PROCEDURA CIVILA

CURS 5
EXPERTIZA
Art. 330 340 NCPC
Mijlocul de proba nu e expertiza, ci raportul de expertiza. Expertiza e operatiunea tehnica prin
care se ajunge la un raport.
Specific este ca acest mijloc de proba, din punct de vedere al obiectului probator, vizeaza o
situatie de fapt care presupune cunostinte de specialitate art. 330 alin. (1).
Notiunea de specialist desi textul nu distinge, in practica nu au fost acceptate expertize
juridice, deoarece se prezuma ca judecatorul e un expert si instantele nu au incuviintat
asemenea expertize => orice alt domeniu decat cel juridic.
Asa cum rezulta din art. 330, expertiza este facultativa ca regula. Ori partile, ori instanta din
oficiu pot propune acest mijloc de proba. Totusi, sunt materii in care expertiza e obligatorie
pentru ca legea prevede acest lucru: punerea sub interdictie judecatoreasca, unde expertiza
psihiatrica este obigatorie.
In alte situatii, expertiza desi nu este obligatorie, este necesara. Daca la inregistrarea tardiva a
nasterii e obligatorie expertiza, la o actiune in tagada paternitatii este mai mult decat necesara.
Judecatorul, prin alte mijloace de proba nu poate sa transeze o asemenea cerere.
Desi expertiza vizeaza opinia unui expert intr-un domeniu, ea nu are o valoare probatorie
prestabilita, ci hotararea se va da coroborand acest mijloc de proba cu alte mijloace de proba.
In cazul expertizei, expertul nu transeaza litigiul, nu da solutia. El doar raspunde din punct de
vedere tehnic la o problema, nu se pronunta in cauza.
Ex: proces de partaj prin care un teren trebuie lotizat, expertul trebuie il lotizeze, dar nu sa
atribuie si loturile copartasilor. El trebuie sa spuna tehnic care e cea mai buna impartire a
terenului.
Textele din NCPC se completeaza cu alte reglementari: OG nr. 2/2000 privind organizarea si
efectuarea expertizei judiciare si extrajudiciare; OG nr. 1/2000 organizarea activitatii si
functionarea institutelor de medicina legala; OUG nr.190/2000 privind regimul metalelor
pretioase.
Daca avem in vedere expertiza criminalistica OG 75/2000 privind organizarea activitatii de
expertiza criminalistica.
Ca orice mijloc de proba, trebuie propus in conditiile si formele prevazute de NCPC. Trebuie
incuviintata de instanta prin incheierea preparatorie de incuviintare a probelor. Aceasta
incuviintare prezinta un anumit tipic pe acest mijloc de proba: instanta, prin incheierea de
incuviintare trebuie sa desemneze expertul/expertii care trebuie sa faca raportul. Va numi 1/3
experti de regula doar unul.
Expertii se numesc de pe o lista autorizata aflata la nivelul instantei respective, iar numirea ar
trebui sa respecte disponibilitatea partilor partile se se invoiasca asupra numirii lor. Daca
partile nu se invoiesc, art. 331 spune ca instanta va desemna expertii prin tragere la sorti.

Tragerea la sorti se va face tot de pe lista aflata la dispozitia instantei. Aceasta nu e

