Înainte de începerea acţiunii procesuale la care participă specialistul sau, după caz,

înainte de audierea specialistului, organul de urmărire penală, procurorul, organul de

constatare sau instanţa stabileşte identitatea şi competența specialistului, domiciliul lui,
precum şi în ce relaţii se află el cu persoanele care participă la acţiunea respectivă, îi explică
drepturile şi obligațiile şi îl previne de răspunderea pentru refuzul sau eschivarea de a-şi
îndeplini obligațiile. Aceasta se consemnează în procesul-verbal al acţiunii respective şi se
certifică prin semnătura specialistului.
(41) Specialistul se audiază în condițiile audierii martorului.
(5) Specialistul este obligat:
1) să se prezinte la chemarea organului de urmărire penală,procurorului, organului
de constatare sau a instanţei;
2) să prezinte organului de urmărire penală, procurorului, organului de constatare
documentele ce confirmă calificarea lui de specialist respectiv, să-şi aprecieze obiectiv
capacitatea sa de a acorda ajutorul necesar ca specialist;
3) să comunice, la cererea organului de urmărire penală, procurorului, organului de
constatarea instanţei sau părţilor, despre experienţa sa în domeniu şi despre relaţiile sale
cu persoanele participante în cauza penală respectivă;
4) să se afle la locul efectuării acţiunii procesuale sau în şedinţa de judecată atîta
timp cît este necesar de a asigura acordarea ajutorului ca specialist şi să nu părăsească fără
permisiune locul efectuării acţiunii procesuale respective sau şedinţa de judecată;
5) să aplice toate cunoştinţele şi deprinderile sale speciale pentru acordarea de
ajutor organului care efectuează acţiunea procesuală la descoperirea, fixarea sau excluderea
probelor, la aplicarea mijloacelor tehnice şi a programelor computerizate, la formularea
întrebărilor pentru expert, să dea explicaţii referitor la problemele ce ţin de competenţa sa
profesională;
6) să facă concluzii de constatare tehnico-ştiinţifică sau medico-legală;
7) să se supună dispoziţiilor legale ale organului de urmărire penală, procurorului,
organului de constatare;
8) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată;
9) să confirme, prin semnătură, mersul, conţinutul şi rezultatele acţiunii procesuale
la care a participat, precum şi caracterul complet şi exact al înscrierilor în procesul-verbal
al acţiunii respective;
10) să nu divulge circumstanţele şi datele care i-au devenit cunoscute în urma
efectuării acţiunii procesuale, inclusiv circumstanţele ce se referă la inviolabilitatea vieţii
private, de familie, precum şi cele care constituie secret de stat, secret comercial sau alte
informaţii oficiale cu accesibilitate limitată.
(6) Pentru prezentarea cu bună ştiinţă a unei concluzii false, specialistul poartă
răspundere în conformitate cu art.312 din Codul penal.
(7) Specialistul are dreptul:
1) să ia cunoştinţă, cu permisiunea organului de urmărire penală,procurorului,
organului de constatare sau a instanţei, de materialele cauzei şi să pună întrebări
participanţilor la acţiunea procesuală respectivă pentru a formula o concluzie adecvată, să
ceară completarea materialelor şi datelor puse la dispoziţie pentru darea concluziei;
2) să-i atenţioneze pe cei prezenţi asupra circumstanţelor legate de descoperirea,
ridicarea şi păstrarea obiectelor şi documentelor respective, asupra aplicării mijloacelor
tehnice şi programelor computerizate, să dea explicaţii referitor la chestiunile ce ţin de
competenţa sa profesională;
 3) să facă obiecţii, care vor fi incluse în procesul-verbal al acţiunii procesuale
respective, referitor la descoperirea, ridicarea şi păstrarea obiectelor, precum şi să dea alte
explicaţii conform competenţei sale profesionale;
4) să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor la care a participat şi să ceară
completarea lor sau includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv;
5) să ceară compensarea cheltuielilor suportate în cauza penală şi repararea
prejudiciului cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală, procurorului,
organului de constatare sau ale instanţei;
6) să primească recompensă pentru lucrul efectuat.
(8) Specialistul are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul cod.
(9) Recuzarea specialistului se face în condiţiile prevăzute pentru recuzarea
interpretului, traducătorului conform prevederilor art.33, care se aplică în mod
corespunzător.
