Punerea pe rol și partea pregătitoare (autor Dolea Igor)

În primulrând este o etapă relativă după impportanță totuți sunt anumite

chestiuni.

În ce privește repartizarea cauzei parvenite pentru judecare există un

regulament al CSM ( multi dintre voi veți începe ca grefieri sau consultanți )
,,Regulamentului privind modul de distribuire aleatorie a dosarelor
pentru examinare în instanţele judecătoreşti ,, din 5 februarie 2013 care
reglementează modul de repartizare a dosarelor prin intermediul Programului
integrat de gestionare a dosarelor – PIGD – nimic complicat il găsiți pe sit CSM
. Cel mai important că scopul este de a asigura o repartizare aleatorie.

La fel există un regulament al CSM Regulamentului privind modul de

constituire a completelor de judecată şi schimbarea membrilor acestora
din 5 februarie 2013 completele de judecată sunt constituite de preşedintele
instanţei, prin ordin, la începutul fiecărui an şi se numerotează pe instanţă, sau,
după caz, pe colegii, ţinându-se seama de materiile în care se judecă, de
specializarea completelor. Pentru cauzele penale deosebit de complicate,
precum şi cele care prezintă o mare importanţă socială, preşedintele instanţei,
în temeiul art. 30 alin. (4) C. proc. pen., poate dispune, prin încheiere motivată,
examinarea cauzei de un complet format din 3 judecători. ( gălăgie a fost cu
dosarul lui Viorel Morari din cauza unor interpretări diferite privind formarea
unui complet .)

În sfârșit mai este un regulament Regulamentului privind stabilirea

gradelor de complexitate unice naționale a cauzelor judiciare civile,penale
și contravenșionale din 29 martie 2011) - la aprecierea gradelor de
complexitate a cauzelor urmează a se conduce de Nomenclatorul tuturor
categoriilor de cauze potrivit cu care gradele de complexitate se stabilesc de la
1 la 10 puncte. Există o apreciere de complexitate inițială (când punctajul se
 stabilește de câtre PIGD (Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor),
intermediară (dacă pe parcurs au apărut obiecte, părți sau volume în cauza
dată) și finală (punctajul acordat la momentul pronunțării hotărârii). Există o
anexă care stabilește gradele de complexitate.

Medierea - Articolul 3441.

Reamintim de art. 109 C. pen. şi art. 276 C. proc. pen.

În acest caz Articolul 3441 dispunerea medierii poate avea loc doar la cererea
părţilor.

Medierea se dispune printr-o încheiere a instanţei de judecată, emisă în

condiţiile art. 342 C. proc. pen.
La această etapă, părţile pot veni cu cerere de împăcare.
În acest caz, instanţa nu va transmite cauza spre mediere.
Părţile pot indica şi numele unui mediator concret, care urmeză a fi chemat să
efectueze procedura de mediere.

Şedinţa preliminară și lista probelor

În art 345 - 347. Se vorbește de mai multe instituții de ședinţa preliminară

care este o etapă facultativă la examinarea cauzei în fond. Vezi alin (2) În cazul
posibilităţii judecării cauzei în procedură de urgenţă, judecătorul pune cauza pe
rol fără a ţine şedinţa
Desfăşurarea acesteia are ca scop constatarea posibilităţilor examinării cauzei
şi înlăturarea unor eventuale impedimente. Termenul stabilit de alin. 1 art. 345
este un termen limită. Acest termen nu se aplică în cazurile unor infracţiuni
flagrante. Nu va fi un temei de casare dacă şedinţa preliminară se va desfăşura în
cadrul părţii pregătitoare a şedinţei judecătoreşti.

Atenție la alin 4 –lista probelor . Părțile prezintă lista . Nu este neapărat de indicat
toate datele la martor spre ex. Este suficient de indicat cati martori. părțile pot
solicita examinarea probei și la alte etape ale decării cauzei. Recomandabil
,totuși, este de a indica în listă. Deoare ce art 347 vorbește de obligația părților .
Refuzul de a accepta proba poate fi considerat ca o violare a art 6 din
Convenție vezi spe ex
Suominen c. Finlandei 1 iulie 2003

Atenție și la o decizie a Curții Const. ,,De inadmisibilitate , a sesizării nr.

50g/2019 , privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 342 alin. (2),
346 și 352 alin. (3) din Codul de procedură penală (invocarea nulității
probelor la ședința preliminară),, (nr. 38 din 14 martie 2019 - autorul exepției
invocând faptul că acestea nu detaliază când trebuie soluționate plângerile cu
privire la nulitatea anumitor probe înaintate după trimiterea cauzei în judecată.
Curtea a menționat că soluționarea chestiunii cu privire la lista probelor în
cadrul ședinței preliminare presupune faptul că instanţa trebuie să decidă, după
ce a ascultat opiniile părților, asupra pertinenței probelor propuse în liste şi să
dispună care din acestea trebuie prezentate la judecarea cauzei. Decizia cu privire
la pertinența probelor se limitează la faptul că instanța trebuie să stabilească, în
baza listei probelor prezentate, care probe au legătură cu cauza penală pe care o
examinează. La această etapă, instanța de judecată nu poate să se pronunțe cu
privire la cererile de declarare a nulității anumitor probe, pentru că acest exercițiu
implică o examinare în fond a probei contestate, fapt ce excede competențelor
sale relative la procedura ședinței preliminare în cadrul căreia se verifică doar
pertinența probelor. ( a se vedea comentariu la art 94).
Curtea a examinat dacă posibilitatea de a contesta probele este asigurată la o altă
etapă a procedurii, pentru a vedea dacă există garanții compensatorii. Așadar
,examinarea probelor în condiții de contradictorialitate este rezervată pentru etapa
cercetării judecătorești...În acest sens, dacă la etapa ședinței preliminare instanța
de judecată decide care dintre probele prezentate instanței pentru soluționarea
cauzei sunt pertinente, la etapa cercetării judecătorești judecătorul trebuie să
examineze în fond fiecare probă pe care a considerat-o pertinentă. Astfel, Curtea
reținut că la etapa cercetării judecătorești părțile pot invoca și nulitatea probelor.
De asemenea, dacă părțile au înaintat vreo plângere cu privire la nulitatea
anumitor probe după trimiterea cauzei în judecată , ele trebuie să-și reitereze
plângerea la etapa cercetării judecătorești. Solicitarea de a declara nule anumite
probe la etapa cercetării judecătorești instituie, pe de o parte, un drept al părții de
a face referire la această nulitate la etapa dezbaterilor judecătorești, iar pe de altă
parte, o obligație a instanței judecătorești de a se pronunța cu privire la nulitatea
invocată. De altfel, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să
cuprindă, inter alia, probele pe care își bazează concluziile instanţa de judecată şi
motivele pentru care instanţa a respins alte probe .