reglementata punctual. De regula, depinde de numarul de parti. Expertul astfel desemnat
trebuie sa fie neutru si impartial, el nu este un expert al partii.
Este posibil ca pe lista de experti sa nu se afle o anumita specialitate, de exemplu pentru
expertizaera unei opere de arta. Art. 330 alin. (2) si (3) permit sa se deroge de la regula ca
expertul e desemnat de pe lista, in sensul ca instanta va solicita efectuarea expertizei unui
laborator sau institut de specialitate sau, in domeniile strict specalizate, judecatorul poate
solicita punctul de vedere al unuia sau mai multor personalitati ori specialisti in domeniu.
Pe langa expertii oficiali ai instantei, partile, la cerere, au dreptul la experti parte alesi de parti
si incuviintati de instanta, avand calitatea de consilieri ai partilor.
Dupa numirea expertului, instanta trebuie sa stabileasca obeictivele asupra carora urmeaza sa
se pronunte expertii. Acestea sunt intrebari care isi asteapta un raspuns de specialitate. Partea
sau instanta din oficiu trebuie sa enunte obiectivele faptul probatoriu care au legatura cu
cauza.
De asemenea, la momentul incuviintarii, inchierea trebuie sa cuprinda si un onorariu provizoriu
care va fi completat, daca e cazul, la final, dupa depunerea raportului de expertiza, in sarcina
partii care a propus proba. Incheierea poate sa aiba si un avans cu privire la cheltuielile de
transport ale expertului.
In fine, va cuprinde termenul in care trebuie depus raportul de expertiza se stabileste in
contradictoriu de parti si trebuie raportat la obiectul expertizei si la tipul ei. Pentru a fixa
termenul, e nevoie si de parerea expertului, dar la momentul incuviintarii el nici nu stie ca a fost
desemnat in cauza. Art. 331 alin. (2) a venit cu 2 variante:
a) Instanta poate fixa o audiere in camera de consiliu in cadrul careia va solicita expertului
sa estimeze termenul si costul lucrarii;
b) Instanta poate fixa un termen scurt, intermediar, cand va solicita expertului sa estimeze
in scris ii va cita pe expert si pe parti (parere: chiar daca au termen in cunostinta);
Pasul urmator este sa se achite onorariul. Art. 331 spune ca dovada platii onorariului se depune
la grefa instantei de partea obligata prin incheiere in termen de 5 zile de la numire sau in
termenul stabilit de instanta. Onorariul poate fi majorat numai dupa depunerea raportului de
expertiza.
Este un termen legal imperativ. Daca aceasta suma nu e depusa, atrage decaderea partii din
dreptul de a administra proba.
Expertul e neutru, iar daca sunt suspriciuni cu privire la impartialitatea sa, codul permite
recuzarea expertului. Art. 332 spune ca expertii pot fi recuzati pentru aceleasi motive ca si
judecatorii. Recuzarea trebuie ceruta in 5 zile de la numire. Daca apare pe parcurs, la data cand
s-a ivit. Daca se admite cererea, e inlocuit si va fi desemnat alt expert.
Pe langa recuzare, exista institutia inlocuirii expertului, cand expertul a fost desemnat prin
incheiere, la momentul la care va fi citat se poate sa nu se prezinte, sa nu vrea insarcinarea.
Art. 333 alin. (2) permite instantei sa il inlocuiasca pe expert, cu riscul sa fie amendat judiciar si
sa aiba o problema de raspundere disciplinara.
Mai este un caz de inlocuire desi a acceptat lucrarea, nu depune raportul de expertiza.

