REFERAT

La disciplina: Drept Procesual Civil

Tema: Expertiza ca mijloc de proba.

Cuprins:
1. Cuvinte-cheie și definiții.
2. Condiții de apelare la expertiză.
3. Expertiza ca mijloc de probă.
4. Temeiurile efectuării expertizei în ședința de judecată și în afara
judecății.
5. Procedura efectuării expertizei judiciare.
6. Raportul de expertiză și conținutul lui.
 7. Drepturile și obligațiile procesuale ale experților și ale părților în
legătură cu efectuarea expertizei.
8. Expertiza colegială, suplimentară și repetată.
9. Concluzie.
10. Bibliografie.

Cuvinte-cheie și definiții.
EXPERTIZA - este acel mijloc de proba ce consta in rezolvarea unor probleme de
specialitate de catre persoane ce poseda cunostinte profunde intr-un domeniu dat.

PROBELE - sunt mijloace de convingere prin care se stabileste existenta unor acte sau
fapte juridice si, automat, a unor drepturi si obligatii ce rezulta din acestea.

PROBAȚIUNEA ÎN PROCES CIVIL - este activitatea logico-practică bazată pe

principiul contradictorialităţii, îndreptată spre dobândirea unor cunoştinţe juste despre
circumstanțe fapt ce au importanţă pentru soluţionarea cauzei, desfășurată de către toți subiecții
procesului civil.

EXPERT- persoană fizică posedând cunoştinţe de specialitate într-un anumit domeniu, la

care instanţa apelează în calitate de consultant, în vederea lămuririi anumitor împrejurări ale
procesului.

RAPORT DE EXPERTIZĂ- raport scris în care se consemnează modul în care s-a

desfăşurat o expertiză şi rezultatele acesteia.

PARTICIPANȚI ÎN PROCES CIVIL- locuţiune ce desemnează persoanele, autorităţile

sau instituţiile care participă la activitatea de înfăptuire a justiţiei.

PROCES-VERBAL- înscris în care se consemnează diferite constatări ale instanţei sau

ale organelor ce participă la activitatea de judecată. 

EXPERTIZĂ COLEGIALĂ- este cea care necesită investigaţii complicate efectuate de

către mai mulţi experţi care au aceeaşi specializare sau specializări diferite.

JUDECATORUL - este magistratul care are atributii de a solutiona cauze penale, civile
si administrative in cadrul unei instante judecatoresti.

RECUZAREA-mijloc procedural prin intermediul căruia părţile pot solicita, în cazurile

prevăzute de lege, îndepărtarea unuia sau a mai multor judecători din completul de judecată.

PARȚILE - sunt persoanele fizice sau persoanele juridice titulare de drepturi si obligatii
civile.

Condiții de apelare la expertiză.

1. Opinia Expertului este necesară atunci când judecătorul, sub rezerva deţinerii acestei
puteri ca urmare a prevederilor legii, este incapabil de a lua o decizie echilibrată şi
detaliată, deoarece acesta consideră dovezile disponibile ca fiind inconcludente sau
consideră că este necesară opinia unui Expert în legătură cu anumite aspecte tehnice
(financiare, ştiinţifice, medicale, artistice, lingvistice etc).
 2. Pe întrebări ce ţin de domeniul Dreptului, numai Experţii Legali pot, atunci când le este
permis de lege, să ofere sfaturi instanței. În toate aceste cazuri, puterea de decizie şi de
interpretare a legii rămâne în sfera exclusivă de atribuţii a judecătorului.
3. Apelarea la un Expert este de luat în calcul numai atunci când nu există mijloace de
dovadă pentru a rezolva disputa care să fie mai facile sau mai oportune.
4. Costul acestei acţiuni nu ar trebui să fie o barieră în calea implementării acesteia. Totuşi,
judecătorul şi Expertul trebuie să se asigure că rămâne proporţional cu valoarea litigiului
în speţă.
5. Trebuie menţionat faptul că, în acest sens, valoarea litigiului poate rezulta nu numai din
valoarea monetară a cazului, privind cantitatea reclamată şi daune compensatorii aferente,
ci şi ca rezultat a importanţei cazului pentru comunitatea largă, pentru elementul
industrial implicat, sau în ceea ce priveşte interpretarea legii atunci când ar putea să ducă
la un precedent sau la o schimbare a jurisprudenţei.