Articolul 88. Expertul
(1) Expertul este persoana numită pentru a efectua investigaţii în cazurile prevăzute
de prezentul cod, care nu este interesată în rezultatele cauzei penale şi care, aplicînd
cunoştinţele speciale din domeniul ştiinţei, tehnicii, artei şi din alte domenii, prezintă
rapoarte în baza acestora.
(2) Expertul nu poate fi numit sau în alt mod implicat în procesul penal ca expert în
probleme juridice.
(3) Expertul este obligat:
1) să facă în raportul său concluzii obiective şi întemeiate asupra întrebărilor ce i se
pun, să delimiteze concluziile făcute în baza programelor computerizate sau a literaturii de
specialitate care nu au fost verificate de el;
2) să refuze de a face concluzii dacă întrebarea pusă depăşeşte cadrul cunoştinţelor
lui de specialitate sau dacă materialele ce i s-au pus la dispoziţie nu sînt suficiente pentru
prezentarea concluziilor, comunicînd în scris despre aceasta organului sau instanţei care a
dispus expertiza judiciară, cu indicarea motivelor respective;
3) să se prezinte în fața ordonatorului expertizei judiciare pentru a da explicații cu
privire la conținutul raportului de expertiză judiciară;
4) să prezinte organului de urmărire penală sau instanţei documentele ce confirmă
calificarea lui specială, să-şi aprecieze obiectiv capacitatea şi competenţa sa pentru darea
concluziilor respective;
5) să comunice, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei, precum şi a
părţilor în şedinţa de judecată, despre experienţa sa profesională şi despre relaţiile sale cu
persoanele participante în cauza dată;
6) în caz de participare la efectuarea acţiunii procesuale, să nu părăsească locul
efectuării acesteia fără permisiunea organului care o efectuează, precum şi şedinţa de
judecată fără permisiunea preşedintelui şedinţei;
7) să comunice rezultatele expertizei judiciare doar ordonatorului acesteia;
8) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată;
9) să nu divulge circumstanţele şi datele ce i-au devenit cunoscute în urma efectuării
expertizei judiciare sau în urma participării la şedinţa de judecată închisă, inclusiv
circumstanţele ce se referă la inviolabilitatea vieţii private, de familie, precum cele care
constituie secret de stat, secret comercial sau alte informaţii oficiale cu accesibilitate
limitată;
10) să se opună și să nu admită vreo încercare de exercitare a influenței asupra sa în
scopul întocmirii raportului de expertiză judiciară în favoarea unuia dintre participanții la
proces sau în interesul altor persoane;
 11) să informeze în scris, în cazul în care s-a încercat exercitarea unei influențe
asupra sa în circumstanțele prevăzute la pct. 10), conducătorul instituției publice de
expertiză judiciară, ordonatorul expertizei judiciare sau, după caz, organul de urmărire
penală, procurorul competent.
(4) Pentru prezentarea cu bună ştiinţă a concluziilor false, expertul poartă
răspundere în conformitate cu art.312 din Codul penal.
(5) Expertul are dreptul:
1) să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale în legătură cu obiectul expertizei
judiciare;
2) să ceară să i se pună la dispoziţie materiale suplimentare necesare pentru
prezentarea concluziilor;
3) să participe, cu aprobarea organului de urmărire penală sau a instanţei, la audieri
şi la alte acţiuni procesuale ce ţin de obiectul expertizei judiciare, să pună întrebări
persoanelor audiate cu participarea lui;
4) să prezinte concluzii nu numai referitor la întrebările puse, ci şi la alte
circumstanţe ce ţin de competenţa sa şi care au fost constatate în urma investigaţiilor
efectuate;
5) să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor la care el a participat şi să
ceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv;
6) să ceară compensarea cheltuielilor suportate în legătură cu participarea la
procesul penal în cauza respectivă şi repararea prejudiciului cauzat de acţiunile nelegitime
ale organului de urmărire penală sau ale instanţei;
7) să primească recompensă pentru lucrul efectuat;
8) să ceară ordonatorului expertizei judiciare asigurarea securității sale în cazul în
care există un pericol pentru viața sau sănătatea sa.
(6) Expertul are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul cod.
