1

Tema: CONTRACTUL DE SERVICII TURISTICE

Definiția și caracterele juridice ale contractului
Potrivit art.1131 CC RM, prin contractul de servicii turistice, o parte (organizatorul călătoriei, agentul turistic) se obligă să acorde celeilalte părţi
(turistului) serviciile stipulate, iar turistul se obligă să achite costul lor.
Potrivit art.3 al Legii nr. 352/2006, contractul de servicii turistice este tratat ca un acord de voinţă, prin care o parte (turoperatorul, agenţia de turism) se
obligă să acorde celeilalte părţi (turistului) serviciile stipulate, iar aceasta din urmă să achite costul lor.
Caracterele juridice ale contractului de servicii turistice:
 este un contract numit – sînt acele contracte ce corespund unei operaţiuni juridice determinate, poartă fiecare cîte un nume specific şi sînt reglementate
expres de lege. „Numite” reprezintă acele contracte care sînt expres reglementate de prevederile Codului civil şi alte acte normative, fiind calificate prin
denumiri speciale ce determină cu titlu supletiv un spectru exhaustiv de operaţii juridice valabile, în limita normelor dedicate acestora. O atare categorie de
contracte apare ca urmare a încadrării lor normative de către legiuitor, care de altfel îşi rezervă şi dreptul de a le atribui o denumire specială;
 comutativ – sînt contractele în care existenţa şi întinderea prestaţiilor datorate de către părţi sînt certe şi pot fi apreciate chiar la momentul încheierii
contractului. Caracterul comutativ al contractelor de servicii turistice se manifestă prin faptul că agentul turistic se obligă să acorde turistului „serviciile
stipulate” (alin.(l) art.1131 CC RM);
 соnsensual – legislaţia naţională nu cere o formă specială (contractul va fi valabil încheiat prin simplul acord de voinţă al părţilor exprimat în scris);
 oneros – turistul beneficiază de serviciile prestate în schimbul unui preţ. Odată ce ambele părţi urmăresc obţinerea de foloase patrimoniale, contractul de
servicii turistice are un caracter oneros. Turistului i se acordă un complex de servicii turistice în formă de produs unic, iar organizatorul călătoriei primeşte
costul prestaţiilor convenite;
 sinalagmatic – părţile contractuale sînt obligate reciproc şi corelativ. Potrivit alin.(l) art.704 CC RM, un contract este sinalagmatic, dacă fiecare dintre
părţi se obligă reciproc, astfel încît obligaţia fiecăreia dintre ele să fie corelativă obligaţiei celeilalte;
 cu executare succesivă – presupune mai multe servicii turistice prestate pe parcursul unei perioade de timp stabilite în contract prin acordul părţilor;
 de consumator – este încheiat între un comerciant – agentul turistic, şi un consumator – turistul – persoană fizică, căruia i se prestează servicii pentru
necesităţile personale. Potrivit art.l al Legii privind protecţia consumatorilor, consumator este considerată orice persoană fizică care intenţionează să
comande sau să procure oricare comandă, procură sau foloseşte produse, servicii pentru necesităţi nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională.
Pct.3 al Hotărîrii Plenului CSJ nr.7 din 09.10.2006 delimitează consumatorul de alte persoane, cărora li se prestează anumite servicii.
Contractul de servicii turistice este un contract complex, deoarece conţine elemente din contractele de vînzare-cumpărare, transport, de reprezentare,
intermediere şi altele. Potrivit alin.(3) art.667 CC RM, părţile pot încheia contracte care conţin elemente ale diferitelor contracte prevăzute de lege (contracte
complexe).
Contractele complexe sînt acele contracte care îmbină elementele unor contracte diferite, numite sau nenumite.
Existenţa contractelor nenumite şi complexe rezidă în principiul libertăţii contractuale, care presupune posibilitatea pentru părţile contractante de a găsi
forme juridice netradiţionale pentru operaţiunile pe care le săvîrşesc.