Expertiza judiciară ca mijloc de probă

Expertiza judiciară poate fi definită ca un mijloc de probă prin care se aduce la cunoştinţa
organelor judiciare opinia unor specialişti cu privire la acele împrejurări de fapt pentru a căror
lămurire sunt necesare cunoştinţe deosebite, opinie care se formează pe baza unei activităţi de
cercetare concretă a cazului şi aplicării unor date de specialitate de către persoanele competente
desemnate de către organul judiciar.
 Pentru elucidarea unor aspecte din domeniul ştiinţei, artei, tehnicii, meşteşugurilor
artizanale şi din alte domenii, apărute în proces, care cer cunoştinţe speciale, instanţa dispune
efectuarea unei expertize, la cererea părţii sau a unui alt participant la proces, iar în cazurile
prevăzute de lege, din oficiu. Actele reviziei ori ale inspecţiilor departamentale, precum şi
raportul scris al specialistului, nu pot înlocui raportul de expertiză şi nici exclude necesitatea
efectuării expertizei în aceeaşi problemă.

Asupra efectuării expertizei, instanţa se pronunţă printr-o încheiere, care nu poate fi

atacată cu recurs.

Practica a evidențiat următoarele categorii de expertize judiciare:

1. medico-legală;
2. psihiatrică;
3. psihologică;
4. merceologică;
5. tehnică;
6. grafologică;
7. în domeniul construcțiilor;
8. artei;
9. videofonoscopică;

Însă nu expertiza este mijlocul de probație, ci raportul expertului întocmit în urma

petrecerii expertizei.

Expertiza judiciară se efectuează de către un expert judiciar înscris în Registrul de stat al

experților judiciari. În cazul în care în Registrul de stat al experților judiciari nu sînt experți de
specializarea necesară sau în cazul în care nu poate fi numit un alt expert judiciar din motive de
incompatibilitate, în calitate de expert judiciar poate fi recunoscută o persoană competentă în
specializarea solicitată pentru efectuarea expertizei judiciare.

Părțile aleg, de comun acord, expertul sau instituția de expertiză care urmează să fie
desemnată de instanță să efectueze expertiza. În lipsa acordului, aceasta este prerogativa
instanței. Conducătorul instituției de expertiză numește expertul și informează instanța despre
aceasta.

Dacă în încheierea privind efectuarea expertizei judiciare este indicată doar instituţia care
urmează să efectueze expertiza, conducătorul instituţiei în cauză numeşte expertul şi informează
în acest sens instanţa care a dispus expertiza.
 La desemnarea experţilor pentru efectuarea expertizei în cadrul unei comisii de expertiză
sau pentru efectuarea unei expertize complexe se aplică normele ( art.149 CPC RM).

Dacă există temeiuri de recuzare, cererea de recuzare a expertului se depune în instanța

judecătorească care a dispus expertiza, în cel mult 5 zile de la data înștiințării despre desemnarea
expertului sau de la data apariției temeiului de recuzare.

După desemnarea expertului, instanța judecătorească convoacă o ședință cu participarea

părților și a expertului, în cadrul căreia se stabilește legătura dintre expert și părți, etapa la care
părțile pot fi admise să participe la investigațiile expertului, se aduce la cunoștința părților și
expertului obiectul expertizei și întrebările la care expertul urmează să ofere răspunsuri și li se
explică faptul că au dreptul de a face observații cu privire la aceste întrebări și de a cere
modificarea sau completarea lor.

Părțile și ceilalți participanți la proces au dreptul să formuleze și să prezinte în instanță

întrebări adresate expertului, însă numai instanța stabilește definitiv întrebările asupra cărora
urmează să se pronunțe expertul.

Instanța este obligată să motiveze respingerea întrebărilor propuse expertului de către

părți și alți participanți la proces.