Articolul 89. Recuzarea expertului
(1) Persoana nu poate lua parte la proces în calitate de expert:
1) dacă există circumstanţe prevăzute la art.33, ale cărui prevederi se aplică în mod
corespunzător;
2) dacă se află în relaţii de rudenie sau în alte relaţii de dependenţă de persoana care
efectuează urmărirea penală, de judecător sau de vreuna din părţile la proces ori, după caz,
de reprezentanţii lor;
3) dacă nu este în drept să fie în această calitate în baza legii sau a sentinţei
judecătoreşti;
4) dacă a efectuat în cauza respectivă o revizie sau alte acţiuni de control, rezultatele
cărora au servit temei pentru pornirea procesului penal;
5) dacă a participat în calitate de specialist în acest proces, cu excepţia cazurilor de
participare a medicului legist la examinarea exterioară a cadavrului şi a cazurilor de
participare a specialiştilor în materie la cercetarea exploziilor şi la demontarea
dispozitivelor explozive;
6) dacă se constată incompetenţa ei.
(2) Participarea anterioară a persoanei în calitate de expert nu este un obstacol care
exclude participarea ei ulterioară în aceeaşi calitate în procedura dată, cu excepţia cazurilor
în care expertiza judiciară se efectuează repetat în legătură cu apariţia îndoielilor în
privinţa veridicităţii concluziilor din raport.
(3) Recuzarea expertului se soluţionează de organul de urmărire penală sau de
instanţă şi hotărîrea asupra acestei chestiuni nu este susceptibilă de a fi atacată.
Articolul 90. Martorul
 (1) Martorul este persoana citată în această calitate de organul de urmărire penală
sau de instanţă, precum şi persoana care face declaraţii, în modul prevăzut de prezentul
cod, în calitate de martor. Ca martori pot fi citate persoane care posedă informaţii cu
privire la vreo circumstanţă care urmează să fie constatată în cauză.
(2) Nici o persoană nu poate fi silită să facă declaraţii contrar intereselor sale sau ale
rudelor sale apropiate.
(3) Nu pot fi citaţi şi ascultaţi ca martori:
1) persoanele care, din cauza defectelor fizice sau psihice, nu sînt în stare să înţeleagă
just împrejurările care au importanţă pentru cauză şi să facă referitor la ele declaraţii
exacte şi juste;
2) apărătorii, colaboratorii birourilor de avocaţi – pentru constatarea unor date care
le-au devenit cunoscute în legătură cu adresarea pentru acordare de asistenţă juridică sau
în legătură cu acordarea acesteia;
21) mediatorii și participanții la mediere – în privința faptelor sau actelor de care au
luat cunoștință în cadrul procesului de mediere. Mediatorul poate fi audiat doar în cazurile
de protejare a interesului superior al copilului sau de prevenire și curmare a unei
infracțiuni;
3) persoanele care cunosc o anumită informaţie referitoare la cauză în legătură cu
exercitarea de către ele a atribuţiilor de reprezentanţi ai părţilor;
4) judecătorul, procurorul, reprezentantul organului de urmărire penală, grefierul –
cu privire la circumstanţele care le-au devenit cunoscute în legătură cu exercitarea de către
ei a atribuţiilor lor procesuale, cu excepţia cazurilor de participare la reţinere în flagrant
delict, de cercetare a probelor dobîndite prin intermediul lor, erorilor sau abuzurilor la
efectuarea procedurii în cauza respectivă, de reexaminare a cauzei în ordine de revizie sau
de restabilire a dosarului pierdut;
5) jurnalistul – pentru a preciza persoana care i-a prezentat informaţia cu condiţia
de a nu-i divulga numele, cu excepţia cazului în care persoana benevol doreşte să depună
mărturii;
6) slujitorii cultelor – referitor la circumstanţele care le-au devenit cunoscute în
legătură cu exercitarea atribuţiilor lor;
7) medicul de familie şi alte persoane care au acordat îngrijire medicală – referitor la
viaţa privată a persoanelor pe care le deservesc;
8) persoana faţă de care există anumite probe că a săvîrşit infracţiunea ce se
investighează;
9) Avocatul Poporului, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului, adjuncții
Avocatului Poporului și funcționarii Oficiului Avocatului Poporului – referitor la faptele
care le-au devenit cunoscute în legătură cu exercitarea atribuțiilor lor;
10) -abrogat.
(4) Persoanele menţionate la alin.(3) pct.5) şi 7) pot fi citate şi ascultate ca martori
numai în cazul cînd această informaţie este absolut necesară pentru prevenirea sau
descoperirea infra