Tema # 4 Dreptul de proprietate și alte drepturi reale asupra obiecteor

și resurselor naturale.

Conținut
 Noțiunea, conținutul și tipurile dreptului de proprietate asupra obiectelor și resurselor
naturale;
 Subiectele și obiectele dreptului de proprietate;
 Temeiurile de apariție, modificare și stingere a dreptului de proprietate asupra
obiectelor și resurselor naturale;
 Noțiunea, particularitățile și tipurile dreptului de beneficiere asupra resurselor naturale;
 Subiectele, obiectele și conținutul dreptului de beneficiere asupra resurselor naturale;
 Temeiurile de apariție, modificare și stingere a dreptului de beneficiere asupra
resurselor naturale;
 Apărarea dreptului de proprietate și beneficiere asupra resurselor naturale;
 Alte drepturi reale asupra resurselor naturale.
 Noțiunea, conținutul și tipurile dreptului de proprietate asupra obiectelor și
resurselor naturale
 Ca instituție a Dreptului mediului, dreptul de proprietate reprezintă un ansamblu de norme juridice
care guvernează relațiile sociale referitoare la proprietatea – posesia, folosirea și dispunerea de
obiectele și resursele naturale. Caracteristicile distinctive de mediu și economice ale instituției
dreptului de proprietate sunt interconectate și interdependente;
 Dreptul de proprietate poate fi interpretat și în sens subiectiv, ca fiind capacitatea unei persoane sau a
unui grup de persoane independent și în conformitate cu propria convingere de a deține, utiliza și
dispune de obiecte și resurse naturale. Dreptul subiectiv de proprietate conferă proprietarului său
putere economică asupra condițiilor procesului de producție (asupra premiselor și a rezultatelor
acestuia), bazată pe exploatarea bunurilor (obiectelor și resurselor) care îi aparțin;
 Dualitatea statutului obiectelor naturale ca elemente ale mediului natural implicate în circulația
economică predetermina esența ecologică și economică a dreptului de proprietate. Elementele
economice și ecologice care caracterizează dreptul de proprietate sunt într-o interacțiune constantă.
Un obiect al naturii ca obiect al dreptului de proprietate nu poate fi separat de mediu. De exemplu,
terenul nu poate fi distins ca imobil de terenul (solul) ca obiect al naturii. Astfel, pierderea legăturii
ecologice dintre un obiect natural și mediu duce la încetarea dreptului de proprietate asupra
resurselor naturale și la apariția dreptului de proprietate asupra bunurilor materiale (de exemplu,
stratul de sol fertil, decopertat și mutat în alt loc, lemn obținut ca urmare a defrișărilor de arbori, a
apei din apeducte, a mineralelor exploatate etc.);
 Unele elemente naturale (fenomene) nu pot fi materializate, motivul captării și transformării lor în
proprietate este exclus. Astfel, aerul atmosferic, resursele climatice, energia solară etc. nu pot fi
considerate obiecte ale dreptului de proprietate.
 Noțiunea, conținutul și tipurile dreptului de proprietate asupra obiectelor și
resurselor naturale.
 Proprietatea asupra obiectelor și resurselor naturale este distinctă de proprietatea asupra altor obiecte.
Acest lucru se explică, în primul rând, prin natura obiectelor naturale ca bunuri ale lumii materiale și, în al
doilea rând, prin importanța lor vitală pentru întreaga societate (uanitate).
 Delimitarea dreptului de proprietate asupra obiectelor naturale se datorează specificului resurselor
naturale:
 Evidența (contabilizarea) acestora se realizează pe baza indicatorilor naturali (sol - pe punct-hectare,
păduri - pe grupe și categorii funcționale);
 terenurile și alte resurse naturale sunt utilizate pe baza de planuri și programe, ținând cont de perioadele
de restaurare, regenerare, reproducerea lor naturală;
 repartizarea și redistribuirea resurselor se realizează, în mod obligatoriu, prin delimitarea lor în natură, stabilirea
unui perimetru sau indicarea tipului, individualizarea, urmată de întocmirea unui document care să ateste dreptul
de proprietate, beneficiere (inclusiv arendare, concesiune etc.);
 resursele naturale trebuie utilizate, în mod obligatoriu, în scopul propus, ținând cont de mecanismul de
interacțiune ecologică dintre elementele mediului înconjurător în conformitate cu legile naturii;
 Instituirea controlului de stat asupra deținerii și utilizării resurselor naturale;
 crearea unui sistem de monitorizare a stării calitative și cantitative a obiectelor și resurselor naturale, a
modificărilor survenite în acestea ca urmare a proceselor naturale și/sau activităților antropice umane
(monitorizarea mediului);
 prejudiciul cauzat bunurilor poate fi depistat imediat, iar deteriorarea stării obiectelor (resurselor)
naturale se poate constata (manifesta) după o perioadă semnificativă de timp;
 utilizarea terenurilor și a altor resurse naturale se caracterizează prin trei factori principali: stabilirea unor
reguli speciale de utilizare a resurselor pentru utilizatori; controlul de stat al modului de funcționare; plata
impozitelor, plata chiriei de către utilizatorii obiectelor naturale, pe baza veniturilor primite din
exploatarea resurselor.
Noțiunea, conținutul și tipurile dreptului de proprietate asupra obiectelor și resurselor
naturale