Reiterăm 347
 (1) Părţile sînt obligate să prezinte în şedinţa preliminară lista probelor pe
care intenţionează să le cerceteze în cadrul judecării cauzei, inclusiv cele care nu
au fost cercetate pe parcursul urmăririi penale.
(2) Copia de pe lista probelor prezentate instanţei de către parte, aceasta o
înmînează, în mod obligatoriu, şi părţii oponente. Părţii civile şi părţii
civilmente responsabile li se înmînează lista probelor care se referă la acţiunea
civilă.
(3) Instanţa, ascultînd opiniile părţilor prezente, decide asupra pertinenţei
probelor propuse în liste şi dispune care din ele să fie prezentate la judecarea
cauzei. La judecarea cauzei în fond, însă, partea poate solicita repetat prezentarea
probelor recunoscute nepertinente în şedinţa preliminară.

Instituţia prezentării listei probelor derivă din principiul „egalităţii armelor”

După cum se observă din prevederile art. 347, părţile sunt obligate să prezinte
lista probelor pe care intenţionează să le cerceteze. Această prevedere vizează atât
procurorul şi apărarea, cât şi partea vătămată, civilă sau civilmente responsabilă.
Neprezentarea listei probelor va face imposibilă examinarea probei în cadrul
cercetării judecătoreşti. Totuşi, dacă partea va invoca faptul descoperirii probei
după etapa punerii pe rol a cauzei penale, nu va exista vreun impediment de a
examina proba dată. În lista probelor se includ atât probele administrate la faza
de urmărire penală, cât şi oricare altă probă care, în opinia părţii, este necesar de
examinat. Partea nu este obligată, la această etapă, să justifice admisibilitatea ,
concludenţa sau utilizarea probei şi, în mod firesc, instanţa nu poate respinge
apriori lista probelor pe acest motiv.

A se vedea Bulut c. Austriei (22 februarie 1996,

În Perna c. Italiei (MC) – (6 mai 2003
 În Dec.Remer c. Germaniei, (6 septembrie 1995,
La fel A se vedea Dec de inadmisibilitate a sesizării nr.197g/2019 privind
excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 347 alin. (3)
din Codul de procedură penală, Nr. 9 din 27 ianuarie 2020
obiectu sesizării l-a constituit termenul „pertinenței” din articolul 347 alin.
(3). Curt.Const a menționat că în cadrul ședinței preliminare, instanța de judecată
nu poate să se pronunțe cu privire la admisibilitatea anumitor probe, pentru că
acest exercițiu implică examinarea în fond a probei contestate, care fapt excede
competențelor sale relative la procedura ședinței preliminare în cadrul căreia se
verifică doar pertinența probelor (a se vedea DCC nr. 38 din 14 martie 2019, §
22). Curtea a reiterat că legislația procesual-penală asigură dreptul părților de
a contesta în cadrul examinării cauzei în fața instanțelor judecătorești probele pe
care le consideră inadmisibile și, în același timp, prevede obligația instanțelor
judecătorești să se pronunțe cu privire la probele prezentate în proces, iar acest
fapt îi permite să constate că prevederile contestate nu încalcă dreptul la un proces
echitabil, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, garantate de articolele
20, 21 și, respectiv, 26 din Constituție.

Articolul 348. Trimiterea cauzei în instanţa de judecată competentă

Competenţa instanţei este prevăzută în art. 36 şi 37 C. proc. pen. În situaţia

când judecătorul constată că este competentă teritorial o altă instanţă, acesta emite
o încheiere de declinare de competenţă. După caz, instanţa de judecată poate
sesiza instanţa ierarhic superioară, în situaţia unui conflict de
competenţă.Încheierea privind declinarea de competenţă este adusă la cunoştinţa
părţilor, dar nu este susceptibilă de atac (Art. 44 alin. (4) C. proc. pen.).

Articolul 349. Suspendarea şi reluarea procesului penal

 Temeiul de suspendare, prevăzut în art. 349, este similar cu cel general – boala
gravă care împiedică inculpatul să participe la judecarea cauzei. Suspendarea şi
ulterioara reluare a cauzei se efectuează după regulile generale.

