Custiuc Cristian

1. Marea Piramidă din Gizeh

2. Grădinile suspendate ale Semiramidei
3. Templul zeiţei Artemis din Efes
4. Statuia lui Zeus din Olympia
5. Mausoleul din Halicarnas
6. Colosul din Rhodos
7. Farul din Alexandria

Iesire
1.Marea Piramidă
din Gizeh
Marea Piramidă din Gizeh (numită şi piramida lui Kheops)
este localizată pe Platoul Gizeh - oraşul Gizeh, necropola
anticului Memphis, actualmente parte a capitalei Cairo.

Aceasta este singura minune a lumii care nu necesită

descrieri ale istoricilor din antichitate sau ale poeţilor. Este
singura minune a lumii asupra căreia nu se fac speculaţii
referitoare la formă, mărime şi prezentare. Este cea mai
veche şi totuşi singura care a supravieţuit timpului. Contrar
părerii generale, numai Marea Piramidă a lui Kheops, nu
toate cele trei Mari Piramide, se află pe lista celor şapte
minuni ale lumii antice.

Marea Piramidă din Gizeh a fost cea mai înaltă construcţie

din lume mai mult de 43 de secole, până în secolul al XIX-
lea în 1889 când a fost construit Turnul Eiffel. Avea, la
început, 146 m (azi 138 m) înălţime, latura de 227 m şi
cuprinde 2.521.000 m cubi de piatră. Feţele piramidei erau
placate cu plăci şlefuite din calcar. A fost construită de
faraonul Khufu din a IV-a Dinastie, în jurul anului 2560
î.Hr. pentru a servi drept mormânt acestuia.

Cuprins
2.Grădinile
suspendate ale
Semiramidei
Grădinile suspendate ale Semiramidei
sau, mai corect, Grădinile suspendate
din Babilon, au fost construite de
regele Nabucodonosor al II-lea (605-
562 î.Hr.) pentru una din soţiile sale,
Amytis (Amuhea). Ele figurau în
antichitate printre cele Şapte minuni
ale lumii antice. După o veche
legendă, răspândită în special de
scriitorii greci, ar avea o origine mult
anterioară: ele ar fi fost construite de
regele Ninus întemeietorul oraşelor
Ninive şi Babilon, pentru soţia sa
Semiramida (Semiramis). După
informaţiile istoricului Diodor din
Sicilia, uriaşele grădini ocupau o
suprafaţă de 15000 m² şi se ridicau în
patru terase până la 77 metri înălţime.
Pe terase erau plantaţi arbori din mai
multe specii, unii dintre ei fiind înalţi
de 24 metri. Erau udaţi de pompe
cilindrice, al căror secret nu se
cunoaşte încă. Sub terase, sprijinite pe
mai multe coloane, se găseau camere
răcoroase pentru familia regală. După
unele relatări, se pare că vestitele
grădini au fost dărâmate de perşi, în
timpul ocupării Babilonului, tot atunci
fiind dărâmat şi Turnul Babel.
 3. Templul zeiţei
Artemis din Efes
Templul zeiţei Artemis din
Efes (în greacă: Artemision,
lat. Artemisium), cunoscut şi
ca „Templul Dianei”, a fost un
edificiu antic grec construit
pentru zeiţa Artemis. Templul
a fost ridicat în anul 550 î.Hr.
în Efes, oraş aflat atunci pe
teritoriul imperiului
babilonian. Templul zeiţei
Artemis din Efes se află la 50
km la sud de oraşul Izmir,
Turcia. Din templul original,
considerat una din cele şapte
minuni ale lumii nu au rămas
4. Statuia lui Zeus
din Olympia
Statuia lui Zeus este una dintre
cele şapte minuni ale lumii antice,
sculptată după tehnica
criselefantină, în fildeş ornată cu
aur şi având o structură internă din
lemn. Statuia, cu o înălţime
estimată la aproximativ 13 m, a
fost realizată de către sculptorul
Phidias în preajma anului 435 î.Hr.
în oraşul Olympia din Grecia.
Pentru adăpostirea statuii a fost
construit un templu.

Se crede că în anul 394 d.Hr.

statuia a fost transportată la
Constantinopol, unde avea să fie
distrusă de un incendiu în anul
475.

