CONTRACTIA MUSCULARA

Curs 5
 Introducere
Muşchii sunt organe care transformă
energia chimică în energie mecanică.
Miocitele striate / netede → prezenţa / absenţa
unei organizări sarcomerice a miofilamentelor
de actină şi miozină.
Proprietăţile muşchilor : excitabilitate,
elasticitate, contractilitate, tonicitate.
Muşchii scheletici:
- sunt muşchi striaţi,
- reprezintă ~40% din greutatea unui adult
- sunt elementul activ al aparatului locomotor.
 Funcţiile musculaturii scheletice:
- deplasarea corpului şi segmentelor sale în
cadrul unor activităţi motorii reflexe şi
voluntare
- acte comportamentale complexe: mimica,
gestualitatea şi vorbirea,
- participarea la funcţii vegetative: respiraţie,
digestie şi excreţie
 Fibrele musculare scheletice:
- celule multinucleate cu diametrul de 8 μm şi
câţiva cm lungime;
- funcţionează relativ independent;
- sunt aranjate în paralel
- Numărul de celule este invariabil de la naştere,
modificându-se doar volumul, în funcţie de
vârstă, antrenament, nutriţie.
- Celula musculară este alcatuită din: membrană
(sarcolema), citoplasmă (sarcoplasma) şi
nuclei periferici.
Filamentele de actina si miozina
La microscopul optic, aspectul striat se datorează
faptului că miofibrilele sunt astfel organizate alternant
→ zone transversale întunecate (anizotrope, A) şi
clare (luminoase, izotrope, I), vizibile.
La mijlocul discului clar → membrana Z
In centrul discului întunecat → banda H; prezinta o
linie centrală M, ce se evidenţiază numai în timpul
contracţiei musculare.
La microscopul electronic, aceste benzi izotrope şi
anizotrope apar formate din miofilamente groase de
miozină şi subţiri de actină.
 Discul clar este format din miofilamente de
actină.
Miofilamentul de actină are două extremităţi:
- una dintre ele pătrunde printre miofilamentele
de miozină
- cealaltă este fixată pe membrana Z.
Miofilamentele de miozină formează discul
întunecat. Aceste miofilamente sunt agregate
moleculare cilindrice, cu proiecţii laterale.
Excepţie face o zonă centrală ce reprezinta
stria M.
 Sarcomerul:
- este porţiunea cuprinsă între două membrane Z
succesive,
- conţine un disc întunecat central şi două
semidiscuri clare la extremităţi,
- reprezintă unitatea morfo-funcţională a
miofibrilei.
Lungimea sarcomerului depinde de starea
funcţională a muşchiului.
- In stare de repaus sarcomerul are lungimea de
2,2 μm.
- filamentele de actină pătrund parţial printre cele
de miozină, până la limita zonei centrale, unde
lipsesc proiecţiile laterale (zona clară H).
- Intinderea prin tracţionare a muşchiului are ca
efect ieşirea filamentelor de actină în afara
discului întunecat şi alungirea discului clar;
zona H se măreşte.
- In timpul contracţiei:
 filamentele de actină pătrund printre cele de
miozină, în interiorul discului întunecat,
 se micşorează discul clar,
 stria H dispare,
 iar stria M devine evidentă (la nivelul ei
filamentele de actină se suprapun).
 Miofilamentele care alcatuiesc aparatul
contractil miofibrilar sunt alcatuite din:
- proteine contractile fundamentale (actina şi
miozina)
- proteine reglatoare (troponina, tropomiozina, α
şi β actinina).
 Miozina
- este alcatuita din 6 lanţuri polipeptidice, 2 grele şi 4
uşoare, cu aspect de “crosă de golf”.
- lanţurile grele sunt răsucite în dublu helix → mânerul /
corpul.
- extremităţile au forma de dublu cap polar cu structura
globulară.
- fiecare dintre cele două capete polare are activitate
ATP-azică şi afinitate pentru actină.
- porţiunea longitudinală a moleculei este meromiozina
usoara (LMM),
- iar capetele polare şi lanţul peptidic de legatura
formează meromiozina grea (HMM).
- Pe lanţul peptidic care leagă capul polar de corpul
moleculei → zone de flexibilitate moleculară
(“balama”).
 Actina este formata din:
- actină fibrilară (F),
- actină globulară (G).
Tropomiozina:
- este legata de actină,
- este situata în şanţurile dintre cele două spirale ale
filamentului subţire.
- In repaus tropomiozina acoperă zonele active ale
actinei, impiedicând interacţiunea cu miozina.
Troponina:
- troponina T cu afinitate pentru tropomiozina,
- troponina I cu afinitate pentru actina,
- troponina C cu afinitate pentru ionii de calciu.
 Mecanismul molecular al contracţiei
în miocitul scheletic
Contractilitatea fibrei musculare reprezinta
proprietatea acesteia de a transforma energia
chimica potenţială în energie mecanică şi de a
dezvolta o tensiune la capetele sale, cu sau
fără scurtarea muşchiului.