Articolul 350. Încetarea procesului penal

Aici atenție . La orele precedente noi am discutat de faptul că procesul poate fi

încetat la diferite etape ale procesului judiciar. Nu o să vă complic cu practica
judiciară neuniformă în acest caz. Vreau doar să vă reamintesc despre Dec nr 1
din 2013 CSJ la examinarea demersului îninteresul legii ( am mai vorbit de el.
Cand am discutat despre competență, în semestrul trecul și în acesta când am
discutat despre competența procurorului . la fel sentința de încetare emisă la
acesată etapă va fi susceptibilă de recurs. De ce ? deoarece nu a fost examinat
fondul. Am mai vorbit ,doar când se examinează fondul poate fi atacată cu apel.

Totuși vom menționa unele aspecte din practivă

- Nu poate fi încetat procesul penal, aşa cum au decis unele instanţe, în cazul
când sunt invocate nulităţi ale actelor (de exemplu, nulitatea rechizitoriul)
sau încălcări esenţiale ale normelor procesual penale. În acest caz, este
necesar de examinat problema sub aspectul admisibilităţii probelor pe de o
parte, sau reducerii pedepsei pe de altă parte(Art. 385 alin. 4 C. proc. pen.).
- Nu poate, de asemenea, fi încetat procesul la această etapă şi în orice altă
situaţie când se impune examinarea unor chestiuni ce ţin de fondul cauzei.
Aşadar, procesul penal poate fi încetat în cazul în care norma penală, în
baza căreia a fost pornită urmărirea penală, a fost abrogată, a intervenit
termenul de prescripţie sau amnistie (dacă inculpatul acceptă), a intervenit
decesul făptuitorului, lipseşte plângerea părţii vătămate sau partea
vătămată a înaintat o cerere de retragere a plângerii (Art. 276 C. proc. pen.),
 s-a constatat că există o hotărâre judecătorească definitivă în legătură cu
aceeaşi acuzaţie sau o ordonanţă neanulată a procurorului privind încetarea
urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală, fie o ordonanţă
neanulată a organului de urmărire penală privind neînceperea urmăririi
penale. Alte circumstanţe care condiţionează excluderea sau exclud
urmărirea penală (Art. 275 pnc. 9) trebuie să fie expres prevăzute în lege.
Cu privire la aceste circumstanţe, a se vedea Art. 332.
Deja dacă veți avea întrebări le discutăm când revenim

La 351. Numirea cauzei spre judecare

În cadrul şedinţei preliminare, instanţa consultă cu părţile citate anterior

chestiuni ce ţin de locul, data, ora la care se va desfăşura judecata.
Dacă inculpatul va declara că recunoaşte săvârşirea faptelor indicate în
rechizitoriu şi solicită ca judecată să se facă pe baza probelor administrate în faza
de urmărire penală, instanţa poate admite deja la această etapă cererea, în baza
art. 3641 C. proc. pen. De asemenea, instanţa decide şi asupra examinării cauzei
în procedura privind acordul de recunoaştere a vinovăţiei, dacă sunt întrunite
condiţiile art. 505 C. proc. pen. În funcţie de caz, la punerea pe rol poate fi decisă
şi aplicarea procedurii de judecare a unor infracţiuni flagrante, în condiţiile art.
517 C. proc. pen.
Instanţa consultă părţile referitor la persoanele prezenţa cărora va fi asigurată
de către părţi. În situaţia când este constatat că inculpatul se ascunde de la
prezentarea în instanţă sau când acesta, fiind în stare de arest, refuză să fie adus
în instanţă şi refuzul este confirmat de apărătorul acestuia, sau inculpatul solicită
examinarea în lipsa acestuia în cazul unor infracţiuni uşoare, instanţa pune în
discuţie problema examinării cauzei în lipsa inculpatului.
 La această etapă se pune în discuţie şi modalitatea de examinare publică sau
închisă, ţinând cont de faptul că şedinţa publică este regula, iar cea închisă –
excepţia. În ce priveşte limba de examinare, se aplică regula generală ,toate
şedinţele urmând să se desfăşoare în limba de stat. Doar în condiţiile prevăzute
de art. 16 C. proc. pen., limba de procedură poate fi alta. De asemenea, instanăţa
consultă inculpatul şi, referitor la apărătorul care urmează să participe, fie acesta
este ales sau numit. În cazul când participă un minor, este consultat şi
reprezentantul legal. Dacă persoana este arestată, pot fi consultate şi rudele
acesteia asupra alegerii unui apărător. Instanţa va decide şi asupra persoanelor
care urmează a fi citate. Instanţa trebuie să ţină cont de complexitatea acţiunilor
care trebuie părţile să le îndeplinească. Totuşi, termenul care se pune la dispoziţia
părţilor nu poate depăşi 30 de zile din data desfăşurării şedinţei preliminare şi
data examinării cauzei penale în fond.
La numirea cauzei spre judecare, în mod obligatoriu, instanţa de judecată
constată dacă inculpatul a primit copia rechizitoriului şi dacă acesta a luat
cunoştinţă cu materialele cauzei. În cazul când, la finalizarea urmăririi penale,
procurorul a omis această procedură sau învinuitul nu s-au prezentat materialele
cauzei, instanţa, în mod obligatoriu, pune la dispoziţia inculpatului materialele
cauzei acordând un termen pentru a lua cunoștință. În funcţie de complexitatea
cauzei, termenul de 30 de zile, menţionat mai sus, poate fi prelungit cu încă 15
zile.
La această etapă, instanţa poate să se pronunţe şi asupra măsurilor preventive,
să le revoce, modifice sau se le menţină. Dacă se constată circumstanţele
justificatoare, similare cu cele aplicabile la urmărirea penală, instanţa poate să
conexeze sau să disjungă cauzele penale. (A se vedea Art. 2791 C. proc. pen.)

