoda mesajul (atunci
cand este receptat pentru ca de cele mai multe
ori copilul autist este absent de la discutie,
distrat, nu asculta ce i se spune).
 Uneori copilul autist comunica prin intermediul
agresivitatii, plansului.
 Prezenta ecolaliei (repetarea cuvintelor).
 Comunicarea persoanelor cu
autism
Sugestii pentru a facilita comunicarea cu persoanele cu
autism:
 Evitarea contactului vizual prelungit deoarece aceste
persoane se simt intimidate.
 Alegerea unui mediu ambiant relaxant, lipsit de factori
perturbatori (zgomote,etc.).
 Evitarea folosirii expresiilor metaforice pentru ca
persoanele cu autism nu au gandirea abstracta
dezvoltata.
 Evitarea frazelor prea lungi care ar putea sa distraga
persoana de la conversatie.
 In cazul copiilor, folosirea de imagini, obiecte.
 Fiecare om are nevoie de comunicare pentru ca
numai in acest fel se poate integra insocietatea in
care traieste si poate relationa cu ceilalti semeni.
Numai ca am vazut ca exista anumite categorii de
populatie care, din nefericire, nu se pot exprima
prin cuvinte deoarece nu le aud sau nu le percep
semnificatia, au comunicarea verbala redusa sau
alte persoane care nu reusesc sa comunice decat
prin limbaj mimico-gestual pentru ca nu percep
sunetele.
 De aceea, trebuie sa acordam mai multa atentie si
intelegere persoanelor care prezinta dizabilitati si
sa incercam pe cat putem sa comunicam cu
acestea, in maniera lor, astfel incat procesul de
comunicare sa se desfasoare in totalitate,
incluzand si posibilitatea de oferire a unui feed
back real precum si recuperarea acestora.