Elementele contractului
O particularitate esenţială a contractului de servicii turistice o constituie subiecţii ofertei, care pot fi separaţi în două categorii:
1) părţile contractului;
2) alţi participanţi la raporturile turistice.
Potrivit art.1131 CC RM, o parte contractuală este denumită organizatorul călătoriei sau agent turistic.
Potrivit art.3 al Legii nr. 352/2006, agenţia de turism este considerată agent economic, titular de licenţă pentru activitate turistică, specializat în
achiziţionare, de pachete turistice de la turoperatori şi în comercializarea acestor pachete direct consumatorilor, precum şi în comercializarea serviciilor
proprii. Turoperatorul este considerat agent economic, titular de licenţă pentru activitate turistică, specializat în formarea de pachete turistice şi în
comercializarea acestora prin intermediul agenţiilor de turism sau direct consumatorilor.
Pentru ca un agent economic să activeze în calitate de parte a contractului de servicii turistice, el trebuie să corespundă unor prevederi legale şi
anume:
 să fie înregistrat în această calitate într-o formă organizatorico-juridică prevăzută de legislaţia în vigoare;
 să obţină de la Camera de Licenţiere licenţa pentru activitate turistică (art. 14 al Legii nr. 352/2006);
 potrivit alin.(l) art. 15 al Legii nr. 352/2006, persoana care gestionează o agenţie de turism, o filială a acesteia sau o structură de primire turistică, precum
şi alte persoane care ocupă funcţii conform Nomenclatorului funcţiilor din domeniul turismului supuse brevetării, este obligată să deţină brevet de turism.
Ca participanţi ai raporturilor turistice pot figura companiile specializate de asigurare, care, prin intermediul agenţilor economici din industria turismului,
încheie contracte de asigurare ce prevăd plata unor despăgubiri în cazul producerii de riscuri asigurate (accidente rutiere, vătămarea sănătăţii etc).
Al doilea subiect al raporturilor contractuale este turistul – persoană fizică care se deplasează în orice loc, altul decît locul de reşedinţă, pe o durată de cel
puţin 24 de ore şi în alt scop decît desfăşurarea unei activităţi remunerate în locul vizitat. În această calitate pot activa doar persoane fizice, atît cu capacitate
deplină de exerciţiu, cît şi minori. Minorii pot avea calitatea de turist, dacă ei călătoresc împreună cu părinţii, pedagogii, alte persoane din instituţiile de
învăţămînt şi/sau însoţite de ghidul turistic.
Turistul poate călători de unul singur sau în cadrul unui grup turistic, care este constituit din 6 sau mai multe persoane afiliate în vederea efectuării unei
călătorii, petrecerii unui sejur, vizitării unor obiective turistice.
Calitatea de turist o poate avea şi vizitatorul, care, potrivit art.3 al Legii nr. 352/2006, este persoana fizică care se deplasează în orice loc, altul decît locul
său de reşedinţă, pentru o perioadă mai mică de un an și în alt scop decît desfăşurarea unei activităţi remunerate în locul vizat. Ca participant la raporturile
turistice poate fi şi excursionistul – persoană care vizitează o zonă sau o destinaţie turistică pe durata unei zile (fără a efectua o înnoptare la destinaţie). În
calitate de excursionist pot activa doar persoane fizice. Unica diferenţă dintre turist, vizitator, excursionist este termenul de deplasare la odihnă, adică:
turistul se deplasează pe o durată de cel puţin 24 de ore, vizitatorul – pe o perioadă mai mică de un an, iar excursionistul – pe durata unei zile.
Clauza esenţială a contractului de servicii turistice cu privire la obiectul contractului rezultă din art.3 al Legii nr. 352/2006 şi din însăşi natura juridică a
contactului, care se manifestă prin faptul că turoperatorul sau agenţia de turism, ca parte contractuală, are obligaţia de a presta servicii turistice şi scopul de a
obţine un profit în urma acestor servicii, iar turistul are obligaţia de a achita costul serviciilor turistice, care urmează a fi prestate.