În legătură cu numirea cauzei spre judecare, instanţa emite o încheiere în

care, în mod detaliat sunt menţionate chestiunile relatate mai sus. Încheierea nu
este susceptibilă de atac. La aplicarea, modificarea sau revocarea măsurii
preventive se emite o încheiere separată.
Pot apărea probleme referitor la alin (4), portrivit căruia fixînd cauza pentru
judecare, instanţa obligă părţile să asigure la data stabilită, prezenţa în instanţă a
persoanelor pe care le-au solicitat în listele prezentate de ele .
Opinia proprie instanța , odată ce a admis lista probelor , urmează să citeze
legal persoanele. În sens contrar apărarea nu dispune de instrumente juridice de a
asigura prezența persoanelor și în consecință poate fi afectat ,în raport cu partea
apărării, principiului egalității armelor.

Art. 352
Aici atrageți atenția la faptul că
Părţile îşi expun opinia asupra unor cereri şi demersuri înaintate de altă parte.
Părţile pot face anumite obiecţii asupra listei probelor. La această etapă nu se
pune în discuţie admisibilitatea probelor menţionate în lista probelor. Prin
urmare, în şedinţa preliminară, o parte nu poate solicita excluderea din listă a unor
probe prezentate de partea opusă.
Instanţa, din oficiu sau la cererea unei părţi, examinează problema competenţei
şi, după caz, trimite cauza după competenţă.
În acelaşi mod se soluţionează problema suspendării cauzei.
La această etapă, părţile pot înainta cerere sau demers de încetare a procesului
penal. În funcţie de temeiul invocat, instanţa poate examina problema sau o lasă
pentru soluţionare la examinarea în fond.

În cadrul şedinţei preliminare sunt întocmite două acte procedurale – procesul-

verbal şi încheierea.
 Procesul-verbal se întocmeşte după regulile generale prevăzute în art. 336. În
procesul-verbal se înregistrează modul de desfăşurare a şedinţei preliminare şi
toate acţiunile părţilor. Părţile au dreptul de a face cunoştinţă cu procesul-verbal
şi a prezenta obiecţiile sale, ce sunt examinate în aceeaşi şedinţă. Încheierea
conţine soluţia dată de instanţă în urma desfăşurării şedinţei preliminare.

Nu poate fi dispusă prin încheiere şi încetarea procesului penal. Aceasta

contravine art. 350, care stabileşte că încetarea procesului penal se dispune prin
sentinţă motivată.

Refertor la art 353.

Nu există o listă exaustivă a măsurilor care trebuie să le ia preşedintele

completului de judecată pentru a asigura buna desfăşurare a judecării cauzei în
fond. În funcţie de caz, acestea pot fi diferite.

Măsurile luate nu pot fi de ordin procedural, ce ar impune anumite obligaţii

părţilor. Neanunţarea respectivă a publicului, conform prevederilor art. 353 poate
fi echivalentă cu o necitare corespunzătoare cu toate consecinţele ce derivă din
aceasta.

Vezi Hot. CSM Cu privire la aprobarea Instrucţiunii referitor la activitatea

de evidenţă şi documentare procesuală în judecătorii şi curţi de apel (precit.
,Pnc. 94) Grefierul este responsabil pentru întocmirea şi afişarea listei cauzelor
fixate pentru judecare. Lista cauzelor fixate pentru judecare se formează în mod
automat şi se extrage de grefier din PIGD. Grefierul afişează lista cauzelor fixate
pentru judecare în instanţă la un loc public cu cel puţin 3 zile înainte de termenul
de judecată fixat, indicându-se numărul dosarului, data, ora şi locul desfăşurării
şedinţei, numele şi prenumele inculpatului (inculpaţilor), infracţiunea care
 formează obiectul examinării, rezultatul şedinţei de judecată, alte date referitoare
la publicitatea şedinţei de judecată, precum şi alte informaţii care asigură
transparenţa procesului de judecată.Şeful secretariatului organizează activitatea
legată de întocmirea şi afişarea, în termenul stabilit de normele procesuale, a
informaţiei privind cauzele fixate pentru judecare.

Partea pregătitoare

La acest subiect nu veți întâlni probleme sau chestiuni contradictorii. Sunt

chestiuni formale . Important de mers după articole.Unii judecători au scrise
articolele separat și în ședință merg consecutiv. Alții direct din Cod le menționează.
O să va menționezi acțiunile principale pentru o mai ușoară lectură.

Așadar, potrivit 354 în primul rând urmează de a declara ședința deschisă. Orice
act judecătoresc se consideră realizat legal doar dacă a fost declarată şedinţa deschisă. Prin
urmare, chiar dacă ar părea o chestiune formală, omisiunea de a declara şedinţa deschisă
poate lovi de nulitate valabilitatea actelor ulterioare. Data şi ora fixată pentru judecare sunt
indicate în încheierea emisă în cadrul şedinţei preliminare. Dar amintițivă că jud poate
imediat după ședința preliminară de a purcede la examinarea cauzei dacă părțile nu se
împotrivesc.. Deschiderea şedinţei se consemnează în procesul-verbal al şedinţei de
judecată.