 Proprietatea asupra obiectelor naturale și a resurselor naturale poate fi publică și privată.

 Art. 126 alin. (3) din Constituția Republicii Moldova prevede că proprietatea publică aparține statului
sau unităților administrativ-teritoriale. Toate bogățiile subsolului, spațiul aerian, apele și pădurile
folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, căile de
comunicație, precum și alte bogății definite de lege, sunt obiecte de proprietate exclusiv publică.
 În conformitate cu art. 4 din Legea cu privire la protecția mediului înconjurător, resursele naturale -
terenuri, subsol, apă, floră și fauna situate pe teritoriul Republicii, precum și spațiul aerian de
deasupra acestuia, sunt proprietatea națională a Republicii Moldova.
 Dreptul de a dispune de toate resursele naturale ale Republicii Moldova în numele statului revine
Parlamentului;
 Transferul dreptului de proprietate și al dreptului de utilizare a resurselor naturale către persoane
fizice și juridice nu eliberează titularii acestor drepturi de respectarea legislației privind protecția
mediului.
 Potrivit art. 8 din Legea cu privire la resursele naturale, proprietatea asupra resurselor naturale poate
fi publică sau privată. Tipul de proprietate asupra unei anumite categorii de resurse naturale este
stabilit în conformitate cu legislația în vigoare.
 Resursele naturale naționale care sunt în proprietate publică aparțin statului. Resursele naturale
locale care se află în proprietate publică aparțin unităților administrativ-teritoriale.
 Resursele naturale care se află în proprietate privată aparțin persoanelor fizice sau juridice cu drept de
posesie, utilizare și dispunere, în condițiile legii. Dreptul de proprietate privată asupra resurselor
naturale este limitat.
 Subiectele și obiectele dreptului de proprietate.
 Subiecții drepturilor de proprietate publică sunt:
 statul; unități administrativ-teritoriale.
 Subiecții dreptului de proprietate privată sunt:
 Persoanele fizice; persoane juridice de drept privat; persoane fizice și juridice străine în cazurile prevăzute
de lege; statul (unitățile administrativ-teritoriale) asupra obiectelor de proprietate publică din sfera privată.
 Potrivit art. 9 alin.(2) din Legea privind delimitarea proprietății publice din 04.05.2018, sfera publică a
statului cuprinde:
 bogăţiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcămînt, de interes public naţional, precum şi spaţiile
subterane ale acestuia, inclusiv terenurile amplasate în perimetrul zăcămîntului
 corpuri de apă de suprafaţă, situate pe teritoriul a 2 sau mai multe raioane ori pe teritoriul unui singur raion
şi destinate protecţiei sistemului energetic, necesităţilor domeniului transporturilor şi altor servicii de stat,
terenurile corpurilor de apă de frontieră, terenurile fondului apelor proprietate publică a statului, inclusiv
terenurile fîşiilor riverane de protecţie a apelor şi zonelor sanitare, digurile de apărare împotriva
inundaţiilor, sistemele de irigare şi desecare şi alte construcţii hidrotehnice proprietate publică a statului
(art.4 alin.(3) a Legii apelor № 272 din 23-12-2011, Apa face parte din domeniul public al statului );
 pădurile, amenajamentele silvice care fac parte din fondul silvic proprietate publică a statului, terenurile
fondului silvic proprietate publică a statului, inclusiv terenurile destinate împăduririi, cantoanele şi alte
construcţii proprietate publică a statului amplasate pe terenurile fondului silvic de stat (art. 6 alin.(1) Codul
silvic № 887 din 21-06-1996);
 Regnul animal constituie proprietatea publică a statului (art.3 alin.(1) Legii regnului animal № 439din 27-
04-1995;
 parcurile naţionale, rezervaţiile naturale şi monumentele naturii, rezervaţiile istorico-culturale, parcurile
memoriale, monumentele arheologice şi arhitecturale etc., terenurile destinate ocrotirii naturii, inclusiv
ariile naturale protejate de stat, terenurile de valoare istorico-culturală şi terenurile destinate activităţii
recreative, care sînt de interes public naţional;
 Subiectele și obiectele dreptului de proprietate.