Obiectul contractului de servicii turistice, potrivit Legii nr. 352/2006, poate fi demonstrat prin unele categorii juridice speciale, caracteristice doar
acestui contract, şi anume:
 pachetul turistic (pachetul de vacanţă, pachetul de călătorie) – reprezintă o combinaţie prestabilită a, cel puţin, două servicii turistice, vîndute sau oferite
spre vînzare ca un singur produs, la un preţ în care costul fiecărui component nu este identificat separat, aceste prestaţii depăşind 24 de ore;
 produsul turistic – reprezintă un ansamblu complex de bunuri şi de servicii oferit consumatorilor (vizitatorilor). Produsul turistic ca obiect al contractului
respectiv este nominalizat şi în pct.2 al contractului-model, aprobat prin HG nr. 1470/2001 şi tratat ca un complex de bunuri materiale şi servicii, destinate
consumului turistic;
 servicii turistice – reprezintă servicii prestate de către agenţii economici din industria turismului, care includ cazarea, masa şi transportarea turiştilor,
serviciile de agrement, tratamentul balnear, asistenţa turistică şi alte servicii complementare.
În funcţie de categoriile de turişti, de scopul călătoriei, termenul contractului ş.a., obiectul contractului de servicii turistice poate fi foarte diferit. Obiectul
contractului nu poate conţine mai puţin de două servicii. Numărul maximal de servicii turistice nu este limitat de lege şi poate fi destul de variat. În
complexele hoteliere pot fi prestate următoarele servicii, inclusiv cele complementare: vînzări în magazinele de suvenire, serviciile prestate de casino, de
cluburi de noapte, săli de jocuri, curăţătorii chimice, saloane de frumuseţe, bazine, săli sportive, schimb valutar ş.a. Pot fi propuse prestarea serviciilor ce ţin
de organizarea şi desfăşurarea conferinţelor, seminarelor şi simpozioanelor ştiinţifice.
 2
Preţul este considerat ca o clauză esenţială a contractului de servicii turistice. Conform alin.(l) art. 1136 CC RM, dacă, înainte de începutul călătoriei, este
nevoit să modifice considerabil clauzele esenţiale ale contractului, inclusiv preţul, organizatorul este obligat să-l notifice imediat pe client despre acest fapt.
Preţul în contract poate fi determinat sau determinabil. În contractul de servicii turistice, preţul este determinat de organizatorul călătoriei (alin.(l) art.1134
lit.g) CC RM).
Preţul în ansamblu este stipulat în contract, însă ca parte integrantă a acestuia este voucherul turistic, document care are o atribuţie directă la preț. Potrivit
art.3 al Legii nr. 352/2006, voucherul turistic este tratat ca un document de insoţire a turistului, excursionistului (grupului de turişti, de excursionişti), care
confirmă programul de şedere sau asistenţă ce ţine de excursii şi efectuarea plății pentru serviciile notificate în el. Potrivit pct.6 al Regulamentului cu privire
la modul de aplicare a voucherului turistic, aprobat prin ordinul Agenţiei Naţionale de Turism nr.62 din 11.02.2002, voucherul turistic este parte integrantă a
contractului turistic, cuprinde întregul volum de informaţii despre serviciile turistice acordate în conformitate cu acesta şi confirmă plata unor servicii
concrete, cum ar fi: transportul, cazarea, restauraţia, deservirea excursionistă, etc., şi serveşte drept bază pentru obţinerea acestor servicii. Conform alin.(7)
art. 101 al Legii 352/2006, voucherul serveşte drept temei pentru deservirea turistului şi este primit de orice agent economic, care practică activitatea de
turism, fără perceperea unei plăţi suplimentare. Toate decontările reciproce pentru serviciile notificate în voucher se efectuează între agenţii economici de
sine stătător, în conformitate cu actele legislative în vigoare. Sintagma „fără perceperea unei plăţi suplimentare” înseamnă că toate plăţile se efectuează la
întocmirea contractului, la începutul călătoriei, cînd se calculează toate plăţile şi se completează voucherul turistic. În acest document sînt notificate toate
serviciile care urmează să fie prestate într-un caz concret şi după numărul şi costul fiecărei prestaţii se stabileşte valoarea contractului lui în ansamblu, adică
preţul contractului.
Termenul este un eveniment viitor şi sigur de care părţile leagă survenirea efectului actului juridic, moment în care începe ori se stinge efectul.
Termenul contractului de servicii turistice regrezintă una din clauzele esențiale ale acestuia, care în toate cazurile trebuie să fie strict determinat şi stipulat
în contract. Potrivit art.3 ale Legii nr. 352/2006, turismul reprezintă un ansamblu de relaţii şi fenomene ce rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în
orice loc, altul decît locul de reşedinţă, pe o perioadă mai mică de un an şi în alt scop decît durata desfăşurării unei activităţi remunerate în locul vizitat.
Termenul minim nu poate fi mai mic decît 24 de ore. Termenul concret urmează să fie direct indicat în contract, deoarece în contractul de servicii turistice
trebuie să fie indicată durata sejurului. Aceste prevederi legale corespund regulilor stabilite de Organizaţia Mondială a Turismului.
Alte premise ce ar determina termenul contractului de servicii turistice: perioada competiţiilor sportive, conferinţelor ştiinţifice, simpozioanelor,
congreselor, distanţa pînă la punctul de destinaţie, tipul de transport utilizat ş.a.
Forma contractului de servicii turistice rezultă direct din actele normative în vigoare. Art.1134 CC RM stabileşte conţinutul contractului respectiv, iar
prin HG nr. 1470/2001 a fost aprobat contractul-model. Forma acestui contract poate fi doar scrisă.
Potrivit alin.(l) art.10 al Legii 352/2006, comercializarea serviciilor şi pachetelor turistice pe teritoriul RM este efectuată de turoperatori şi agenţiile de
turism în baza contractului de servicii turistice şi a voucherului turistic, ca parte integrantă a acestuia. Înseşi raporturile contractuale şi forma lor iau naştere
în baza a două documente: contractul şi voucherul turistic care este considerat ca parte integrantă a contractului. Aceste două documente și conţinutul
contractului stipulat în art.1134 CC RM determină forma scrisă a contractului respectiv.
Acest document serveşte drept temei pentru deservirea turiştilor şi este primit de orice agent economic care practică activitatea de turism, fără perceperea
unei plăţi suplimentare. Toate decontările reciproce pentru serviciile notificate în voucher se efectuează de către agenţii economici de sine stătător (alin.(7)
art.101 al Legii nr.352/2006).
Importanţa voucherului turistic se manifestă şi în raporturile contractuale ale agenţilor economici, care practică activitatea de turism autohton cu partenerii
străini, în cadrul cărora are loc schimb de vouchere. La prezentarea voucherului, potrivit alin.(8) art. 10 1 al Legii nr. 352/2006, partea primitoare este obligată
să asigure nivelul adecvat de deservire, calitatea şi componenţa serviciilor notificate în el, fără perceperea unor plăţi suplimentare.
Voucherul turistic poate fi și un instrument de achitare între participanţii raporturilor turistice. Potrivit alin.(3) art.10 2 al Legii nr.352/2006, agenţii
economici care practică activitatea de turism utilizează voucherul la achitarea cu clientul, precum şi la achitările reciproce între agenţii economici:
transportatori, proprietarii locurilor de cazare, birourilor de excursii etc.
Voucherul turistic demonstrează statutul juridic al persoanei respective şi serveşte temei pentru cazarea în hotel, masă şi alte servicii. Acest document are
valoare juridică pentru datele statistice şi demonstrează faptul executării de către turist a obligaţiei sale principale – achitarea preţului.

Efectele contractului
Drepturile şi obligaţiile turistului
Luînd în consideraţie faptul că turistul este un consumator, drepturile lui în contractul respectiv, prevăzute de normele speciale nu trebuie să fie în
contradicţie cu normele stipulate în Legea RM privind protecţia consumatorilor.
Cele mai importante drepturi ale turistului pot fi clasificate în felul următor:
 drepturile precontractuale:
 la informaţie despre toate condiţiile ce se referă la călătorie, odihnă, tratament etc., inclusiv condiţiile de conduită şi regulile speciale din ţara de
aflare (art.1133 CC RM, art. 19 al Legii nr. 352/2006);
 de a cere prezentarea proiectului contractului cu toate condiţiile obligatorii prevăzute de art. 1134 CC RM şi contractul-model;
 de a negocia unele clauze contractuale pornind de la cerinţele proprii (lit.i) şi k) art. 1134 CC RM);
 de a cesiona drepturile cu privire la contractul respectiv unui terț (art. 1135 CC RM);
 la informaţii privind licenţa agentului economic (art. 19 al Legii nr. 352/2006);
 drepturile ce rezultă din conţinutul contractului:
 la totalitatea serviciilor prevăzute în contractul de servicii turistice;
 la securitate personală, la protecţia vieţii şi sănătăţii;
 la apărarea drepturilor de consumatori ai serviciilor turistice;
 la asistenţă medicală în conformitate cu prevederile asigurării de călătorie;
 la înlăturarea imediată a încălcării clauzelor contractului de servicii turistice, încălcare depistată în timpul călătoriei;
 la acces liber în obiectivele turistice pentru a căror vizitare şi folosire nu sînt stabilite restricţii legale (art. 19 al Legii nr. 352/2006);
 drepturile negociate:
 de a negocia clauze contractuale suplimentare care nu sînt stipulate în proiectul contractului de organizator, dar care se referă la interesele
personale ale turistului.
 drepturile ce se referă la soluţionarea litigiilor;
 drepturi la despăgubiri morale şi materiale.
Obligaţia de bază a turistului constă în achitarea costului serviciilor turistice prevăzute de contract. Această obligaţie este realizată odată cu încheierea
contractului. Turistul este obligat, de asemenea, să achite costul serviciilor solicitate de el şi prestate suplimentar pe parcursul executării contractului.
Alte obligaţii ale turistului:
 să respecte prevederile contractului (art.20 al Legii 352/2006);
 să prezinte paşaportul său legal şi valabil;
 să respecte regulile de călătorie, transportare şi păstrare ale bagajelor (pct.4 al contractului-model).
Drepturile şi obligaţiile agentului turistic
Drepturile şi obligaţiile organizatorului călătoriei pot fi clasificate în cîteva grupe:
 obligaţii precontractuale sau informaţionale;
 3
 obligaţii informaţionale după încheierea contractului, dar pînă la începutul călătoriei – conform alin.(2) art.1133 CC RM, într-un termen rezonabil de
pînă la începerea călătoriei, organizatorul este obligat să prezinte clientului, în scris sau în orice altă formă adecvată, o informaţie despre:
 timpul şi locul staţionărilor intermediare şi al joncţiunilor de transport, precum şi detaliile amplasării clientului în interiorul vehiculului (cabină pe
navă, compartiment în tren etc.);
 numele, adresa şi numărul de telefon al reprezentanţilor locali ai organizatorului sau, în absenţa acestora, datele de identificare ale agenţiei locale
căreia i se va adresa clientul la necesitate. În cazul absenţei unor astfel de reprezentanţi sau agenţii, clientul urmează să fie informat despre datele de
contact cu organizatorul;
 în cazul călătoriei unor minori – datele de contact direct cu minorul sau cu persoana responsabilă de el la locul de destinaţie;
 posibilitatea procurării poliţei de asigurare care să acopere, în caz de accident sau boală, responsabilitatea clientului pentru faptul că a renunţat la
călătorie, precum şi alte cheltuieli.
Potrivit lit.h) art.14 al Legii nr. 352/2006, agentul turistic este dator să furnizeze informaţii referitor la legile ţării de aflare temporară, obiceiurile populaţiei
autohtone şi alte particularităţi, a căror cunoaştere este necesară pentru cultivarea respectului faţă de valorile culturale naţionale. Dacă din lipsa informaţiei
respective clientul a suportat anumite daune materiale şi/sau morale, agentul turistic va fi obligat să le repare integral.
Potrivit normei stipulate în alin.(l) art.1136 CC RM dacă, înainte de începutul călătoriei, este nevoie să modifice considerabil clauzele esenţiale ale
contractului, inclusiv preţul, organizatorul este obligat să-l notifice imediat pe client despre acest fapt.
 obligaţii contractuale:
 să încheie contracte de servicii turistice conform modelului aprobat şi să elibereze vouchere turistice;
 să presteze în totalitate serviciile prevăzute în contractul de servicii turistice;
 să repare prejudiciile cauzate turiştilor în cazurile de încălcare a clauzelor contractului de servicii turistice;
 să păstreze confidenţialitatea numelor şi adreselor clienţilor lor, cu excepţiile prevăzute de legislaţie;
 să asigure exploatarea durabilă şi conservarea patrimoniului turistic, precum şi protecţia mediului;
 să prezinte organelor de statistică şi Ministerului Culturii şi Turismului dări de seamă statistice şi financiare în termenele stabilite prin lege.
Potrivit alin.(l) art.l 137 CC RM, organizatorul este obligat să organizeze astfel călătoria încît să aibă calităţile promise şi să nu fie afectată de lipsuri care
i-ar diminua valoarea sau utilitatea dedusă din contract sau din practica obişnuită.
Din această grupă fac parte şi obligaţiile turoperatorului sau agenţiei de turism ca prestatori, care sînt indicate în art. 10 al Legii privind protecţia
consumatorilor, și anume:
 să presteze numai servicii care nu afectează viaţa, sănătatea, ereditatea securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora;
 să respecte cerinţele prescrise sau declarate, precum şi clauzele contractuale.
 obligaţii postcontractuale – constau, potrivit lit.i) art. 14 al Legii nr. 352/2006, în repararea prejudiciilor cauzate turiştilor în cazurile de încălcare a
clauzelor contractului de servicii turistice. Toate aceste obligaţii urmează a fi executate benevol, în caz contrar, ele urmează a fi executate în baza deciziei
irevocabile a instanţei judecătoreşti.
Drepturile turoperatorului şi agenţiei de turism sînt reciproce obligaţiilor turistului. Cel mai important drept se referă la primirea costului
serviciilor prestate, inclusiv celor suplimentare, care nu au fost stipulate în contract, dar care au fost prestate pe parcursul executării la solicitarea turistului.

Rezilierea, rezoluțiunea și consecințele

Rezilierea contractului din iniţiativa turistului
În raporturile de servicii turistice, se aplică principiul egalităţii părţilor în ceea ce priveşte iniţierea rezilierii contractului.
Pînă la începutul călătoriei, turistul, potrivit art.1143 CC RM, este în drept oricînd să ceară rezilierea contractului. Este unul din cazurile în care legea
admite refuzul unilateral de executare a obligaţiilor. Această situaţie nu presupune existenţa anumitor neajunsuri ale călătoriei şi se datorează calităţii de
consumator a turistului. Agentul turistic nu poate pretinde achitarea costului călătoriei, fiind în drept să ceară doar o despăgubire corespunzătoare.
Cuantumul despăgubirii, potrivit alin.(2) art.1143 CC RM, se determină în funcţie de preţul călătoriei, scăzîndu-se cheltuielile neefectuate de organizator,
precum şi ceea ce organizatorul ar fi putut dobîndi prin valorificarea în alt mod a prestaţiilor sale.
Neajunsurile călătoriei pot avea drept consecinţă nu numai modificarea contractului, în ceea ce priveşte reducerea preţului, dar şi rezilierea contractului din
iniţiativa turistului. Acest drept al turistului este stipulat în art. 1139 CC RM. Pentru ca acest drept să fie realizat, legiuitorul stabileşte existenţa unei condiţii
obligatorii: călătoria este prejudiciată în mod considerabil. Călătoria se va considera prejudiciată în mod considerabil, dacă în urma neexecutării sau
executării necorespunzătoare esenţiale din partea agentului turistic, serviciile nu corespund prevederilor contractuale, standardelor sau aşteptărilor turistului,
care rezultă din oferta sau publicitatea făcută. Neajunsurile esenţiale pot determina imposibilitatea utilizării serviciului (schimbarea itinerarului turistic, care
privează turistul de posibilitatea anumitor locuri), inadmisibilitatea utilizării lui (existenţa pericolului pentru viaţa şi/sau sănătatea turistului în cazul
neexecutării obligaţiei de informare despre necesitatea vaccinării) sau cheltuieli financiare considerabile pentru înlăturarea lor.
Potrivit alin.(2) art.1139 CC RM pînă a cere rezilierea contractului, turistul este în drept să-i stabilească organizatorului un termen pentru remedierea
neajunsurilor. Acest lucru poate avea loc atît pînă la începutul călătoriei, cît şi pe parcurs. Nerespectarea acestei solicitări a turistului are ca efect rezilierea
contractului din iniţiativa celui din urmă. Nu este necesară stabilirea unui termen, dacă remedierea este inadmisibilă sau refuzată de organizator, ori dacă
rezilierea imediată a contractului este justificată de un interes special al turistului (de ex., pierderea interesului pentru călătorie în cazul modificării
itinerarului turistic).
Consecinţele rezilierii contractului sînt negative pentru organizator: el pierde dreptul asupra preţului călătoriei convenit iniţial. El este însă în drept să
pretindă la o indemnizare corespunzătoare pentru serviciile prestate deja şi pentru cele necesare în vederea încheierii călătoriei, cu excepţia cazului în care
serviciile nu prezintă interes pentru turist în legătură cu rezilierea contractului (alin.(3) art.1139 CC RM).
O altă consecinţă negativă pentru organizator constă în faptul că, potrivit alin.(4) art.1139 CC RM, el este obligat, în urma încetării prin rezilierea
contractului, în special în cazul în care contractul prevede întoarcerea, să ia măsurile necesare pentru a-1 transporta înapoi pe turist. Cheltuielile suplimentare
sînt suportate de organizator.
Rezilierea din iniţiativa agentului turistic
Organizatorul poate beneficia de drepturi să anuleze contractul turistic fără rambursarea cheltuielilor deja efectuate în cazuri de forţă majoră și să anuleze
contractul turistic în condiţiile cînd nu a fost format grupul de turişti în componenţa prevăzută în contract cu condiţia că potrivit lit.k) art.1134 CC RM în
contract vor fi stipulate aşa clauze speciale. În caz contrar, dacă organizatorul cere rezilierea contractului pe un temei neprevăzut de lege sau de contract, el
trebuie să compenseze turistului toate cheltuielile. Această regulă nu se aplică, dacă motivul de reziliere este legat de vinovăţia turistului.
Consecinţele rezilierii contractului pe acest motiv pot fi diferite. Organizatorul, potrivit alin.(3) art.1139 CC RM, pierde dreptul asupra preţului convenit.
El poate cere totuşi o indemnizaţie corespunzătoare pentru serviciile prestate deja şi pentru cele necesare în vederea încheierii contractului, cu excepţia
cazului în care serviciile nu prezintă interes pentru turist în legătură cu rezilierea contractului. Suplimentar, organizatorul este obligat, în urma încetării prin
rezilierea contractului, în special în cazul în care contractul prevede întoarcerea, să ia măsurile necesare pentru a-1 transporta înapoi pe turist (alin.(4)
art.1139 CC RM). În această situaţie, costurile suplimentare ale transportului la întoarcere se vor suporta în mod egal de către părţi. În alte cazuri, costurile
suplimentare se suportă de către turist (alin.(3) art.1144 CC RM).