355. După apelul părţilor şi celorlalte persoane citate, grefierul raportează

prezentarea în instanţă şi motivele neprezentării celor care lipsesc. Aici există o Hot. CSM
Cu privire la aprobarea Instrucţiunii referitor la activitatea de evidenţă şi
documentare procesuală în judecătorii şi curţi de apel până la începerea judecării
cauzei grefierul verifică prezenţa persoanelor chemate în judecată şi pregăteşte sala de
şedinţe, raportând despre aceasta judecătorului. Grefierul este responsabil pentru invitarea
martorilor în timpul judecării cauzei. Grefierul înscrie pe citaţiile persoanelor chemate în
şedinţă data, ora prezentării şi plecării lor, legalizează această înscriere prin semnătura
judecătorului. Colaboratorul direcţiei/secţiei/serviciului evidenţă şi documentare
procesuală va aplica pe semnătura judecătorului şi ştampila instanţei de judecată.

După apelul martorilor, preşedintele şedinţei de judecată cere ca ei să

părăsească sala de şedinţă şi le pune în vedere să nu se îndepărteze fără încuviinţarea lui.
Preşedintele ia măsuri ca martorii audiaţi să nu comunice cu cei neaudiaţi. 356
Îndepărtarea martorilor are ca scop asigurarea veridicităţii probelor obţinute în ulterioarele
declaraţii. Îndepărtarea nu are ca motiv o prezumţie că martorul poate intenţionat să
depună declaraţii false. Prezenţa martorilor la cercetarea judecătorească până la audierea
acestora poate duce la inadmisibilitatea probei. Norma dată nu se aplicâ altor părţi, care
pot fi audiate în condiţiile audierii martorului, cum ar fi, spre exemplu, partea vătămată
sau partea civilă . Din aceste considerente, partea vătămată se audiază până la audierea
martorilor. În cazul când urmează a fi audiaţi un număr mare de martori şi, în mod firesc,
va fi imposibil de a-i audia în ziua şedinţei, martorii pot fi îndepărtaţi, fiind informaţi
despre citarea la alte termene de judecată. Martorii pot fi preîntâmpinaţi despre
inadmisibilitatea comunicării altor personae a unor circumstanţe care le-a declarant în
instanţă. Dacă la momentul îndepărtării din sala de şedinţă, martorul declară că asupra sa
a fost manifestată vreo influenţă oarecare sau există riscul unei asemenea influenţe,
instanţa poate dispune aplicarea măsurilor de protecţie în conformitate cu art. 215 C. proc.
pen. De asemenea, instanţa poate dispune aplicarea prevederilor art. 110 C. proc. pen.,
dacă sunt întrunite condiţiile respective.

Următoarea etapă ține de stabilirea identităţii interpretului, traducătorului şi

explicarea drepturilor şi obligaţiilor acestora 357. Interpretul sau traducătorul sunt atraşi
în proces cu respectarea condiţiilor menţioante în art. 85 C. proc. pen. Interpretul sau
traducătorul este admis în proces după ce se constată identitatea şi calificările acesuia. În
instanţele de judecată, de regulă, sunt angajate persoane în calitate de interpreţi pentru
limbi frecvent utilizate pe teritoriul Republicii Moldova. În cazul când este necesar de
acordat traducere pentru limbi rar utilizate pe teritoriul ţării, se procedează în conformitate
cu Legea privind autorizarea şi plata interpeţilor şi traducătorilor antrenaţi de CSM şi
Min. Just. Interpretul sau traducătorul este identificat, de regulă, până la efectuarea
oricăror acţiuni judiciare pentru a asigura cunoaşterea de către părţi a tuturor chestiunilor
examinate de către instanță. Nu există incompatibilitate în faptul că aceeaşi persoană a
participat în calitate de interpret sau traducător la urmărirea penală în această cauză. Faptul
că s-a stabilit identitatea interpretului sau a traducătorului şi a fost prevenit de
responsabilitatea penală pentru traducerea incorectă, efectuată cu bună-ştiinţă, se
consemnează în procesul-verbal al şedinţei de judecată.

În continuare se stabilește identitatea inculpatului 358 ( nu văd acolo probleme

). Nu uitați despre obligația presedint de a stabili dacă i s-a înmânat informaţia în scris
privind drepturile şi obligaţiile sale, copia de pe rechizitoriu şi dacă îi sînt clare aceste
documente.Enumerarea datelor, care urmează a fi stabilite de către instanţă în partea
pregătitoare a şedinţei de judecată, referitor la inculpat, nu este exaustivă. Sarcina
principală este de a constata că în faţa instanţei este persoana trasă la răspunderea penală
şi menţionată în rechizitoriu. Identitatea se constată în urma chestionării inculpatului.
Chiar dacă expres nu este prevăzut în art. 358, inculpatul poate să comunice, din propria
iniţiativă, şi alte date referitoare la identitatea sa ,dacă le va considera pertinente.
Reamintim că informaţia în scris referitor la drepturi şi obligaţii se înmânează la momentul
reţinerii bănuitului (Art. 64 C. proc. pen.) şi la momentul înaintării acuzării (Art. 282 C.
proc. pen.). Copia rechizitoriului urmează a fi înmânată după ce acesta a fost întocmit şi
semnat de către procuror. Prin urmare, instanţa va stabili dacă au fost respectate aceste
prevederi. În cazul când copia rechizitoriului nu a fost înmânată inculpatului din motive
neimputabile acestuia, faptul dat nu va fi o nulitate absolută, însă se va recunoaşte ca o
încălcare a drepturilor învinuitului lundu-se în calcul de către instanţă la stabilirea pedepsei
(Art. 385 alin. 4 C. proc. pen.). În toate cazurile când inculpatul nu a luat cunoştinţă cu
rechizitoriul şi nu a primit copia rechizitoriului în calitate de învinuit, acestuia i se
înmânează copia şi se acordă din termen suficient pentru a lua cunoştinţă şi a-şi pregăti
apărarea. În sens contrar se va atesta o încălcare a art. 6 alin. 3 din Convenţia Europeană
a Drepturilor Omului.