La realizarea contracţiei musculare participa:

- sistemul contractil
- sistemul de cuplare a excitaţiei cu contracţia,
- sistemul energogen.
- Fixarea calciului pe troponina C →
descoperirea zonelor active de pe actină →
fixarea capului polar al miozinei.
- Prin activarea ATP-azei miozinice se modifică
încărcarea capului polar care determină flexia
punţii transversale spre interiorul discului
intunecat.
- Actina alunecă spre mijlocul sarcomerului, care
astfel se va scurta (mecanism glisant).
- Desfacerea punţii transversale duce la
revenirea în poziţie perpendiculară pe direcţia
filamentului de miozină, refăcând o nouă
legătură cu locusul următor de pe actină.
- Procesul încetează şi are loc relaxarea fibrei
musculare când scade concentraţia calciului
liber din sarcoplasmă la nivelul de repaus.
- Forta dezvoltată de muşchi este proporţională
cu rata ciclării punţilor transversale.
- Lipsa ATP-ului este o situaţie anormală→ ciclul
se opreşte → se formează un complex actină-
miozină permanent (rigiditatea cadaverică) / în
contractura fiziologică din oboseala musculară.
- Aceste fenomene se mai explică şi prin
acumularea Ca2+ în sarcoplasmă datorită
ineficienţei pompelor de Ca 2+.
Stimulul fiziologic pentru contracţia
muşchiului scheletic
Impulsul nervos:
- din motoneuronii de tip α din coarnele
anterioare ale substanţei cenuşii a măduvei
spinării
- din nucleii somatomotori ai nervilor cranieni.
Unitatea motorie este formată dintr-un astfel de
motoneuron şi toate fibrele musculare
scheletice pe care acesta le inervează.
- Mediatorul chimic este acetilcolina (ACh).
- Ea acţionează la nivelul membranei post-
sinaptice prin receptori colinergici de tip
nicotinic (N).
- Fiecare receptor conţine un canal de Na, care
se deschide prin legarea ACh.
- Influxul de sodiu → potenţial postsinaptic
excitator, care prin sumaţie spaţio-temporală
poate duce la deschiderea canalelor de Na
voltaj dependente din sarcolema obişnuită
învecinată, cu declanşarea unui potenţial de
acţiune.
- ACh este inactivată prin scindare de către
acetilcolinesterază şi colinesteraze nespecifice.
- Legea “tot sau nimic”este valabilă pentru o
singură unitate motorie sau fibră musculară.
- Muşchiul fiind format din mai multe unităţi
motorii, are o excitabilitate heterogenă.
- Există astfel posibilitatea de gradare a efectului
mecanic la creşterea intensităţii de stimulare,
datorită recrutării progresive a unităţilor motorii.
 Cuplarea excitaţiei cu contracţia
Stimulul contractil:
- factori endogeni (neuroumorali şi metabolici)
- exogeni (stimuli somato-senzitivo-senzoriali) şi
- este condus sub formă de impuls nervos la
unităţile motorii.
- eliberarea mediatorul chimic (ACh) la nivelul
plăcii motorii.
- depolarizarea membranei postsinaptice de
către ACh determină generarea unui PA
propagat, ce are ca efect eliberarea Ca2+ în
sarcoplasmă.
 Un singur PA are ca efect:
- eliberarea Ca suficient pentru declaşarea
mecanismului contractil,
- este foarte rapid pompat înapoi în reticul, înainte ca
muşchiul să dezvolte forţa maximă → efectul contractil
este tranzitoriu.
Secusa este contracţia tranzitorie submaximală ca
răspuns la un singur PA.
PA repetitive produc sumaţie temporală, conducând la
tetanos parţial sau complet.
După atingerea frecvenţei critice de stimulare
necesare tetanizării, orice creştere ulterioară a
acesteia este urmată de creşteri mici ale forţei de
contracţie.
Contracţia musculară sheletică fiziologică este
tetanosul.
 Factori ce influenţează forţa de
contracţie
1. Elasticitatea → capacitatea muşchiului de a se alungi
şi de a reveni la dimensiunile iniţiale, după încetarea
acţiunii forţei de întindere.
- are rol în evitarea rupturilor musculare ca urmare a
contraţiilor bruşte.
- la întinderi mai mari de ~3 ori decât lungimea de
echilibru, muşchiul se rupe.
2. Troficitatea → specifică ţesutului muscular în stare de
funcţionare optimă,
- este urmarea unei stimulări permanente neuro-
musculare prin influxuri nervoase.
- tonusul muscular este starea permanentă de tensiune
uşoară a oricărui muşchi în repaus.
 Forţa generată de un muşchi depinde de:
- grosimea şi lungimea musculară,
- particularităţi de inserţie,
- tipul de fibre musculare (lente sau rapide),
- viteza de scurtare,
- gradul de oboseală.
După condiţiile mecanice contracţiile musculare
sunt:
- izotonice
- izometrice
1. Contractii izotonice:
-realizeaza lucru mecanic şi deplasarea
segmentelor corporale,
-sunt caracteristice pentru majoritatea activităţilor
motorii (mers, alergare, ridicare de greutăţi);