 De domeniul privat al statului țin  :

 terenurile aferente clădirilor şi altor construcţii ce aparţin întreprinderilor de stat sau societăţilor
comerciale cu capital integral de stat, alte terenuri proprietate publică de stat, precum şi terenurile
dobîndite de stat prin acte translative de proprietate.
 De domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi țin:
 zăcămintele de substanțe minerale utile de largă răspîndire de importanță locală, inclusiv terenurile
amplasate în perimetrul zăcămintelor;
 corpuri de apă de suprafaţă şi terenurile aferente acestora, terenurile fondului apelor proprietate
publică a unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv terenurile fîşiilor riverane de protecţie a apelor,
digurile de apărare împotriva inundaţiilor, sistemele de irigare şi desecare, terenurile aferente, alte
construcţii hidrotehnice proprietate a unităţii administrativ-teritoriale, cu excepţia bunurilor
prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. b);
 terenurile cu destinaţie forestieră amplasate pe teritoriul unităţilor administrativ-teritoriale, dacă
acestea nu sînt proprietate a statului sau proprietate privată, fîşiile forestiere de protecţie şi terenurile
aferente acestora, terenurile expuse riscului de alunecări, terenurile destinate împăduririi, măsurilor
antierozionale și coridoarelor ecologice, precum şi alte terenuri destinate protecţiei mediului;
 pieţele, parcurile, scuarurile, grădinile publice, ariile naturale și alte spaţii verzi, pieţele comerciale,
tîrgurile, zonele de agrement, obiectivele sportive ale administrației publice locale şi terenurile
aferente acestora
 Subiectele și obiectele dreptului de proprietate.

 De domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi țin

următoarele categorii de bunuri:
 bunurile imobile ale întreprinderilor municipale fondate de către autorităţile
administraţiei publice locale de nivelul întîi, alte bunuri imobile aflate în proprietatea
acestora, precum şi terenurile aferente lor, dobîndite prin acte translative de proprietate;
 terenurile dobîndite prin acte translative de proprietate, aferente bunurilor privatizate
sau private, inclusiv cele aferente construcţiilor nefinalizate;
 terenurile aferente clădirilor şi altor construcţii atribuite în proprietate privată de
autorităţile administraţiei publice locale şi dobîndite în contul cotelor valorice;
 loturile întovărăşirilor pomicole;
 terenurile fondului de rezervă;
 alte bunuri dobîndite de unitatea administrativ-teritorială de nivelul întîi prin acte
translative de proprietate.
 Subiectele și obiectele dreptului de proprietate.