Instanța stabilește identitatea celorlalte părți 359 . Identitatea procurorului

care a condus urmărirea penală şi a semnat rechizitoriul se stabileşte prin prezentarea
legitimaţiei. În cazul când în instanţă se prezintă un alt procuror, acesta prezintă dispoziţia
procurorului ierarhic superior şi legitimaţia de serviciu. Potrivit Art. 22 din Legea cu
privire la avocatură, unicul act care confirmă statutul avocatului este licenţa pentru
exercitarea profesiei de avocat. Împuternicirile avocatului se confimă prin mandat, iar
acesta acordă asistenţă juridică în baza contractului. (Hot. Plen. CSJ nr. 11,din 24
decembrie 2013). Partea vătămată, partea civilă şi civilmente responsabilă sunt
recunoscute în această calitate prin ordonanţa organului de urmărire penală. Drepturile şi
obligaţiile sunt aduse la cunoștință la momentul recunoaşterii într-o asemenea calitate.
Respectiv, la faza de judecată ei vor prezenta actele de identitate pentru a le fi stabilită
identitatea. În situaţia când partea, după ce a fost întrebată, va invoca că nu-şi cunoaşte
drepturile şi obligaţiile, preşedintele le va aduce la cunoştinţă.

Anunţarea completului de judecată ( 360 ) se efectuează, de regulă, după ce s-

a stabilit identitatea celorlalţi participanţi. Chiar dacă se poate de admis ca numele
grefierului, expertului, specialistului, interpretului şi traducătorului se pot include în
completul care va judeca cauza, nu există nici o justificare privind anunţarea numelui
procurorului ca un element component al completului. În aşa mod, se atuce,considerăm, o
nesocotire a principiului contradictorialităţii. La constatarea situaţiilor de
incompatibilitate, fiecare subiect este obligat să înainteze o declaraţie de abţinere. În
acelaşi moment, orice parte poate înainta o cerere de recuzare a persoanei aflată în stare
de incompatibilitate. (A se vedea Art. 34, 35, 54, 84, 87, 89 C. proc. pen.)

Cu apărătorul 361 sunt mai multe chestiuni . Vezi mai jos . Așadar , există o Hot
si o Rec a CSJ.

Hot. Plen. CSJ Cu privire la practica aplicării legislaţiei pentru asigurarea

dreptului la apărare al bănuitului, învinuitului, inculpatului şi condamnatului în
procedură penală în partea pregătitoare a şedinţei de judecată, preşedintele şedinţei este
obligat să verifice dacă inculpatul acceptă asistenţa juridică a apărătorului respectiv, dacă
renunţă la el cu schimbarea lui sau singur îşi va exercita apărarea şi, totodată, dacă nu sunt
circumstanţe care fac imposibilă participarea apărătorului la procesul penal conform
prevederilor art.72 Cod de procedură penală.

