1. Partea pregătitoare a şedinţei de judecată.

2. Dezbaterile în fond.
3. Susţinerile orale.
4. Deliberarea şi pronunţarea în şedinţă publică a hotărîrii judecătoreşti.
5. Procesul-verbal al şedinţei de judecată.
6. Suspendarea procesului civil.
7. Cazurile de încetare a procesului civil.
8. Scoaterea cererii de pe rol.

9. Partea pregătitoare a şedinţei de judecată

1. Partea pregătitoare a şedinţei de judecată

înainte de a cerceta nemijlocit ordinea de desfăşurarea a şedinţei de judecată,
trebuie să menţionăm că etapa dezbaterilor judiciare ocupă un loc deosebit printre
celelalte faze ale procesului civil, deoarece anume la această etapă se realizează
sarcinile procedurii civile.
Etapa dezbaterilor judiciare este deosebit de importantă dat fiind faptul, că, în
cadrul dezbaterilor judiciare, în prezenţa şi prin intermediul instanţei de judecată,
se efectuează toate lucrările privind cercetarea şi soluţionarea litigiului dintre părţi
asupra tuturor problemelor controversate, instanţa de judecată concluzionînd, prin
actul final de dispoziţie, hotărîrea judecătorească.
Calitatea actului de justiţie depinde în cea mai mare măsură de modul de
realizare a dezbaterilor publice şi contradictorii. Lupta judiciară se realizează în
cadrul dezbaterilor publice şi pe baza probelor înfăţişate sau a apărărilor de fond
ori de procedură invocate de părţi .
Această fază a procesului civil se deosebeşte de altele nu numai prin scopurile
şi sarcinile sale specifice, dar şi prin subiecţii care participă. Astfel, principalul
subiect al procesului este prima instanţă. La această etapă a procesului participă
martorii, experţii, specialiştii - subiecţi care la alte etape ale procesului nu sunt
implicaţi, de obicei.
 Majoritatea principiilor fundamentale ale dreptului procesual civil se afirmă
în această etapă procedurală (publicitatea, oralitatea, dreptul la apărare,
contradictorialitatea, disponibilitatea, etc.).
Potrivit art.193 al. 1 CPC Judecarea pricinilor civile are loc în şedinţă de
judecată cu înştiinţarea obligatorie a participanţilor la proces despre locul, data şi
ora şedinţei". Altfel, spus, veriga fundamentală a dezbaterilor o constituie şedinţa
de judecată.
La rîndul ei, şedinţa de judecată, după cum se menţionează în literatura de
specialitate este formată din patru părţi componente: partea pregătitoare,
dezbaterile în fond, susţinerile orale şi deliberarea, urmată de pronunţarea hotărîrii.
Fiecare din aceste sub-etape a şedinţei de judecată se caracterizează prin
scopul său procesual, prin conţinutul specific şi prin sarcinile caracteristice pe care
trebuie să le realizeze.
Partea pregătitoare are drept scop, după cum subliniază jurisprudenţa 1, de a
stabili dacă sunt întrunite toate condiţiile necesare pentru judecarea pricinii în fond
şi în cadrul ei judecătorul va atrage atenţia asupra următoarelor momente: a) poate
fi examinată cauza sau nu de către completul de judecată format; b) este posibil
sau nu de a examina pricina avînd în vedere participanţii care sunt prezenţi la
această şedinţă; c) poate fi soluţionat sau nu litigiul avînd în vedere categoriile de
probe prezentate.
Această sub-etapă începe cu deschiderea şedinţei la ora fixată şi anunţarea
procesului care se va judeca potrivit prevederilor art. 197 CPC, după care se
întreprind următoarele acţiuni procesuale:
verificarea prezenţei părţilor la proces (art. 198 al.l CPC); stabilirea identităţii
părţilor şi verificarea împuternicirilor reprezentanţilor (art. 198 al.2 CPC).
Determinînd identitatea celor prezenţi, instanţa va stabili numele, prenumele,
patronimicul, anul naşterii şi locul de muncă, precum şi domiciliul persoanei. De
asemenea, urmează să se determine în privinţa subiectului care are calitatea de
parte în proces şi alte aspecte care pot avea importanţă pentru examinarea cauzei,

1
 de exemplu, situaţia faliară şi veniturile de care dispune, în pricinile privitoare la
plata pensiei alimentare sau în cazul martorul, urmează să se stabilească dacă se
află în relaţii de rudenie sau de altă natură cu părţile în proces; explicarea
drepturilor şi obligaţiilor interpretului (art. 199 CPC). Astfel, interpretul este în
drept să adreseze celor prezenţi întrebări pentru precizarea celor traduse, să ia
cunoştinţă de procesul-verbal al şedinţei de judecată şi să efectueze observaţii în
ceea ce priveşte corectitudinea traducerii, care se transcrie în procesul verbal;
îndepărtarea martorilor din sala de şedinţă (art. 200 CPC); anunţarea
completului de judecată şi a dreptului de a înainta propuneri de recuzare şi de
abţinere de la judecată (art. 201 CPC); explicarea drepturilor şi obligaţiunilor
participanţilor la proces, inclusiv a dreptului de a se adresa pentru soluţionarea
litigiului pe cale arbitrală, precum şi efectele unui astfel de act (art. 202 CPC);
soluţionarea cererilor şi demersurilor participanţilor la proces (art. 203 CPC).
Instanţa examinează şi soluţionează demersurile participanţilor la proces numai
după ce ascultă părerea tuturor celor implicaţi şi interesaţi în examinarea pricinii.
Demersurile se tranşează prin încheieri ale şedinţei de judecată, care se pronunţă
imediat după adoptarea acestora. Refuzul instanţei de a satisface un anumit demers
nu lipseşte persoana care 1-a înaintat de dreptul de a înainta în mod repetat acest
demers;
prezentarea probelor în ordinea stabilită de art. 204 CPC; soluţionarea
chestiunii cu privire la posibilitatea judecării cauzei în lipsa participanţilor la
proces care nu s-au prezentat (art. 205 CPC). în asemenea situaţie, judecătorul
precizează dacă participanţii au fost înştiinţaţi despre data şi locul examinării
cauzei în conformitate cu art. 102 CPC.
în caz de neprezentare la şedinţa de judecată a unui participant la proces, în
privinţa căruia lipsesc date despre citarea acestuia în mod legal, procesul se amînă
(art. 205 al. 2 CPC). Dacă participanţii la proces au fost înştiinţaţi în modul
cuvenit cu privire la data şi locul şedinţei de judecată, însă instanţa consideră
motivele neprezentării lor ca fiind întemeiate, judecarea pricinii se amînă (art. 205
al. 3 CPC).