 Obiectele naturii și resursele naturale pot fi în proprietate privată în strictă conformitate cu

prevederile legislației în vigoare și anume :
 Terenurile:
 terenuri ocupate de case, anexe și grădini, atribuite în condițiile legii (art. 11 din Codul funciar);
 Terenuri cu destinație agricolă (atribuite inițial în conformitate cu articolele 12 și 13 din Codul
funciar), și în prezent în aflate circulație civilă și în conformitate cu Legea privind prețul normativ și
vânzarea-cumpărarea terenurilor № 1308 din 25-07-1997);
 Loturile pomilegumicole (pentru gradini din cadrul întovărășirilot pomilegumicole și asociatiile
horticole);
 terenuri pe care sunt amplasate obiecte privatizate sau supuse privatizării, precum și obiecte de
construcție în curs, din diverse categorii, cu excepția fondului ariilor naturale protejate și de rezervă.;
 Pădurile. Proprietatea privată asupra pădurilor este recunoscută în cazul plantării acestora în
conformitate cu procedura stabilită de lege pe terenurile aflate în proprietate privată (art. 6, alin. (2)
din Codul silvic №. 887 din 21-06-1996).);
 Apele. terenul de sub apa iazului poate face parte atît din domeniul public, cît şi din domeniul privat.
Orice persoană fizică sau persoană juridică poate să construiască un iaz pe terenul care îi aparţine cu
drept de proprietate, fără bararea cursurilor de apă și doar în condițiile legislației în vigoare(art.4 alin.
(5) Legea apelor № 272 от 23-12-2011);
 Fondul ariilor protejate poate include și terenuri care sunt în proprietate privată, luate sub
protecția statului și care rămân în proprietatea deținătorilor de terenuri private (art.7 alin.(3) Legea
 № 1538 din 25-02-1998 privind Fondul ariilor naturale protejate de stat).
 Temeiurile de apariție, modificare și stingere a dreptului de proprietate asupra
obiectelor și resurselor naturale.

 În conformitate cu prevederile art. 509 Cod civil, dreptul de proprietate asupra unui bun nou,
realizat de persoană pentru sine se dobîndeşte de către aceasta dacă legea sau contractul nu prevede
altfel.Dreptul de proprietate se poate dobîndi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic,
succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărîre judecătorească atunci cînd aceasta este
translativă de proprietateca efect al dobîndirii cu bună-credință.În cazurile prevăzute de lege,
proprietatea se poate dobîndi prin efectul unui act administrativ.Prin lege se pot reglementa şi alte
moduri de dobîndire a dreptului de proprietate.
  Articolul  536 Cod civil enunță temeiurile pierderii dreptului de proprietate. Astfel, dreptul de
proprietate se pierde, în condiţiile legii, în urma consumării, pieirii fortuite sau distrugerii bunului,
înstrăinării lui în temeiul unui act juridic, renunţării la dreptul de proprietate, precum şi în alte cazuri
prevăzute de lege
   Nimeni nu poate fi forţat să cedeze proprietatea sa, cu excepţia cazurilor cînd, conform legii, se
efectuează:
 urmărirea bunurilor în legătură cu obligaţiile proprietarului;
 înstrăinarea bunurilor pe care, conform legii, persoana nu le poate avea în proprietate;
 răscumpărarea animalelor domestice în cazul încălcării regulilor de comportare cu acestea;
 privatizarea proprietăţii de stat;
 exproprierea pentru cauză de utilitate publică;
 rechiziţia;
 confiscarea;
 alte acţiuni prevăzute de lege.
 Noțiunea, particularitățile și tipurile dreptului de beneficiere asupra resurselor
naturale.