Administrarea expertizei
NCPC prevede doua posibilitati mari:
a) Una caracterizata de celeritate, dar putin probabila in practica;
b) Una care presupune o derulare mai mare in timp, impusa de natura expertizei.
Art. 334 vorbeste de ascultarea expertului. Daca obiectivele, prin natura lor, pot fi solutionate de
expert direct in instanta la termen, atunci acestia pot sa isi exprime de indata opinia, chiar in
sedinta, iar parerea se va consemna ntrun prioces verbal care ramane la dosarul cauzei si
aceala e mijlocul de proba.
A doua varianta e reglementata de art. 335 efectuarea expertizei la fata locului. Daca e nevoie
de o lucrare la fata locului (deplasare masurare, evaluare, vizionare) sau sunt necesare
explicatiile partilor fara de care nu poate face expertiza.
Expertiza nu va putea fi facuta decat dupa citarea partilor, prin scrisoare recomandata ziua,
ora si locul unde se face lucrarea. Va fi comunicata partii cu 5 zile inainte de efectuarea lucrarii.
Orice viciu de citare va atrage nulitatea raportului de expertiza, care e o nulitate relativa
partea care nu a fost citata, la momentul depunerii, va trebui sa invoce nulitatea, sub sanctiunea
decaderii.
Odata facuta corect citarea, partile sunt obligate sa dea expertului orice lamurire in legatura cu
lucrarea care trebuie facuta. E obligatorie prezenta partilor.
Art. 335 alin. (3) prevede ca, in cazul in care una din parti opune rezistenta sau impiedica in
orice alt mod efectuarea lucrarii, instanta va putea considera dovedite afirmatiile facute de
partea adversa cu privire la faptele ce fac obiectul lucrarii. Alin. (5) spune ca atunci cand e vorba
de o expertiza tehnica si partea o impiedica, in mod exceptional instanta va autoriza folosirea
fortei publice.
Art. 336 rezultatele expertizei vor fi consemnate intr-un raport scris. Acesta e defapt mijlocul
de proba, care va fi depus cu cel putin 10 zile inainte de termenul fixat pentru judecata. Acest
termen a fost instituit pentru ca partile sa verifice, sa vada raportul la dosarul cauzei. Daca nu
se respecta termenul, partea interesata poate cere amanarea judecatii in vederea luarii la
cunostinta a raportului, iar daca instanta nu o va acorda, poate interveni nulitatea.
Cand sunt mai multi experti, ori merg toti pe aceeasi solutie, ori sunt cu pareri deosebite, cand
lucrarea trebuie sa cuprinda parerea motivata a fiecaruia. Poate sa existe si un expert parte
care sa faca un raport separat care se va depune la dosarul cauzei.
Dupa depunerea raportului, sunt posibile trei variante:
a) Lamurirea raportului daca raspunsul la obiective nu este clar, exista contradictii, atunci
instanta poate solicita expertului sa lamureasca raportul, sens in care va acorda un
termen; aceasta se poate face de instanta din oficiu sau la cererea partilor.
b) Completarea raportului tot din oficiu sau la cerere, in ipoteza in care expertul nu a
raspuns la toate obiectivele stabilite, se cere completarea sa;

c) Efectuarea unei noi expertize - !! nu exista contraexpertiza pentru motive temeinice

instanta poate dispune efectuarea unei noi expertize un alt expert. Daca aceasta noua
expertiza e ceruta de parte, art. 338 spune ca trebuie ceruta la primul termen dupa
depunerea raportului, iar daca s-au formulat obiectiuni, la termenul imediat urmator.
Instanta omologheaza raportul de expertiza si ramane ca proba in dosar.
Drepturile banesti ale expertilor desi e platit de una din parti, el nu trebuie sa fie pentru partea
respectiva. Onorariul provizoriu e fixat de instanta si se consemneaza la o institutie bancara la
dispozitia instantei. Art. 339 (1) spune ca, daca expertul cere/primeste o suma mai mare decat
cea fixata in inchiere, va raspunde potrivit legii penale luare de mita.
Potrivit art. 339, la acel onorariu provizoriu, instanta poate incuviinta, la cerere, dupa depunerea
raportului, majorarea onorariului, prin incheiere executorie.
Aprecierea probei
Judecatorul nu e tinut obigatoriu de concluziile raportului de expertiza. Constatarile de fapt ale
expertilor, cum ar fi prezenta sau sustinerile partilor, fac proba pana la inscriere in fals.
Daca exista mai multe rapoarte de expertiza, judecatorul nu are voie sa faca o medie intre
concluziile expertizelor administrate.
MIJLOACELE MATERIALE DE PROBA
Art. 341 a tinut sa faca mentiunea ca sunt mijloace materiale de proba fotografiile, fotocopiile,
filmele, discurile, benzile de inregistrare a sunetului precum si alte asemenea mijloace tehnice,
daca nu au fost obtinute prin incalcarea legii ori a bunelor moravuri.
Art. 287 poza e mijloc material de proba sau este copie de pe un inscris care are valoare ca si
inscris?
Daca avem o poza de pe un inscris autentic sau sub semnatura privata, pe 287 e copie pe un
inscris cu valoare ca inscrisul original de pe care s-a facut poza. Daca poza vizeaza orice
altceva, pe 341 e un mijloc material de proba.
In art. 342, 343 si 344 s-a instituit o procedura de pastrare de administrare vor fi pastrate
pana la solutionarea definitiva a procesului. In ceea ce priveste verificarea acestor mijloace, art.
343 spune ca se aduc in sedinta de judecata. Daca nu se afla in pastrarea instantei, judecatorul
ori cere aducerea lor ori face o verificare la fata locului cu un judecator delegat.
Pe langa mijlocul de proba in sine, exista si o constatare incheiere, proces verbal. Nu exista
in cod o procedura de contestare a unor asemenea mijloace.
CERCETAREA LA FATA LOCULUI
Este un mijloc care a existat dintotdeauna in procesul civil, care prin antura lui implica o
exceptie de la principiul nemijlocirii: nu se mai administrarea la sediul instantei, ci implica o
deplasare a completului de judecata la locul respectiv.
In realitate e un termen de judecata in fata instantei, se face cu citare. Se poate deplasa un
judecator delegat sau intreg completul. La locul de cercetare se pot audia martori, experti si
partile.