2. Contractii izometrice:
- lungime constantă deci mobilitate nulă,
- caracteristice pentru activitatea musculară
posturală.
 Tipuri de fibre musculare scheletice
1. După durata contracţiei:
- muşchii rapizi sau lenţi.
2. Dupa abilităţile aerobe sau anaerobe:
- fibre de tip I, rapide, adaptate la respiraţie
anaerobă
- fibre de tip II, lente, adaptate la respiraţie
aerobă.
3. Dupa viteza de contracţie (timpul până la
atingerea tensiunii maxime):
- în fibre rapide (I)
- fibre lente (II).
 Oboseala musculară
Oboseala este o stare indusă de efortul susţinut şi
prelungit, asociată cu scăderea excitabilităţii, forţei şi
duratei contracţiei musculare.
Se datoreaza:
- Scăderii numărului de unităţi motorii antrenate în actul
motor.
- Scăderii capacitătii de scurtare a fiecărei fibre.
In timpul unei contracţii maximale susţinute → sunt
folosite toate unităţile motorii→ rata influxului nervos
este maximă→ acumulare de K+ extracelular
→reducerea potenţialului fibrei musculare→ scade
abilitatea de a se produce PA.
Oboseala din timpul exerciţiilor moderate se
produce datorită faptului că fibrele lente nu mai
au rezerve de glicogen→ sunt recrutate din ce
în ce mai multe fibre rapide → metabolism
anaerob → conversia glucozei în acid lactic →
scade pH-ul intracelular→ rata de producere a
ATP este redusă→ oboseală (din cauza
interferenţei cu cuplul excitaţie-contracţie).