Expertul este somat de instanţa judecătorească sau de şeful instituţiei de expertiză (dacă
expertul este numit de conducătorul acestei instituţii) de răspundere penală în cazul prezentării
cu bună ştiinţă a unui raport de expertiză fals.

Temeiurile efectuării expertizei în ședința de judecată și în afara judecății.

Expertiza se dispune în cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea
circumstanţelor ce pot avea importanţă probatorie, sunt necesare cunoştinţe specializate în
domeniul ştiinţei, tehnicii, artei, meşteşugului sau în alte domenii.

Posedarea unor asemenea cunoştinţe specializate de către persoana care examineaza

cauza sau de către judecător nu exclude necesitatea dispunerii expertizei.

Expertiza se efectuează sau în instanţă sau în afara instanței. Pentru efectuarea expertizei
la faţa locului, este obligatorie citarea părţilor şi altor participanţi la proces interesaţi, aceştia
fiind obligaţi să dea expertului orice explicaţie în legătură cu obiectul expertizei.

Procedura de efectuare a expertizei.

Expertiza se efectuează de către persoanele desemnate conform (art.149 CPC RM)

Efectuarea expertizei poate fi încredinţată mai multor experţi. Expertiza se efectuează în localul
instanţei judecătoreşti sau în altă parte, în funcţie de caracterul cercetării sau de circumstanţele
care fac dificilă ori chiar imposibilă aducerea obiectului cercetării în faţa instanţei. Părţile şi alţi
participanţi la proces au dreptul să asiste la efectuarea expertizei, cu excepţia cazurilor cînd
prezenţa lor nu este obligatorie sau ar putea împiedica lucrul experţilor.

Pentru efectuarea expertizei la faţa locului, este obligatorie citarea părţilor şi a altor
participanţi la proces interesaţi, aceştia fiind obligaţi să dea expertului orice explicaţie în legătură
cu obiectul expertizei.

Raportul de expertiză.

Raportul de expertiză se elaborează în scris, se depune în instanţă judecătorească cu cel

puţin 5 zile înainte de data şedinţei de judecată. Raportul de expertiză va cuprinde descrierea
amplă a investigaţiilor şi concluziile pe marginea lor, răspunsul la întrebările instanţei
judecătoreşti. În cazul în care constată, pe parcursul efectuării expertizei, existenţa unor
circumstanţe importante pentru soluţionarea cauzei referitor la care nu i s-au pus întrebări,
expertul este în drept să includă în raport deducţiile sale asupra lor.

Raportul de expertiză este examinat în şedinţă de judecată şi evaluat în ansamblu cu

celelalte probe. Părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să obiecteze împotriva raportului
de expertiză şi împotriva altor probleme ce ţin de acesta.

Raportul de expertiză nu este obligatoriu pentru instanţa judecătorească şi se apreciază

conform (art.130 CPC RM) Respingerea lui însă trebuie să fie motivată.

Drepturile și obligațiile procesuale ale experților și ale părților în legătură cu

efectuarea expertizei.

 Drepturile părţilor şi ale altor participanţi la process la dispunerea şi efectuarea

expertizei

Părţile şi alţi participanţi la proces au dreptul de a cere desemnarea în calitate de expert a

unei anumite persoane sau instituţii specializate. Părţile şi ceilalţi participanţi la proces au
dreptul să formuleze şi să prezinte în instanţă întrebări adresate expertului, însă numai
instanţa stabileşte definitiv întrebările asupra cărora expertul urmează să se pronunţe.
Instanţa este obligată să motiveze respingerea întrebărilor propuse expertului de către părţi şi
de către alţi participanţi la proces.

Părţile şi alţi participanţi la proces au dreptul să ia cunoştinţă de încheierea instanţei de

judecată privind efectuarea expertizei, să propună consemnarea în încheierea judecătorească
a unor întrebări asupra cărora expertul urmează să se pronunţe, să înainteze expertului
recuzări, să participe la investigaţiile expertului, să ia cunoştinţă de raportul de expertiză, să
solicite instanței ordonarea efectuării unei expertize judiciare primare, de bază, individuale,
monospecializate sau repetate, suplimentare, în comisie, complexe și a altor tipuri de
expertiză conform legislației.