Recomandarea (nr. 94 din 28 noiembrie 2016) Cu privire la aplicarea

prevederilor din Codul de procedură penală care reglementează unele aspecte ce ţin
de reprezentarea în instanţa judecătorească a inculpaţilor de către avocaţii aleşi În
cea mai mare parte aceasta se referă la apărător în apel și recurs ,totuși aici vezi
Așadar , unele aspecte ale acestei recomandări CSJ recomandă ca instanţele
de judecată în mod obligatoriu să concretizeze dacă inculpatul este de acord ca interesele
sale să fie reprezentate de un apărător concret prin consemnarea acestui fapt în procesul-
verbal al şedinţei de judecată şi să decidă admiterea acestui apărător printr-o încheiere
protocolară... ( noi am vorbit despre două feluri de încheieri- cea protocolară nu este un
document separat ,dar se include în procesul –verbal ) .
Avocatul anexează ( pe lângă copia licenței ) mandatul, care urmează a fi
completat în corespundere cu cerinţele expuse în Hotărârea Guvernului nr. 158 din
28.02.2013 cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului
avocatului şi al avocatului stagiar, cu modificările ulterioare. Astfel, în mandatul prezentat,
în mod obligatoriu, pe recto se va indica că avocatul este împuternicit pe cauza penală
concretă să declare în numele inculpatului recurs ordinar la Curtea Supremă de Justiţie, iar
pe verso se va indica numele, prenumele şi semnătura inculpatului (pct. 6, subpct. 2) lit.
a1), b) din Hotărârea Guvernului nr. 158 din 28.02.2013).
 „La invitaţia inculpatului” se subînţelege şi consimţământul acestuia de a-i fi
reprezentate interesele în recurs de către un alt avocat ales, întrucât invitaţia inculpatului
adresată unui avocat concret nu poate fi manifestată fără a fi prezent şi consimţământul
acestuia.
Apărătorul nu este în drept fără consimţământul persoanei a cărei interese le
apără să întreprindă acţiunile prevăzute în dispoziţia normei prescrise, dacă ele nu sunt
expres indicate pe verso mandatului sau, după caz, în procura întocmită la cererea
clientului, în modul stabilit de lege. ( o recomandare relativă. De regulă clienții
menționează că apărătorul întreprinde orice acțiune care o consideră ,evident cu
consultarea clientului. Reamintim că orice acțiune negândită poate duce la desfacerea
contractului și sancționarea disciplinară a avocatului.
Respectiv, efectuarea de către apărător a cel puţin unei acţiuni prevăzute la art.
68 alin. (5) Cod de procedură penală, va cădea sub sancţiunea nulităţii, dacă aceasta nu
îndeplineşte/respectă cerinţele menţionate
În cazurile când se va constata că lipseşte semnătura inculpatului de pe verso
mandatului, din motive de imposibilitate de a o aplica (aflarea peste hotarele ţării,
internarea într-o instituţie medicală, etc.) trebuie să se anexeze o cerere scrisă personal
de către inculpat şi semnată de acesta sau, după caz, procura în original. Pentru a se evita
orice confuziune asupra veridicităţii semnăturii aplicate pe cererea dată cu cea a titularului
cererii (inculpatului) este necesară legalizarea semnăturii în conformitate cu legislaţia în
vigoare. Sub acest aspect, se va ţine cont de următoarele acte legislative care
reglementează persoanele/autorităţile împuternicite de a legaliza semnătura aplicată pe
cererea prin care inculpatul împuterniceşte un avocat ales pentru a-i reprezenta interesele
în instanţa de recurs ordinar: - Legea cu privire la avocatură nr. 1260 din 19.07.2002 (art.
8 alin. (4)) persoana abilitată de a legaliza semnătura este avocatul; - Legea cu privire la
notariat nr. 1453 din 08.11.2002 (art. 36 alin. (2) lit. c)) persoana abilitată de a legaliza
semnătura este notarul; - Legea cu privire la sistemul penitenciar nr. 1036 din 17.12.1996
(art. 9 pct. 12), persoana responsabilă de a certifica semnătura inculpatului este şeful
penitenciarului; - Legea privind administraţia publică locală nr. 436 din 28.12.2006 (art.
39 lit. q)) persoana abilitată de a legaliza semnătura este secretarul; - Hotărârea
Guvernului cu privire la aprobarea Statutului Consular nr. 368 28.03.2002 (pct. 55 lit. c))
autoritatea responsabilă de legalizarea semnăturii sunt oficiile consulare.
Reieșind din prevederile art. 70 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,
legiuitorul a prevăzut mai mulţi subiecţi care pot adresa o invitaţie unui apărător concret.
Prin urmare, nu se exclude situaţia ca invitaţia să parvină de la „alte persoane”. Aici se
are în vedere posibilitatea altor persoane de a încheia un contract de acordare a asistenţei
juridice cu un apărător concret pentru a fi reprezentate interesele inculpatului în instanţa
de recurs. Un alt aspect important, care necesită a fi abordat este momentul când se încheie
contractul de acordare a asistenţei juridice. Aşadar, dacă acesta este încheiat între o
anumită persoană şi un avocat concret, iar mai apoi inculpatului i se aduce la cunoştinţă
acest fapt, va fi necesară anexarea cererii prin care inculpatul îşi dă consimţământul pentru
a fi reprezentat de către avocatul cu care persoana în cauză a încheiat contract de acordare
a asistenţei juridice şi care urmează să declare recurs ordinar în numele inculpatului. Însă,
alta va fi situaţia când o anumită persoană a fost împuternicită prin procură de către
inculpat pentru a alege şi a contracta un avocat care să-i reprezinte interesele în instanţa
de recurs. În asemenea caz, nu va fi necesară o cerere prin care inculpatul să-şi de-a
consimţământul, însă va fi necesară anexarea procurii în original la cererea de recurs
ordinar, care de asemenea confirmă consimţământul inculpatului de a fi reprezentat de
către un apărător ales de o persoană concretă (mandatar).
La completarea mandatului avocatul va nota pe verso mandatului textul
„Conform procurii anexate”, iar persoana cu care a fost încheiat contractul de acordare a
asistenţei juridice va semna pe verso mandatului în locul clientului. În cazul când calitatea
de inculpat este deţinută de către persoane minore sau cu discernământul diminuat, din
considerentele că acestea nu sunt capabile în deplină măsură de a conştientiza consecinţele
acordului manifestat, se va ţine cont de consimţământul reprezentantului legal al
minorului, respectiv acesta va fi în drept de a încheia un contract de acordare a asistenţei
juridice, prin care un anumit avocat va urma să apere interesele inculpatului minor sau,
după caz, cu discernământul diminuat, fără a fi necesar consimţământul celui din urmă.
Subsidiar, este relevant de a fi menționat că, atunci când inculpatul îşi dă consimţământul
de a fi reprezentat în instanţa de recurs de către un avocat concret, prin cerere, avocatul în
cauză va nota pe verso mandatului textul „Conform cererii anexate” și va semna verso
mandatului în locul clientului. În cazul când prima instanță a examinat cauza în
contumacie, iar sentința se contestă de către un avocat, care nu a participat în prima
instanţă, atunci raţionamentele din această recomandare urmează a fi aplicate, în modul
corespunzător, şi faţă de situaţia dată.