Fibrele se pot adapta prin antrenament,

sporindu-şi cantitatea de mioglobină şi de
enzime aerobice respiratorii; preluarea
oxigenului poate fi crescută cu 20%.
Antrenamentele (contracţii musculare frecvente,
contra unei rezistenţe mari) produc dezvoltarea
musculaturii prin hipertrofie. Creşte mărimea
celulelor, nu şi numărul; creşte diametrul fibrei
prin sinteza de miofibrile noi.
Hiperplazia (formarea de celule noi) este puţin
importantă şi limitată.
 Fiziologia miocitului neted
Musculatura netedă are un rol important în
organism, intrând în componenţa căilor
respiratorii, digestive, urinare şi a vaselor
sanguine.

In organism muşchiul neted este localizat

vascular sau non-vascular; în peretele
viscerelor cavitare (gastro-intestinal, traheo-
bronşic, ureterovezical, tubar-uterin) sau în
structurile globului ocular (iris, muşchi ciliar).
- Se clasifică în viscerali (unitari) şi multiunitari.
Muşchiul neted unitar:
formează sinciţii funcţionale (masă
citoplasmatică rezultată din unirea mai multor
celule, cu existenţa mai multor “punţi”
intercelulare).
unite în fascicule musculare, iar membrana lor
intră în contact, formând joncţiuni (nexus, gap
junction) ce permit fluxuri ionice intercelulare.
nu au inervaţie motorie individuală.
excitaţia se propagă de la o fibră la alta,
cuprinzând porţiuni mari de muşchi (sau tot
muşchiul) care acţionează ca o unitate.
=> pot prezenta şi activitate automată,
independentă de inervaţie (de exemplu muşchii
din tubul digestiv, căile biliare, uretere, uter,
trompele uterine).
Structura miocitelor netede:
- miofilamentele de actină şi miozină fără o
dispoziţie regulată.
- prezinta aparat Golgi, RER, mitocondrii, nucleu.
- membranele Z sunt înlocuite de corpi denşi
(locuri de ancorare pentru filamentele subţiri).
- unii corpi denşi sunt ataşaţi la membrana
celulară adiacentă, → rol în transmiterea forţei
de contracţie de la o celulă la alta.
 Potenţialul membranar
In repaus, potenţialul de membrană al fibrei musculare
netede este între -50 şi -60 mV.
Potenţialul de acţiune poate fi cu vârf (spike) sau cu
platou.
- Potenţialul de acţiune cu vârf, similar celui din
muşchiul scheletic, durează 10-15 ms, este
caracteristic muşchiului neted visceral şi poate fi
declanşat de mediatori de origine neuronală, locală
sau sanguină, precum şi spontan.
- Potenţialul de acţiune în platou se caracterizează prin
întârzierea repolarizării cu câteva sute sau mii de ms
(asemănător fibrei musculare miocardice) datorită
kineticii mai lente a canalelor de calciu faţă de cele de
sodiu.
Mecanismul contracţiei muşchiului
neted
Muschi striat
Mecanismul de cuplare excitaţie-
contracţie este dependent de actină
Creşterea calciului înlătură inhibiţia
exercitată de complexul troponină-
tropomiozină asupra interacţiei actină-
miozină
Muschi neted
Mecanismul de cuplare excitaţie-
contracţie este dependent de miozina
Miozina are afinitate scăzută pentru
actină; pentru a se produce contracţia
este necesară activarea miozinei prin
fosforilarea lanţului uşor al miozinei de
către o kinază specifică, activată de
complexul calciu-calmodulină
Creşterea Cac se realizează în special
prin intrare din mediul extracelular, dar
şi prin eliberare din RS
Canalele de Ca 2+ sunt de două
categorii: receptor operate şi voltaj
dependente.
 Fluxurile de calciu în miocitul neted
Canalele de calciu sunt:
- voltaj-operate (de tip T, fără rol funcţional bine
stabilit),
- receptor-operate:
=>de tip L, esenţiale pentru intrarea calciului
activator în orice circumstanţe ce presupun
depolarizare
=>se deschid şi ca răspuns la întinderea celulei
musculare netede, ce se însoţeşte de o
depolarizare a membranei determinată de
activarea unor canale cationice neselective
sensibile la întindere.
 Alte modalităţi de intrare a calciului influenţate de
activarea receptorilor membranari:
=>canalele cationice neselective cuplate direct cu
receptorii
=>canalele de calciu activate de eliberarea din reticul.
Acesta se produce:
- în condiţiile scăderii a rezervelor reticulare de calciu
- este mediată de canale membranare speciale,
numite canale operate de rezerve, activate sub
acţiunea unui factor de influx al calciului eliberat din
reticul / prin simplă cuplare conformaţională cu
receptorii pentru inositol trifosfat (IP3) în stare
activată.
 Cuplarea excitaţie-contracţie şi
mecanismul contracţiei
Miozina din muşchiul neted are afinitate mică
pentru actină în repaus, deci nu este
necesară inhibiţia interacţiunii lor.
Mai mult, miozina trebuie activată pentru a
interacţiona cu actina; lanţurile uşoare
reglatoare sunt fosforilate de o kinază
specifică (myosin light chain kinase; MLCK),
care este activată de complexul calciu-
calmodulină.
Interacţiunea actină – miozină constă în
ciclarea punţilor transversale, ce duce la
alunecarea reciprocă a filamentelor.
• Filamentele de actină şi miozină nu au
dispunere sarcomerică.
• In locul membranei Z filamentele de actină se
leagă de structuri speciale numite corpi denşi.
• Contracţia este susţinută atât timp cât prezenţa
stimulului menţine intrarea calciului, dar
aceasta este însoţită de valori scăzute pentru:
- calciul citosolic,
- activitatea MLCK şi fosforilarea MLC,
- ciclarea punţilor transversale.
Contracţia este susţinută prin punţile stabile
actină-miozină.
 Relaxarea miocitelor netede
In contrast cu muşchiul striat, unde relaxarea
este doar rezultatul repolarizării, în muşchiul
neted aceasta se produce şi ca proces activ.
Relaxarea este rezultatul scăderii calciului
citosolic spre valorile de repaus, datorita:
- stopării (reducerii) afluxului şi
- activităţii crescute a mecanismelor de extruzie