Neprezentarea la investigaţiile expertului a părţilor înştiinţate în mod legal a căror

prezenţă nu este obligatorie nu atrage nulitatea raportului de expertiză.

 Drepturile şi obligaţiile expertului

Expertul este în drept să ia cunoştinţă de materialele din dosar referitoare la obiectul

expertizei, să solicite instanţei printr-un demers punerea la dispoziţie de materiale
suplimentare necesare elaborării raportului de expertiză, să participe la şedinţă de judecată şi,
cu permisiunea instanţei, să pună participanţilor la proces întrebări referitor la obiectul
expertizei, să ia cunoştinţă de partea respectivă a procesului-verbal şi să facă observaţii
asupra caracterului exhaustiv şi corect al consemnării acţiunilor şi explicaţiilor sale, să
demonstreze în raportul de expertiză importanţa, pentru soluţionarea cauzei, a
circumstanţelor constatate din iniţiativă proprie, să depună raportul şi să dea explicaţii în
limba maternă ori în limba pe care o cunoaşte, să se folosească de serviciile traducătorului, să
înainteze plîngeri împotriva acţiunilor instanţei care îi ştirbesc drepturile în efectuarea
expertizei, să se abţină de a da raport dacă întrebările ce i-au fost adresate depăşesc sfera
cunoştinţelor sale speciale sau dacă materialele puse la dispoziţia sa sînt insuficiente, să i se
compenseze cheltuielile de efectuare a expertizei şi să primească onorariul pentru lucrul
efectuat dacă expertiza nu intră în sfera obligaţiilor de serviciu în instituţie de stat.

Expertul este în drept, în măsura stabilită de instanţa judecătorească, să consulte părţile în

problemele de efectuare a expertizei, să nu întreprindă, fără încuviinţarea instanţei care a
dispus efectuarea expertizei, cercetări care să distrugă total ori parţial obiectul cercetării ori
care să schimbe calitatea sau însuşirea lui.

Pentru depunerea cu bună ştiinţă a unui raport fals, expertul răspunde în conformitate cu
legislaţia penală. În cazul efectuării expertizei într-o instituţie de expertiză, răspunderea
 pentru veridicitatea raportului depus o poartă expertul sau experţii desemnaţi de şeful
instituţiei.

Expertul are obligaţia să nu divulge circumstanţele şi datele ce i-au devenit cunoscute în

urma efectuării expertizei sau în urma participării la o şedinţă de judecată închisă, inclusiv
cele ce se referă la inviolabilitatea vieţii private şi a vieţii de familie, precum şi cele ce
constituie secret de stat, secret de serviciu, secret comercial sau un alt secret ocrotit de lege.

Expertul este obligat să prezinte explicații instanței judecătorești ori de cîte ori i se cere.
Expertul poate da explicații instanței în scris, prezentîndu-se personal în ședință la ora, data
și locul citării, sau poate comunica cu instanța și participanții la proces prin videoconferință.
În cazul neprezentării nejustificate a explicațiilor, al modificării raportului de expertiză
judiciară în ședință de judecată față de cel depus în scris, al refuzului de a efectua expertiza
judiciară, dacă este obligat să o efectueze, sau al neprezentării materialelor din dosar ori a
altor materiale utilizate, cheltuielile suportate de persoanele interesate vor fi puse în sarcina
expertului. În aceste cazuri, expertului i se poate aplica și amendă de 15 unități
convenționale. În cazul neîndeplinirii obligațiilor după aplicarea amenzii sau în caz de
nerecuperare a cheltuielilor suportate de persoanele interesate, sancțiunea cu amendă se
aplică repetat.

Expertiza colegială, suplimentară și repetată.

Expertiza colegială sau în cadrul comisiei este cea care necesită investigaţii complicate
efectuate de către mai mulţi experţi care au aceeaşi specializare sau specializări diferite. Experţii
evaluează colegial rezultatele investigaţiei şi elaborează un singur raport dacă ajung la o
concluzie unanimă. În cazul când unii nu sunt de acord cu ceilalţi vor dispune separat opinia  lor.