 Dreptul de beneficiere a resurselor naturale este o instituție a dreptului mediului, un ansamblu de

norme juridice care reglementează relațiile sociale în domeniul utilizării (exploatării) resurselor
naturale în scopul satisfacerii nevoilor economice, de mediu, socio-culturale, estetice, de sănătate, etc. .
 Art. 9 alin.(4) al Legii cu privire la resursele naturale № 1102 din 06-02-1997 statuiează, că beneficierea
reprezintă - însuşirea primară, utilizarea şi reproducerea resurselor naturale în procesul consumului
direct sau indirect.
 Utilizarea resurselor naturale reprezintă exploatarea, includerea lor în circuitul economic, inclusiv
toate tipurile de impact asupra acestora în cursul activităților economice și de altă natură (Legea
Federației Ruse din 10 ianuarie 2003 № 7 FZ privind mediul înconjurător);
 Particularitățile dreptului de beneficiere:
 este secundar dreptului de proprietate asupra resurselor naturale;
 Considerat un drept independent, prevazut de lege sau ca una dintre atributele proprietarului (dreptul
de folosinta);
 poate apărea fără titlu de proprietate, în virtutea nașterii (dreptul de folosire generală);
 poate fi de natură determinată (dreptul de utilizare specială a naturii (pe termen scurt sau lung) sau
nedeterminată (dreptul de utilizare generală a naturii );
 subiecții pot fi recunoscuți ca persoane fizice și juridice naționale și străine, precum și apatrizi;
 presupune nu numai extragerea de proprietăți utile din mediul natural pentru satisfacerea nevoilor
economice (și realizarea de profit), ci și realizarea dreptului la un mediu favorabil, sănătos și sigur;
 presupune nu doar consumul de resurse naturale, ci si impactul nociv asupra mediului prin emisii,
deversari, depozitarea de substante si deseuri periculoase;
 presupune nu numai utilizarea, ci și reproducerea resurselor naturale.
 Noțiunea, particularitățile și tipurile dreptului de beneficiere asupra resurselor
naturale.

 Tipuri de drepturi de beneficiere :

 în funcţie de scopul şi temeiul apariţiei :
– dreptul de beneficiere generală a naturii (urmărește scopul satisfacerii nevoilor de mediu, nu necesită un
document de titlu, ia naștere ca urmare a nevoii organismului uman de a exista într-un mediu favorabil și sănătos);
- dreptul de beneficiere specială a naturii (urmareste scopul de a satisface nevoi economice si ia nastere pe baza
unui document de titlu);
 În funcție de obiectul de utilizare:
 dreptul de utilizare a terenului;
 dreptul de utilizare a subsolului;
 dreptul de a folosi apa;
 dreptul de utilizare a pădurii:
 dreptul de a folosi animalele sălbatice;
 dreptul de a folosi aerul atmosferic.
 În funcție de perioada de utilizare:
 folosință perpetuă (dreptul de beneficiere generală a naturii);
 determinată (pe termen scurt - până la 3 ani, și utilizare pe termen lung - până la 25 de ani sau mai mult (dreptul
de beneficiere specială a naturii );
 in functie de conditiile de functionare:
 cu utilizarea mijloacelor si mecanismelor tehnice (dreptul de beneficiere specială );
 fără utilizarea acestora (dreptul de beneficiere generală).
 În funcție de numărul de entități ale utilizatorilor naturii:
- individual (folosit de un singur subiect (parcela de teren, parcela de subsol);
- în comun (utilizată de 2 sau mai mulți subiecți (lac, râu).
 Subiectele, obiectele și conținutul dreptului de beneficiere asupra resurselor naturale.