O altă chestiune este menționată în art 362 unde se reglementează modalitatea

de soluţionare a chestiunii judecării cauzei în lipsa vreuneia din părţi sau a altor persoane
citate
Aici vedeți : Dec Cut.Const.de inadmisibilitate a sesizării nr.68g/2016
privind excepţia deneconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 331 alin.(1)şi
articolul 362 alin.(2) din Codul de procedură penală(asigurarea prezenţei martorilor
în şedinţa de judecată)(nr. 31 ,din 14 iunie 2016),
 obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituia sintagma „şi dispune
părţii obligate să prezinte probe să ia măsurile respective pentru asigurarea prezenţei
persoanelor care nu s-au prezentat” din art.331 alin.(1) şi sintagma „sau dispune părţii
care nu a asigurat prezenţa să o asigure la şedinţa următoare” din art.362 alin.(2).
Examinând cauza Curtea a reţinut că prevederile contestate urmează a fi aplicate şi
interpretate în contextul ansamblului normelor procesual-penale.Astfel , în virtutea
principiului contradictorialităţii părţile au drepturi egale, fiind învestite de legea
procesuală penală cu posibilităţi egale pentru susţinerea poziţiilor lor (art.24 CPP). Similar
garanţiilor instituite de art.6 parag.3 lit.d) al Convenţiei Europene, art.66 alin.(2) pct.17
din CPP garantează dreptul învinuitului, inculpatului de a solicita audierea martorilor
acuzării şi de a obţine citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi
martorii acuzării.Principiul contradictorialităţii, garantat de art.24 din CPP, implică şi
concursul instanţei de judecată, alineatul (4) stabilind că: „Instanţa de judecată acordă
ajutor oricărei părţi, la solicitarea acesteia, în condiţiile prezentului cod, pentru
administrarea probelor necesare.”
Astfel, legiuitorul prin termenul „ajutor” a accentuat principiul participării active
a părţilor la proces, principiu care prin substanţa sa este contrar atitudinii pasive a părţilor
la proces, şi plasării obligaţiilor acestora în seama părţii adverse sau a instanţei de judecată.
Astfel, termenii „ajutor” şi „probe necesare”, prevăzute de principiul contradictorialităţii
în partea ce ţine de participarea instanţei la administrarea probelor, sunt într-o legătură
indisolubilă, iar solicitările abuzive din partea părţilor în vederea implicării instanţei în
probatoriul penal ar putea crea riscul unei ingerinţe în principiul egalităţii armelor şi
calităţii nepărtinitoare a instanţei de judecată prevăzute de alin.(2) şi (3) ale articolului 24
din CPP. Ținând cont de faptul că este de competenţa instanţei de judecată de a asigura
buna desfăşurare a procesului şi instrumentare a cauzei, la art.351 alin.(5) din CPP
legiuitorul a stabilit: „
Dacă una din părţi este în imposibilitate de a asigura prezenţa vreunei persoane
din lista prezentată, ea poate solicita, prin cerere, citarea acestor persoane de către instanţa
de judecată”. La fel, martorul a cărui lipsă nu este justificată, în cazul în care partea insistă
să fie audiat, poate fi supus aducerii silite (art.370 alin.(6) CPP). Așadar ,Curtea a reţinut
că odată ce instanţa a admis lista martorilor apărării, iar avocaţii au prezentat probe că
aceştia au fost informaţi, dar fără motive întemeiate nu s-au prezentat la proces, apărarea
are dreptul să solicite instanţei citarea acestora, care, în cele din urmă, poate dispune şi
aducerea forţată a martorilor. Or, în caz contrar, dreptul apărării la prezentarea probelor
s-ar transforma din unul real în unul iluzoriu.
 La fel vedeți Instrucţiunea CSM referitor la activitatea de evidenţă şi
documentare procesuală în judecătorii şi curţi de apel în cazul amânării judecării
cauzei, persoanelor care s-au prezentat în şedinţă judiciară (în afară de inculpaţii aflaţi sub
arest) li se înmînează citaţii cu indicarea zilei, orei şi locului judecării cauzei sau acestea
li se anunţă, contra semnătură, pe o foaie separată, ce urmează să fie anexată la procesul-
verbal, totodată fiind explicate şi consecinţele neprezentării. Persoanelor care nu s-au
prezentat în şedinţa judiciară, dar prezenţa lor judecata a recunoscut-o necesară, grefierul
şedinţei, nu mai târziu de următoarea zi, le expediază citaţii, înştiinţări în conformitate cu
legislaţia în vigoare.

363. este asemănător cu cele de mai sus . Nu sunt probleme .Totuși în

activitatea practică au fost ridicate înterbări privid audierea expertului în calitate de
martor. Normele legale prevăd că expertul se audiază în condițiile audierii martorului ( a
se vedea și art 153 ) , chiar dacă statutul acestor subiecți diferă semificativ .

Și în sfârșit la acest subiect ( 364) de remarcat că Cereri şi demersuri pot fi

înaintate la orice etapă a judecării cauzei, inclusiv în partea pregătitoare a şedinţei de
judecată. Preşedintele instanţei este obligat a informa despre acest drept şi a constata dacă
partea intenţionează să înainteze. În mod firesc, partea urmează să motiveze necesitatea
admiterii cererii sau demersului. Cât priveşte administrarea de noi probe, o asemenea
cerere sau demers poate fi înaintat indiferent de motivul neprezentării acestora în lista
probelor, Potrivit Art. 347 C. proc. pen. Totuşi, partea urmează să indice motivele pentru
care nu a fost solicitată administrarea probei la faza de urmărire penală sau la etapa punerii
pe rol a cauzei.
De asemenea, partea va fi obligată să argumenteze pertinenţa probei, indicând
faptele şi circumstanţele care urmează a fi probate, cât şi mijlocul de probă prin care se va
proba. În acest aspect există două soluţii. În primul caz, partea îşi asumă obligaţia de a
asigura prezenţa mijlocului de probă în faţa instanţei, indiferent care este acesta. În al
doilea caz, când anumite mijloace de probă, cum ar fi declaraţiile martorilor, rapoartele de
expertiză sau constatările, nu pot fi asigurate de către parte de sine stătător, partea indică
identitatea şi adresa lor. Nu este admisibil refuzul de a administra o probă pe aspecte
formale. În acest caz, pot fi ridicate probleme privind respectarea principiului egalităţii
armelor.