Se intocmeste un proces-verbal in care se consemneaza sustinerile si obiectiunile partilor, care

va fi semnat de catre cei prezenti. Aceasta cercetare se realizeaza in procese care vizeaza
stabilirea hotarului, actiuni in raspundere delictuala pentru viciile unui edificiu.
MARTURISIREA
Vizeaza una dintre parti reclamant, parat, tert intervenient.
Aceasta marturisire vizeaza aspecte cu privire la care cealalta parte isi intemeiaza anumite
pretentii. Poate fi totala sau partiala.
Aceasta poate fi de doua feluri, generand doua mijloace de proba:
a) Poate fi una spontata mijlocul de proba e chiar marturisirea in sine;
b) Provocata provocarea se poate face prin interogatoriu.
Marturisirea spontana de doua feluri:
1. Extrajudiciara facuta in afara procesului, dar vizeaza aspecte dintr-un proces. E facuta
la notar, intr-un inscris. Ea este un fapt supus aprecierii judecatorului potrivit regulilor
generale de probatiune. Cand este verbala, nu poate fi invocata in cazurile cand proba
cu martori nu e admisa.
2. Judiciara art. 349 spune ca face deplina dovada impotriva celui care a facut-o, fie
personal, fie prin mandatar cu procura speciala.
Nici marturisirea nu este regina probelor. Nu presupune ca nu se mai administreaza nicio proba.
Marturisirea nu poate fi divizata impotriva autorului decat cand cuprinde fapte distincte si nici nu
poate fi revocata exceptie: ca urmare a unei erori de fapt scuzabile.
Persoana in cauza trebuie sa aiba discernamant si nu poate fi facuta daca duce la pierderea
unui drept de care partea nu poate dispune.
Marturisirea prin interogatoriu
Interogatoriul trebuie propus ca restul probelor.
In czul in care s-a incuviintat prin incheiere aceasta proba, nu mai exista termen in cunostinta, in
afara de cazul in care a fost prezenta la incuviintarea lui.
Interogatoriul este un mijloc de proba care vizeaza partea reclamant ori parat. Ceea ce se
urmareste sunt fapte personale, de natura sa duca la solutionarea procesului. Intrebarile nu
trebuie sa vina cu fapte ale tertilor. Nu pot sa vizeze aspecte pe care le probeaza alte mijloace
de proba. Vor viza doar fapte personale.
Ex: paratul prin intampinare nu recunoaste pretentia spunand ca nu exista creanta sau nu e
certa/lichida/exigibila. Nu se poate pune la interogatoriu intrebarea daca e creanta
certa/lichida/exigibila. Cu astfel de intrebari ori nu se incuviinteaza interogatoriul, ori se vor
respinge.