 Beneficiar de resurse naturale este orice persoană fizică sau juridică ce efectuează însuşirea primară,
utilizarea şi reproducerea resurselor naturale în procesul consumului direct sau indirect.
 Subiectele dreptului de beneficiere sunt:
 Persoane fizice (subiecte de drept general, indiferent de vârstă, capacitate juridică etc. și drept special
(în general ia naștere de la vârsta de 18 ani);
 Persoane juridice (numai subiecții dreptului de beneficiere specială);
 Persoane fizice și juridice străine (subiecți ai dreptului de beneficiere generală și specială);
 Autorități publice (conform doctrinei dreptului mediului românesc)
 Obiectele dreptului de beneficiere :
 Mediul natural în ansamblu;
 Obiectele naturii;
 Resursele naturale;
 Elemente separate ale tuturor obiectelor enunțate mai sus.
 Pentru ca un obiect al naturii sau o categorie de resursă naturală să devină obiecte ale dreptului de
utilizare a resurselor naturale este necesară individualizarea acestora, care se realizează în funcție de
locație, indicatori calitativi, cantitativi și alți indicatori.
 Un obiect al naturii sau o categorie a unei resurse naturale devine obiect al dreptului de folosință a
naturii cu condiția: emiterii deciziei autorității publice competente, definirii obiectului în natură și
eliberarea unui titlu (de proprietate, autorizație, permis, licență, contract de închiriere, locațiune,
concesiune etc.).
 Subiectele, obiectele și conținutul dreptului de beneficiere asupra resurselor
naturale.

 Conținutul dreptului de beneficiere a naturii este o totalitate de drepturi și obligații ale utilizatorilor
naturii. Ele sunt generale și speciale:
 drepturi și obligații generale – tipice tuturor categoriilor de utilizatori ai resurselor naturale;
 drepturile și obligațiile speciale - tipice pentru anumite categorii de utilizatori ai resurselor naturale și
depind de obiectele și scopurile de utilizare, termeni, condiții de funcționare și alți factori.
• Drepturile și obligațiile utilizatorilor (beneficiarilor) naturii sunt consacrate în legislația privind
mediul și resursele naturale. Unele drepturi și obligații pot fi dobândite de către subiecții în curs de
implementare a raporturilor juridice de mediu, ținând cont de modalitatea dispozitivă de
reglementare juridică.
 Temeiurile de apariție, modificare și stingere a dreptului de beneficiere asupra
resurselor naturale.
 Temeiurile de apariție a dreptului de beneficiere asupra naturii:
 Pentru dreptul general de beneficiere – faptul nașterii;
 Pentru dreptul special de beneficiere – a.n. cadru juridic complex :
 pentru persoane fizice – atingerea vârstei, capacitatea juridică, obținerea permisului.
 pentru persoane juridice - înregistrarea unei persoane juridice; disponibilitatea unui permis (licență
sau autorizație), încheierea unui acord etc.
• Autorizațiile se eliberează de către Agenția de Mediu pentru următoarele activități, în conformitate cu
Ordinul ministrului agriculturii, dezvoltării regionale și mediului № 18 din 29.03.2019.
 Acord mediu de export și import de animale și/sau plante sălbatice;
 Acord mediu de a colecta obiecte ale regnului vegetal;
 Acord mediu de a cumpăra animale care nu sunt obiecte de vânătoare și pescuit; permis/certificat
CITES;
 Autorizatie de mediu pentru managementul deseurilor;
 Autorizatie de export/tranzit deseuri;
 Permisiunea de a importa, exporta sau reexporta substanțe, produse și echipamente care distrug
stratul de ozon care conțin astfel de substanțe; Acord de mediu;
 Autorizație de emisii de poluanți în atmosferă din surse staționare;
 Atorizație pentru utilizare specială a apei;
 Permis de exploatare în fondul forestier și în vegetația forestieră din afara fondului forestier;
 Încheierea expertizei ecologice de stat;
 Certificat de alocare a unei cote pentru pescuitul comercial.
• În anexele la Ordin sunt enumerate documentele care trebuie depuse pentru a obține unul sau altul
tip de autorizație.
 Temeiurile de apariție, modificare și stingere a dreptului de beneficiere asupra
resurselor naturale.