În 1958 a fost descoperit la

Olympia şi atelierul lui Phidias
unde s-a lucrat la realizarea statuii
şi au putut fi identificate câteva din
tehnicile de lucru (ulterior atelierul
a fost transformat într-o bazilică
creştină, în prezent ruinată).
 5. Mausoleul din
Halicarnas
Mausoleul din Halicarnas (azi Bodrum, Turcia) a fost opera
arhitecţilor Pytheos şi Satyros şi a sculptorilor Scopas şi Timotheos.
Mausoleul poartă numele guvernatorului local Mausol, care a fost
guvernatorul (satrapul sau regele) provinciei elenistice Caria (377-
353 î.Ch.) pentru care fusese destinat, ca mormânt-templu. [1]. Acest
monument arhitectural a fost considerat una dintre cele şapte minuni
ale lumii antice.

Regiunea, importantă din punct de vedere strategic pentru navigaţia

din Mediterana orientală, era adeseori teatrul unor conflicte militare.
În anul 556 î.Ch., regele Persiei Cyrus al II-lea a cucerit această
zonă, care îi oferea acces direct la mare. Imperiul său se întindea la
est până la fluviul Indus, la nord până la ţărmurile Mării Negre şi la
sud până la Oceanul Indian. Imperiul nu putea sa aibă un guvern
centralizat, din cauza situaţiei mijloacelor de transport şi de
comunicare din acea vreme. Regii perşi puneau în locul lor un
guvernator regional, numit satrap. Începând din anul 377 î.Ch.,
satrapul Mausol guverna Caria, regiunea de coastă, din sud-vestul
Asiei Mici. Tatăl sau, satrapul Hekatominos, contribuise la înflorirea
economică a portului Halicarnas. Mausol a continuat extinderea
acestei capitale de provincie. De asemenea, s-a îngrijit să lase
moştenire oraşului un monument nepieritor, în amintirea tatălui său
şi a sa, pe locurile unde ei au funcţionat ca guvernatori. Prieten al
culturii elene, el i-a chemat pe arhitecţii Satyros şi Phytheos şi pe
sculptorii Scopas şi Timotheos, toţi din Grecia.
 6. Colosul din
Rhodos
Colosul din Rhodos a fost o statuie imensă construită în
antichitate pe insula Rhodos din Grecia, una din cele şapte
minuni ale lumii antice. Statuia îl înfăţişa pe zeul grec al
Soarelui, Helios, şi măsura între 32 şi 36 de m. Construcţia
s-ar fi realizat în 12 ani şi ar fi fost finalizată în anul 282
î.Hr. După unii, străjuia intrarea în portul din insulă.
Conform cercetărilor mai noi, s-ar fi aflat aproximativ pe
locul unde în prezent este intrarea în Castelul Templierilor.

Rhodos devine în anul 408 î.Hr. capitala mai multor

teritorii unite şi un important port comercial. Se bazează pe
un aliat (Ptolemeu I al Egiptului). Macedonenii încearcă să
rupă acestă alianţă, însă locuitorii din Rhodos sunt uniţi şi
rezistă asediului. Colosul din Rhodos a fost construit în
cinstea zeului soarelui, Helios, ca mulţumire pentru
protecţia locuitorilor în timpul asediului. Chares din
Lindos, un sculptor de pe această insulă, a fost angajat
pentru construcţia statuii. Statuia ar fi străjuit intrarea în
port timp de 56 de ani. Când soarele răsărea dimineaţa, se
reflecta în suprafaţa de bronz şi făcea ca figura zeului să
strălucească. În 225 î.Hr., în urma unui cutremur, i s-a rupt
un picior. După prăbuşirea statuii, locuitorii din Rhodos au
vrut să o reconstruiască, primind chiar o ofertă de la
Ptolemeu al III-lea, însă un oracol le-a interzis. După ce
arabii au cucerit insula în anul 653, statuia a fost vândută
de către aceştia unui evreu din Siria, care a cărat-o pe 900
de cămile, după cum spune legenda.
7. Farul din
Alexandria
Farul din Alexandria a fost
construit în secolul al III-lea
î.Hr. în Egipt pe insula
Pharos de lângă oraşul antic
Alexandria (de la această
insulă provine şi cuvântul
românesc „far”). La început
farul a fost doar un simbol al
portului, apoi a devenit
indicator pentru marinari.

Farul avea o înălţime între

115 şi 135 de metri.
Antipater din Sidon l-a numit
între cele şapte minuni ale
lumii.

Cuprins