Indepărtarea Ca++ din citosol şi stimularea

fosfatazei miozinice iniţiază şi favorizează
procesul de relaxare a muşchiului neted
 Particularităţi şi implicaţii
funcţionale
Proprietăţi ale muşchilor netezi:
- capacitatea de a fi stimulaţi prin întindere,
- prin declanşarea unor mecanisme spontane
(organele cavitare se evacuează prin conţinut
excesiv), şi
- plasticitatea (adaptarea tonusului la conţinut).
Relaxarea prin întindere (stress relaxation)=
capacitatea de modificare a diametrului
longitudinal, fără schimbări importante de
tensiune (rearanjarea filamentelor de actină şi
miozină, în funcţie de gradul de tensionare).
- muşchiul neted se caracterizează prin realizarea unei
mari economii de energie deoarece organele interne
trebuie să menţină o contracţie tonică, bazală,
permanentă:
=>se datorează ritmului lent al ciclului de ataşare-
desprindere al punţilor transversale
fiecare ciclu se consumă numai câte o singură
moleculă de ATP
- muşchiul neted are o perioadă de latenţă mai mare
necesară iniţierii unei contracţii decât muşchiul striat:
=>procesul de ataşare-detaşare a punţilor transversale
se desfăşoară lent,
=>concentraţia ionului de calciu declanşării contracţiei
se atinge mai greu decât la muşchiul scheletic