 Temeiurile de stingere a dreptului de beneficiere asupra naturii:

 Decesul persoanei fizice - utilizator al naturii;
 lichidarea unei persoane juridice - un utilizator al naturii;
 expirarea permisului (autorizație, licență, contract);
 anularea/retragerea permisului; rezilierea unui contract de închiriere (locațiune) sau de concesiune a
proprietății;
 hotărârea instanței de judecată;
 dezastre naturale (cutremur, alunecări de teren, secetă, inundații etc.) care au dus la imposibilitatea utilizării
ulterioare în scopul propus;
 încălcarea legislației de mediu și aplicarea de sancțiuni sub formă de privare de dreptul de a practica anumite
activități;
 renunțarea voluntară a utilizatorului naturii de la dreptul său;
 neutilizarea unui obiect pentru o anumită perioadă de timp (de exemplu, neutilizarea unui corp de apă timp
de 3 ani (articolul 31 din Legea apelor) sau a subsolului timp de 2 ani (articolul 32 din Codul subsolului); 
 neachitarea platii pentru folosinta padurii in termenele stabilite; retragerea terenurilor din Fondul forestier
pentru nevoi de stat și publice (art. 28 din Codul silvic);
 nerespectarea de către utilizator a regulilor, normelor, termenelor și altor cerințe stabilite pentru protecția și
utilizarea resurselor faunei sălbatice (art. 32 din Legea regnului animal);
 retragerea unui obiect sau a categorie de resurse naturale în scopuri de utilitate publică.
 folosirea abuzivă a unei porțiuni de subsol, abateri de la proiectelr tehnice (tehnologice) și planuri de
dezvoltare a operațiunilor miniere; încălcarea tehnologiei de prelucrare a materiilor prime minerale, aducând
pierderea acesteia (art. 32 din Codul subsolului).
• În cazul în care utilizatorul naturii nu este de acord cu decizia de anulare/revocare a permisului,
(autorizației) aceasta poate fi contestată în conformitate cu prevederile Codului administrativ.
Apărarea dreptului de proprietate și beneficiere asupra resurselor naturale.

 În conformitate cu prevederile art. 16 Cod civil, apărarea drepturilor civile (inclusiv de proprietate și
nebeficiere asupra resurselor naturale) se face, în condițiile legii, prin:
 recunoașterea dreptului;
 restabilirea situației anterioare încălcării dreptului și suprimarea acțiunilor prin care se încalcă
dreptul sau se creează pericolul încălcării lui;
 constatarea sau, după caz, declararea nulității actului juridic;
 declararea nulității actului emis de o autoritate publică;
 impunerea la executarea obligației în natură;
 autoapărare;
 repararea prejudiciului patrimonial și, în cazurile prevăzute de lege, a celui nepatrimonial;
 încasarea dobînzii de întîrziere sau, după caz, a penalității;
 rezoluțiunea sau modificarea contractului;
 neaplicarea de către instanța de judecată a actului ce contravine legii emis de o autoritate publică;
 alte căi prevăzute de lege.
 Metodele de apărare prevăzute la alin. (1) pot fi invocate dacă sînt întrunite condițiile stabilite de lege
și, după caz, de actul juridic pentru aplicarea acestora.
 .
Alte drepturi reale asupra resurselor naturale.

 Pentru obiectele naturii și resursele naturale pot fi stabilite sau recunoscute următoarele drepturi
reale prevăzute de Codul civil:
 Uzufructul (art. 604 - 634), inclusiv dreptul uzufructuarului în legătură cu pădurile destinate
exploatării forestiere (Art. 618), dreptul la cariere (art. 619);
 Servitutea (art. 639-653);
 Superficia (art. 654 - 666);
 Printre alte drepturi și obligații reglementate de Codul civil, precum și unele restricții privind
drepturile și având așa-numitele. „povara mediului”, trebuie remarcat dreptul de vecinătate, inclusiv:
  Obligaţia de respect reciproc (art.586);
  Influenţa vecină admisibilă (art. 587);
 Atentarea inadmisibilă (art.588);
 Cererea de înlăturare a pericolului de prăbuşire (art. 599);
 Folosirea apelor (art. 590);
 Regulile speciale de folosire a apei (art. 591);
 Captarea apei (art. 592)
 Surplusul de apă (art. 593);
 Conservarea drepturilor dobîndite ale proprietarului terenului inferior (art. 594);
 Accesul pe terenul altuia (art.600);
 Trecerea prin proprietatea străină (art. 601).