Expertiza complexă este cea care se efectuează de mai mulţi experţi şi se dispune în cazul
când la constatarea circumstanţelor importante pentru soluţionarea pricinii sunt necesare date din
diferite domenii ştiinţifice sau date din diferite ramuri ale aceluiaşi domeniu. În baza datelor
obţinute se elaborează un raport general de expertiză. Experţii care n-au participat la elaborarea
lui ori nu sunt de acord cu el semnează numai pentru partea din raport ce conţine rezultatele
cercetării lor.

În cazul când concluziile expertului nu sunt suficient de clare sau nu sunt complete și
această deficiență nu poate fi suplinită prin audierea expertului ori când apar noi întrebări
referitor la circumstanțele cauzei, instanţa poate dispune efectuarea unei expertize suplimentare
de către acelaşi sau alt expert. Numirea expertizei suplimentare trebuie să fie motivată, instanţa
trebuind să indice care din concluzii prezintă incertitudine.

Dacă nu este de acord cu concluziile expertului din cauza că ele nu sunt întemeiate sau
neveridice ori sunt încălcate normele procedurale, precum şi dacă există contradicţii între
concluziile mai multor experţi, iar aceste deficiențe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului,
instanţa poate dispune efectuarea unei expertize repetate, încredințând-o altor experţi.

Concluzie

Dezvoltarea stiintei si tehnicii si largirea sferei lor de aplicare in toate

sectoarele vietii economice si sociale au permis justitiei sa gaseasca un puternic sprijin in
rezultatele oferite de cercetarile stiintifice si tehnice. Organul judiciar are in primul
rand sarcina de a stabili exact situatia de fapt supusa judecatii. Numai stabilind exact
imprejurarile de fapt ale cauzei, organul judiciar poate solutiona cauza respectiva, aplicand
prevederile cuprinse in normele de drept corespunzatoare unei atare situatii de fapt.
 Din cele mentionate rezulta in mod cert ca probatiunea este cea mai insemnata faza in
activitatea desfasurata de catre organele judiciare, constituind calea de stabilire a realitatii
fortelor deduse spre solutionare.

Expertiza este mijlocul de proba folosit de organele judiciare in acele cazuri in care,
pentru precizarea unor fapte, pentru stabilirea legaturii de cauzalitate dintre ele, sunt necesare
cunostinte speciale din domeniul stiintei, tehnicii sau artei. Trebuie adaugat ca in anumite situatii
se impune o activitate de cercetare deosebita, care nu se poate efectua, de regula, decat in afara
instantei, sau numai cu ajutorul unor mijloace tehnice speciale (tehnica de calcul, imagini
fotografice, fise dactiloscopice sau antropometrice, etc).

Datorita obligatiei organelor judiciare de a starui prin toate mijloacele legale pentru
stabilirea adevarului, ar fi de neconceput ca justitia sa nu foloseasca pentru atingerea scopului
sau toate posibilitatile pe care le ofera dezvoltarea actuala a societatii.

Intr-o alta definitie data expertizei se arata ca este acel mijloc de proba prin care, pe baza unei
activitati de cercetare ce foloseste date si metode stiintifice, expertul aduce la cunostinta
organului judiciar concluzii motivate stiintific cu privire la fapte pentru a caror lamurire sunt
necesare cunostinte specializate. Acele fapte sau imprejurari care duc la stabilirea adevarului si la
corecta solutionare a unei cauze constituie proba, in timp ce caile admise de lege prin care se
constata elementele de fapt ce pot constitui probe sunt mijloace de proba. Poate fi considerata
proba si actiunea de infatisare a mijloacelor deconvingere admise de lege, precum si rezultatul
acestei actiuni.

Trebuie subliniat faptul ca expertiza reflecta o teza stiintifica ce este confirmata in mod
practic, si nu aduce organului judiciar o parere interpretata pe calea simturilor, fiind un
rationament fundamentat stiintific. Rezultatul expertizei constituie o concluzie la care se ajunge
prin aplicarea regulilor si legilor stiintei la un caz particular.

Bibliografie

1. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova.

2. Constituția Republicii Moldova.
3. Legea cu privirea la expertiza judiciară.
4. Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar.