Capitolul XVII

DEPOZITUL
Secțiunea 1
Dispoziții comune
Articolul 1537. Contractul de deposit
Prin contract de depozit o parte (deponent) se obligă să predea pentru păstrare,
pe o perioadă determinată sau nedeterminată, bunul mobil celeilalte părți (depozitar),
iar depozitarul se obligă să păstreze bunul mobil și să-l restituie la cerere.
Articolul 1538. Refuzul de a preda sau de a primi bunul
(1) Depozitarul nu are dreptul să ceară deponentului să predea bunul.
Deponentul însă răspunde pentru prejudiciul cauzat depozitarului intenţionat sau din
culpă gravă prin refuzul de a preda bunul dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
(2) Depozitarul are dreptul să refuze primirea bunului în cazul în care nu i-a fost
predat în termenul stabilit dacă în contract nu este prevăzut altfel.
Articolul 1539. Remunerarea depozitarului
(1) Depozitul are titlu gratuit dacă în contract nu este prevăzut altfel. În cazul în
care depozitarul este un profesionist, se consideră că asupra remunerării s-a convenit în
mod tacit.
(2) Dacă asupra mărimii remuneraţiei datorate nu s-a convenit, se consideră
convenită, în cazul existenţei unui tarif stabilit, retribuţia tarifară, iar în lipsa tarifului,
retribuţia obişnuită.
(3) Deponentul este obligat să compenseze depozitarului cheltuielile necesare
păstrării bunului.
Articolul 1540. Obligaţia de păstrare a bunului
(1) În cadrul depozitului cu titlu oneros, depozitarul este obligat să se îngrijească
de integritatea bunului primit cu prudenţa şi diligenţa unui bun profesionist.
(2) În cazul în care depozitul are titlu gratuit, depozitarul este obligat să se
îngrijească de integritatea bunului ca de propriul bun.
(3) Acceptarea de către deponent a restituirii bunului nu eliberează depozitarul
de răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor.
Articolul 1541. Interdicţia solicitării probei calităţii de proprietar
Depozitarul nu poate cere deponentului sau persoanei căreia trebuie să-i restituie
bunul dovada faptului că este proprietarul lui.
Articolul 1542. Inadmisibilitatea transmiterii bunului spre depozitare unui terţ
(1) Depozitarul nu are dreptul, fără încuviinţarea deponentului, să transmită unui
terţ spre depozitare bunul primit.
(2) În cazul transmiterii, cu permisiunea deponentului, unui terţ a bunului
primit, depozitarul poartă răspundere în continuare doar pentru alegerea terţului şi a
locului de depozitare.
(3) În toate cazurile, subdepozitarul răspunde față de deponent pentru fapta sa.
Articolul 1543. Inadmisibilitatea folosirii bunului depozitat
Dacă contractul nu prevede altfel, depozitarul nu are dreptul să folosească, fără
permisiunea deponentului, bunul predat în depozit, cu excepţia cazului cînd faptul
acesta este necesar conservării bunului.
Articolul 1544. Modificarea condiţiilor de depozitare
(1) Depozitarul are dreptul să modifice, după caz, condiţiile de depozitare numai
după ce l-a înştiinţat pe deponent şi a obţinut încuviinţarea lui. De asemenea,
depozitarul trebuie să-l informeze pe deponent despre confiscarea sau realizarea unor
drepturi ale terţilor asupra bunului depozitat.
(2) În cazul în care modificarea condiţiilor depozitului este strict necesară pentru
înlăturarea riscului de distrugere, pierdere sau deteriorare a bunului, depozitarul este
obligat să modifice modul, locul şi alte condiţii de păstrare fără a cere deponentului
încuviinţarea.
(3) Apariţia unui pericol real de deteriorare sau degradare a bunului depozitat ori
apariţia unor alte condiţii care ameninţă siguranţa păstrării bunului dă depozitarului
dreptul să vîndă bunul la un preţ determinat de situaţia creată în cazul în care
deponentul nu poate întreprinde vreo acţiune.
(4) Dacă circumstanţele menţionate la alin.(3) au apărut din anumite cauze
pentru care depozitarul nu poartă răspundere, el are dreptul să reţină cheltuielile de
vindere a bunului din contul preţului primit.
Articolul 1545. Reparaţia prejudiciului cauzat depozitarului prin
caracteristicile 
 bunului
Deponentul este obligat să repare prejudiciul cauzat depozitarului prin
caracteristicile bunului depozitat în cazul în care ştia sau trebuia să ştie despre ele.
Deponentul nu răspunde de acest prejudiciu dacă l-a anunţat pe depozitar în privinţa
caracteristicilor bunului sau dacă depozitarul le cunoştea.
Articolul 1546. Obligația de restituire
(1) Depozitarul este obligat să restituie bunul în starea în care se afla la momentul
în care l-a primit de la deponent.
(2) Dacă, avînd în vedere natura bunului depozitat sau a contractului, nu se poate
aștepta în mod rezonabil ca bunul depozitat să fie restituit în starea în care se afla la
momentul în care depozitarul l-a primit de la deponent, depozitarul este obligat să-l
restituie în starea la care deponentul se putea aștepta în mod rezonabil.
(3) Riscul pieirii sau al deteriorării fortuite rămîne în sarcina deponentului.
(4) Depozitarul căruia i s-a luat bunul depozitat și care a primit în locul lui o
sumă de bani sau un alt bun trebuie să predea deponentului ceea ce a primit.
(5) Succesorul depozitarului care a vîndut cu bună-credință bunul despre care nu
știa că este depozitat este ținut să restituie doar prețul primit sau să cedeze creanța sa
contra cumpărătorului dacă prețul nu s-a plătit.
Articolul 1547. Dreptul de a ridica bunul depozitat
(1) Deponentul are dreptul să-şi ridice oricînd bunul depozitat, chiar şi atunci
cînd contractul prevede un termen de depozitare.
(2) În cazul în care depozitul este făcut în interesul depozitarului, deponentul este
obligat să repare prejudiciul cauzat prin preluarea anticipată a bunului.
(3) Atunci cînd a emis un înscris care face dovada depozitului ori care conferă
deținătorului lui dreptul de a retrage bunul depozitat, depozitarul poate cere să îi fie
înapoiat acel înscris.
Articolul 1548. Obligaţia de a-şi ridica bunul depozitat
(1) Depozitarul poate cere oricînd deponentului să-şi ridice bunul depozitat dacă
în contract nu este stabilit un termen de depozitare.
(2) Depozitarul poate să-şi exercite dreptul specificat la alin.(1) doar în aşa fel
încît deponentul să poată depozita în alt loc bunul, cu excepţia cazurilor cînd există
motive întemeiate pentru a pretinde ridicarea imediată.
 (3) Dacă deponentul nu își ridică bunul depozitat la expirarea termenului de
depozitare sau la cererea depozitarului prevăzută la alin. (1) din prezentul articol, atunci
depozitarul are dreptul de a vinde bunul depozitat conform art. 887, cu condiția că
depozitarul i-a dat deponentului un preaviz cu termen rezonabil, indicînd intenția de a
purcede la vînzare.
Articolul 1549. Obligația de informare după depozitare
După încetarea depozitării, depozitarul este ținut să informeze deponentul
despre:
a) orice deteriorare pe care bunul l-a suferit în decursul depozitării;
b) precauțiile necesare pe care deponentul trebuie să le ia înainte de a folosi sau a
transporta bunul, cu excepția cazului în care de la deponent se poate aștepta în mod
rezonabil să cunoască despre necesitatea acestor precauții.
Articolul 1550. Locul restituirii bunului depozitat
Bunul depozitat se restituie la locul unde a fost predat depozitarului dacă părţile
nu au convenit altfel.
Articolul 1551. Obligaţia de a remite fructele bunului depozitat
(1) Depozitarul este obligat să remită fructele bunului depozitat, percepute în
perioada de depozitare. El va răspunde pentru neexecutarea acestei obligaţii numai în
caz de intenţie sau culpă gravă.
(2) Deponentul este obligat să compenseze cheltuielile necesare de percepere şi
păstrare a fructelor.
(3) Depozitarul este obligat să plătească dobîndă pentru banii depozitaţi numai
din ziua în care a fost pus în întîrziere privind restituirea banilor.
Articolul 1552. Costurile restituirii
(1) În cazul în care depozitul are titlu gratuit, costurile restituirii revin
deponentului.
(2) În cazul în care depozitul are titlu oneros, costurile restituirii revin
depozitarului.
Articolul 1553. Răspunderea depozitarului în cazul încălcării termenului de
ridicare
 a bunului. Dacă s-a stabilit un termen pentru ridicarea bunului, la expirarea lui
depozitarul răspunde doar pentru prejudiciul cauzat din intenţie sau din culpă gravă.
Articolul 1554. Obligaţia de a plăti remuneraţie
Dacă depozitul are titlu oneros, deponentul se obligă să plătească remuneraţia la
încetarea depozitului dacă în contract nu este prevăzut altfel.
Articolul 1555. Dreptul de retenţie a bunurilor depozitate
Depozitarul are dreptul să reţină bunul depozitat peste termenul prevăzut în
contract pînă la momentul retribuirii sale şi compensarea cheltuielilor de păstrare.
Articolul 1556. Depozitarea bunurilor determinate prin caracteristici de gen
Dacă în depozit au fost predate bunuri determinate generic, bunurile trec, în lipsa
unei înţelegeri contrare, în proprietatea depozitarului. În astfel de caz, depozitarul se
obligă să restituie deponentului o cantitate de bunuri egală sau stipulată de părţi, de
acelaşi gen şi de aceeaşi calitate.
Secțiunea a 2-a
Depozitul hotelier
Articolul 1557.  Răspunderea pentru bunurile aduse în hotel
 (1) Persoana care oferă servicii de cazare (hotelier) răspunde, potrivit regulilor
privind răspunderea depozitarului, pentru prejudiciul cauzat prin furtul, distrugerea sau
deteriorarea bunurilor aduse de client în hotel.
(2) Sînt considerate ca fiind aduse în hotel:
a) bunurile clientului aflate în hotel pe perioada cazării acestuia;
b) bunurile clientului aflate în afara hotelului pentru care hotelierul, un membru
al familiei lui ori un prepus al hotelierului își asumă obligația de supraveghere pe
perioada cazării clientului;
c) bunurile clientului aflate în hotel sau în afara acestuia pentru care hotelierul,
un membru al familiei lui ori un prepus al hotelierului își asumă obligația de
supraveghere pentru un interval de timp rezonabil, anterior sau ulterior cazării
clientului.
(3) Hotelierul răspunde și pentru vehiculele clienților lăsate în garajul sau în
parcarea hotelului, precum și pentru bunurile care, în mod obișnuit, se găsesc în
acestea.
(4) În lipsă de clauză contrară, dispozițiile prezentei secțiuni nu se aplică în cazul
animalelor de companie.
(5) Orice clauză contrară dispozițiilor prezentei secțiuni în detrimentul clientului
este nulă.
Articolul 1558. Răspunderea limitată
Răspunderea hotelierului este limitată pînă la concurența unei valori de o sută de
ori mai mare decît prețul pentru o zi datorat de către client pentru camera oferită spre
închiriere.
Articolul 1559. Răspunderea nelimitată
Răspunderea hotelierului este nelimitată:
a) dacă prejudiciul este cauzat din culpa hotelierului sau a unei persoane pentru
care acesta răspunde;
b) dacă bunurile au fost încredințate spre păstrare hotelierului;
c) dacă hotelierul a refuzat primirea în depozit a bunurilor clientului pe care,
potrivit legii, era obligat să le primească.
Articolul 1560. Lipsa răspunderii
Hotelierul nu răspunde atunci cînd furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor
clientului este cauzată:
a) de client, de persoana care îl însoțește sau care se află sub supravegherea sa ori
de vizitatorii săi;
b) de un impediment în afara controlului hotelierului;
c) de natura bunului.
Articolul 1561. Obligațiile hotelierului
(1) Hotelierul este obligat să primească în depozit documente, bani sau alte
obiecte de valoare care aparțin clienților săi.
(2) Hotelierul nu poate refuza depozitul acestor bunuri decît în cazul în care,
ținînd seama de mărimea și condițiile de exploatare ale hotelului, acestea sînt excesiv de
valoroase ori sînt incomode sau periculoase.
(3) Hotelierul poate să examineze bunurile care îi sînt predate spre depozitare și
să ceară depozitarea acestora într-un loc închis sau sigilat.
Articolul 1562. Punerea la dispoziția clienților a casei de valori
 Hotelierul care pune la dispoziția clienților săi, în camerele de hotel, o casă de
valori nu este presupus a fi primit în depozit bunurile care vor fi depuse de clienții săi în
casa de valori. În acest caz, sînt aplicabile dispozițiile art. 1558.
Articolul 1563. Decăderea din dreptul la repararea prejudiciului
(1) Clientul este decăzut din dreptul la repararea prejudiciului suferit prin furtul,
distrugerea sau deteriorarea bunurilor pe care le-a adus el însuși ori care au fost aduse
pentru el în hotel dacă:
a) în cel mult 24 de ore de la data la care a cunoscut prejudiciul, nu a înștiințat
administrația hotelului;
b) nu a exercitat dreptul la acțiunea în repararea prejudiciului în termen de 6 luni
de la data producerii acestuia.
(2) Dispozițiile alin. (1) din prezentul articol nu sînt aplicabile în privința
bunurilor prevăzute la art. 1559 lit. b) și c).
Articolul 1564. Dreptul de retenție
În cazul neplății de către client a prețului camerei și a celorlalte servicii hoteliere
prestate, hotelierul are un drept de retenție asupra bunurilor aduse de client, cu excepția
documentelor și a efectelor personale fără valoare comercială.
Articolul 1565. Valorificarea bunurilor
Hotelierul poate cere valorificarea bunurilor asupra cărora și-a exercitat dreptul
de retenție, potrivit dispozițiilor legale privind urmărirea silită a bunurilor mobile.
Articolul 1566. Localuri asimilate hotelurilor
Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică în mod corespunzător și bunurilor aduse
în sanatorii, spitale, pensiuni, vagoane de dormit, restaurante, teatre, biblioteci, săli de
sport și altele asemănătoare.
Secțiunea a 3-a
Sechestrul convențional
Articolul 1567. Sechestrul conventional
Sechestrul convențional este depozitul în baza căruia persoanele remit un bun
mobil sau imobil în litigiu unui terț, care se obligă să-l restituie, după terminarea
procesului, celui care are drept asupra lui.
Articolul 1568. Alegerea depozitarului în cazul sechestrului conventional
(1) Depozitarul însărcinat cu sechestru este ales de către părţi prin acord mutual.
Părţile pot să desemneze pe unul dintre ei.
(2) În cazul în care nu ajung la un acord privind depozitarul sau privind condiţiile
sechestrului, părţile pot cere instanţei de judecată să decidă.
Articolul 1569. Drepturile depozitarului însărcinat cu sechestru conventional
(1) Depozitarul însărcinat cu sechestru convențional nu are dreptul să facă în
privința bunului nicio cheltuială sau alte acte, cu excepția celor de conservare, în lipsa
unei stipulații contrare sau autorizații a instanței de judecată.
(2) Dacă natura bunului o cere, depozitarul însărcinat cu sechestru convențional
este ținut să îndeplinească acte de administrare, regulile din materia mandatului fiind
aplicabile în mod corespunzător.
(3) Depozitarul poate, totuși, cu sau fără consimțămîntul părților, cu autorizația
instanței de judecată, să vîndă bunurile a căror depozitare implică cheltuieli
disproporționate în raport cu valoarea lor. Suma încasată din vînzarea bunului va
rămîne la depozitar în condițiile sechestrului.
Articolul 1570. Încheierea sechestrului conventional
 (1) Sechestrul se încheie după soluţionarea litigiului prin restituirea bunului către
cel îndreptăţit.
(2) Depozitarul nu poate, înainte de soluţionarea litigiului, să fie eliberat şi să
restituie bunul decît cu consimţămîntul tuturor părţilor sau, în lipsa consimţămîntului,
dacă există un motiv întemeiat, prin autorizarea instanţei de judecată.
Articolul 1571. Darea de seamă
Depozitarul însărcinat cu sechestru trebuie să facă o dare de seamă la sfîrşitul
depozitului sau pe parcursul lui, la cererea părţilor sau a instanţei de judecată.
Articolul 1572. Domeniul de aplicare
(1) Sechestrul poate fi instituit și de către instanța de judecată. În acest caz, el este
supus regulilor stabilite de Codul de procedură civilă, precum și de prezentul capitol, în
măsura în care nu sînt incompatibile.
(2) Dispozițiile prezentului capitol se aplică, în completare, în cazul în care părțile
litigiului judiciar sau arbitral împuternicesc un terț să dețină sumele bănești în calitate
de fiduciar pe un cont fiduciar de sechestru în condițiile contractului de cont fiduciar de
sechestru.
(3) Dispozițiile prezentului capitol nu se aplică în cazul în care părțile, la un
moment cînd nu se află în litigiu judiciar sau arbitral, împuternicesc un terț să dețină
sumele bănești în calitate de fiduciar pe un cont fiduciar de sechestru în condițiile
contractului de cont fiduciar de sechestru.