Dupa incuviintare, sunt doua variante:

a) Daca e luat unei persoane fizice, partea are pregatit formularul de interogatoriu, care va
fi inmanat judecatorului, iar partea trebuie sa raspunda personal in fata judecatorului la
ele.
Partea nu e asistata de avocat, va raspunde fara sa poata citi un proiect de raspuns scris in
prealabil. Se poate folosi insa de insemnari, cu incuviintarea presedintelui, cu privire la cifre sau
denumiri.
Vor fi citite toate intrebarile din interogatoriu. Nu exista o limitare la intrebari, deoarece art. 352
(2) spune ca, cu incuviintarea presedintelui, fiecare parte poate pune intrebari, se poate
suplimenta aceasta lista.
Raspunsul la interogatoriu se consemneaza de judecator pe foaia cu intrebari, in sinteza, iar
dupa ce se completeaza toate, acel interogatoriu va fi semnat pe fiecare pagina de presedintele
completului, grefier, cel care l-a propus si partea care a raspuns.
Prin exceptie, exista o derogare in sensul ca se poate raspunde si in scris partea care se afla
in strainatate. Acesta va fi comunicat in scris mandatarului, care va depune raspunsul partii cu o
procura autentica.
b) In privinta persoanelor juridice, interogatoriul cam lipsit de efecte art. 355 spune ca vor
raspunde in scris la interogatoriu. Textul nu se aplica in cazul societatilor de persoane
asociatii vor fi citati personal.
Citarea persoanei la interogatoriu ce se intampla daca partea nu se prezinta la interogatoriu?
Este o sanctiune destul de dura art. 358 spune ca daca partea, fara motive temeinice, refuza
sa raspunda sau nu se infatiseaza, instanta poate socoti aceste imprejurari ca o marturisire
deplina sau numai ca un inceput de dovada in interesul celui care a propus interogatoriul.
Art. 356 mandatarul special sunt 2 opinii:
Se incuviinteaza interogatoriul si se fixeaza termen. La acel termen, mandatarul stie ca partea
nu se afla in Romania. El trebuie sa vina la termen cu un mandat special ca sa raspunda si sa
faca dovada prin orice mijloc de proba ca partea nu se afla in tara. Instanta luand act, va
comunica interogatoriul mandatarului si fixeaza termen pentru a se depune raspuns scris.
Mandatarul comunica partii, aceasta raspunde in scris, la termen mandatarul se intoarce cu
raspunsul.
A doua varianta ar fi urmatoarea: la fel pana la inmanarea catre mandatar, dar mandatarul
raspunde el, avand un mandat special in acest sens. Instantele au retinut aceasta varianta.
Pe prima opinie, mandatarului ii trebuie mandat special pentru ce? Sa il trimita, sa il ia inapoi si
sa il depuna la dosar? E doar un curier.
In a doua opinie, partea va fi pe mana mandatarului. Va putea exista o desocotire la final.
Va raspunde mandatarul!
Raspunsul la interogatoriu e separat de procura autentica, care va fi alaturata.

INCIDENTE PROCEDURALE CU PRIVIRE LA JUDECATA

SUSPENDAREA JUDECATII
Suspendarea se regaseste la art. 411 415 NCPC.
Consta in oprirea judecatii, oprire determinata ori de vointa partilor, ori de cauze care sunt
independente de vointa partilor si care apar si blocheaza derularea procesului.
Este de trei feluri, in functie de cauza care o determina:
a) Voluntara
b) De drept
c) Facultativa
Indiferent de cauza care determina suspendarea, aceasta, ca sa produca efecte, trebuie in
toate situatiile constatata de instanta de judecata.
A. Suspendarea voluntara
Art. 411 instiuite doua cazuri de suspendare voluntara care au la baza exclusiv vointa partilor:
una directa, cealalta indirecta.
Primul caz este cand amandoua partile o cer. Acest caz da curs principiului disponibilitatii si
poate sa se produca pentru inchierea unei tranzactii, pentru o mediere, pentru o eventuala
renuntare la judecata.
Partile nu trebuie sa justifice intelegerea lor privind suspendarea, nu trebuie motivata.
Al doilea caz cand niciuna din parti, legal citate, nu se infatiseaza la strigarea cauzei. Este
indirect o vointa de a suspenda judecata, prin neprezentarea partilor.
Daca una din parti e in sala, dar nu raspunde in concret, e va suspenda judecata. Potrivit ROI,
in aceasta ipoteza in care partile legal citate nu raspund, instanta e obligata sa lase cauza la a
doua strigare, si numai daca nici la a doua strigare nu raspunde nimeni, sa suspende cauza.
Presupune ca partile sa fie legal citate. De asemenea, poate fi paralizata daca oricare din parti
a cerut judecarea in lipsa. Cerera de judecare in lipsa se face in scris, se poate face prin CCJ,
intampinare ori prin cerere separata.
Aceasta cerere, potrivit art. 411 alin. (2) produce efecte numai in fata instantei unde a fost
facuta. Trebuie reiterata in apel, in recurs.
Art. 411 alin. (1) pct. 2 este o norma de ordine publica, adica judecatorul daca constata ipoteza,
e obligat sa suspende si nici partile nu se pot intelege prin conventie altcumva.
Fiind vorba de un incident de procedura, daca sunt indeplinite ipotezele de la 411, acest
incident are prioritate in pronuntarea pe care o da judecatorul. Ex: ipoteza in care partile sunt
legal citate, nu s-a timbrat actiunea, nu se va anula actiunea, ci se va suspenda pe 411.
Dupa ce se suspenda, judecata se poate relua in conditiile art. 415 pct. 1 cererea de
redeschidere. Aceasta repunere pe rol implica si achitarea unei taxe de 50% din taxa de timbru
platita initial.

B. Suspendarea de drept
Toate cazurile de suspendare sunt de drept pentru ca sunt prevazute de lege, dar au la baza
altceva.
Suspendarea de drept obliga instanta sa o pronunte, daca intervin cazurile de la 412, alin. (1):
Decesul uneia dintre parti pana la introducerea in cauza a mostenitorilor nici inainte de
sesizare (nu mai exista capacitate procesuala de folosinta), nici dupa pronuntarea hotararii
(intreruperea termenului caii de atac). Daca intervine pe parcurs, textul da posibilitatea partii
sa ceara un termen pentru introducerea in judecata a mostenitorilor nu e nevoie de
certificat de mostenitor;
Prin interdictia judecatoreasca sau punerea sub curatela a unei parti, pana la numirea
tutorelui/curatorului nu mai are exercitiul drepturilor sale;
Prin decesul reprezentantului sau al mandatarului uneia dintre parti survenit cu mai putin de
15 zile inainte de ziua infatisarii;
Incetarea functiei tutorelui/curatorului, pana la numirea unuia nou;
Persoana juridica e dizolvata pana la desemnarea lichidatorului;
Prin deschiderea procedurii insolventei ultimele doua texte sunt generale care vizeaza
disolvarea si insolventa. In materie de insolventa, ambele legi aplicabile in timp au o
dispozitie speciala de suspendare;
Instanta formuleaza o cerere preliminara la CJUE
!! Art. 49 (1), 64 (4), 74 (4), 134, 138 (6), 221 (3), 520 (2) NCPC, art. 27 (7) NCPP, art. 75 L.
85/2006 suspendari de drept pe pct. 8 alte cazuri prevazute de lege.
C. Suspendarea facultativa
Aceasta e lasata la aprecierea judecatorului. El poate suspenda, daca se regasesc cazurile
prevazute de cod.
Art. 413 se completeaza si cu alte texte din NCPC.
Instanta poate suspenda judecata cand dezlegarea cauzei depinde, in tot sau in parte de
existenta/inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati => chestiune prejudiciabila.
! e vorba de obiectul unei alte judecati nu se aplica pentru o procedura notariala. In cazul
sesizarii CCR cu o exceptie de neconstitutionalitate nu se mai suspenda obligatoriu judecata,
textul tace. In consecinta, s-ar aplica art. 413. In doctrina se merge pe ideea ca in acest caz se
poate suspenda judecata.
Opinie Dinu: nu poate fi suspendata. Pentru ca la CCR nu se judeca un drept, ci o conformitate
a textului de lege cu Constitutia. Daca legiuitorul ar fi vrut sa se suspende, introducea in Legea
CCR, dupa abrogarea cazului de suspendare obligatorie. Daca CCR declara neconstitutional
dupa pronuntare, e motiv de revizuire.

Instanta poate suspenda cand s-a inceput urmarirea penala pentru o infractiune care ar avea o
inraurire hotaratoare asupra hotararii ce urmeaza sa se dea nu e suficient sa existe indicii
temeinice ori o plangere la parchet.
Exista ordonanta de incepere a urmaririi penale pentru o infractiune care ar avea legatura cu
hotararea din procesul care se suspenda. Se poate si in baza hotararii prin care se ordona
inceperea urmaririi penale.
Trebuie interpretat si prin raportare la specificul actelor de procedura ale procurorului.
Instanta poate suspenda si in alte cazuri prevazute de lege: art. 143 (1), 242, 307, 520 (4).
Suspendarea va dura pana cand hotararea pronuntata in cauza care a provocat suspendarea a
devenit definitiva se repune cauza pe rol. Si in cazul in care solutia se definitiveaza la nivelul
parchetului, pana la pronuntarea actului procurorului ramas definitiv imposibilitatea continuarii
urmaririi penale, prescriptie, etc.
Ca element de noutate, art. 413 alin. (3) spune ca, cu toate cestea, instantapoate reveni motivat
asupra suspendarii daca se constata ca partea care a cerut-o nu are un comportament diligent
in cadrul procesului, tergiversand solutionarea acestuia ori daca urmarirea penala dureaza mai
mult de un an fara a se dispune o solutie.
E nevoie fie de o atitudine culpabila a partilor sau a organelor.
Procedura de constatare a suspendarii
In primul rand, instanta se pronunta prin incheiere premergatoare. Aceasta este interlocutorie!
Are un regim derogatoriu: poate fi atacata cu recurs separat la instanta ierarhic superioara, iar
cand a fost dispusa de ICCJ, hotararea e definitiva.
Recursul se poate declara cat dureaza suspendarea, aat impotriva incheierii prin care s-a
dispus suspendarea, cat si cea prin care s-a respins cererea de repunere pe rol.
Daca este un recurs la Curtea de Apel si se pronunta o incheiere de suspendare a
recursului? O parte a doctrinei spune ca nu, nu se poate face recurs la recurs.
Opinia noastra: se poate face recurs, pentru ca este un incident pentru care judecatorul a ales
sa deroge si intr-un singur caz nu se poate face recurs: cand e la ICCJ.
Ce se ataca in mod separat cu recurs? Incheierea prin care se admite/se respinge
suspendarea?
O opinie: daca se admite suspendarea se poate face recurs, termenul este art. 414 (2). Daca se
respinge, se pronunta o incheiere interlocutorie care se ataca odata cu fondul.
Opinia noastra: in ambele situatii se ataca cu recurs pentru ca art. 414 alin. (1) nu face
distinctie: asupra suspendarii se da incheiere. Se poate face recurs in mod separat, dar difera
termenul: daca se admite, termenul e cel de la alin. (2) toata perioada suspendarii. Daca se
respinge suspendarea, ea poate fi atacata in termenul general de recurs de 30 de zile.
Reluarea procesului art. 415 in functie de cazurile de suspendare.