1.

Pledoarie în procedura generală

Onorată instanță!!!

În procedura judecătoriei Chișinău ( sediul Buiucani), a fost finalizată cercetarea

judecătorească în cadrul dosarului penal privind învinuirea lui C. de comiterea infracţiunii
prevăzute de art.217 alin.(4) lit.b) din CP. În cadrul dezbaterilor judiciare îmi voi expune poziţia
vis-à-vis de chestiunile pe care instanţa de judecată le va soluţiona la adoptarea sentinţei în
conformitate cu prevederile art.385 CPP. Această poziţie rezultă din analiza conţinutului
învinuirii şi aprecierea probelor aduse de acuzatorul de stat.
La data de 01.07.2021,în urma unei operațiuni de livrare contrlată, inculpatul a fost reținut
ca bănuit în comiterea infracțiunii de circulație ilegală a drogurilor. Ca temei de efectuare a
operațiunii a fost informația operativă privind activitatea pe teritoriul Republicii Moldova a unei
organizaţii criminale specializate în domeniul dat. În ordonanța procurorului privind efectuarea
operațiunii s-a indicat că din informația operativă se poate de dedus că există o bănuială
rezonabilă precum că inculpatul este implicat în circulația ilegală de droguri . După o discuție cu
ofițerul de urmărire penală inculpatul. a recunoscut fapta ,confirmând aceasta în prezența
avocatului din oficiu. S-a constatat de asemenea că inculpatul. nu are antecedente penale , dar
este luat la evidență de către dispanserul narcologis ca și consumator de droguri.Ulterior a fost
audiat martorul B. care era un consumator de droguri. Acesta a declarat că frecvent procura
droguri de la o persoană . În urma prezentării spre recunoaștere acesta a indicat la inculpat ca la
persoana care îi punea la dispoziție droguri.
În cauza dată au fost comise o serie de erori atît procesuale cît și materiale. Legalitatea
probelor administrate în cadrul prezentei cauze ridică mari semne de întrebare. Sunt o serie de
aspecte la care am atras atenția din motiv că acestea contravin atît normelor de drept național cît
și Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În primul rînd nu este clară atît legalitatea cît și necesitatea dispunerii de către procuror a
măsurii speciale de investigații. Nu a existat un temei pentru dispunerea măsurii iar motivarea
acesteia poartă un caracter pur abstract și general. Potrivit art.1321 alin. (2) C.proc.pen., măsurile
speciale de investigaţii se dispun şi se efectuează, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele
condiţii: 1) pe altă cale este imposibilă realizarea scopului procesului penal şi/sau poate fi
prejudiciată considerabil activitatea de administrare a probelor; 2) există o bănuială rezonabilă cu
privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de
grave, cu excepţiile stabilite de lege;3) acţiunea este necesară şi proporţională cu restrângerea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Reieșind din aceasta se deduce faptul că nu
sunt întrunite nici condițiile de bază pentru dispunerea măsurii deoarece din declarațiile
inculpatului Ulterior , la 1 iulie, aceiași persoană l-a invitat la o discuție și ia propus să meargă
împreună pentru a găsi ceva de consumat, inculpatul nu avut intenția de a săvîrși o infracțiune
însă a fost provocat de agentul sub acoperire. Polițiștii nu au avut nici o informație referitor la
pregătirea sau săvîrșirea unei infracțiuni de către inculpatul, acestea s-au axat doar pe faptul că
inculpatul este luat la evidență ca consumator de droguri și în cele din urmă l-au provocat la
săvîrșirea unei infracțiuni prin intermediul agentului sub acoperire.
În cauză se observă clar o provocare de a săvîrși o infracțiune organizată de către organele
de poliție. În cazul verificării existenței provocării trebuie să fie pusă întrebarea dacă în lipsa
agentului sub acoperire, inculpatul ar fi săvîrșit infracțiunea dată, clar că nu deoarece invitația de
a se intîlni iar apoi de a merge pentru a găsi ceva de consumat a parvenit din parea agentului sub
acoperire.
Probele referitoare la o infracțiune care a fost comisă în urma unei provocări polițienești
sunt excluse. Provocarea este ilegală, pentru că poliția a fost instituită pentru a lupta contra
delincvenței care se produce, și nu pentru a crea ea însăși delincvența. În acest fel, dacă este
stabilită, provocarea viciază iremediabil urmările, întrucât declarația obținută în urma unei
provocări este urmarera acțiunii ilegale a agentului autorității și nu poate servi drept bază legală
unei urmăriri sau unei condamnări, chiar dacă privește infracțiuni anterioare celei care a fost
determinată prin provocare. Prin hotărârea din 08 martie 2016, în cauza Morari contra Republicii
Moldova, Curtea a constatat violarea art.6 § 1 din Convenţie, manifestată prin faptul că procesul
penal împotriva lui M. O. a fost unul inechitabil, considerându-se că inculpatul a fost învinuit în
baza unor probe obținute pe calea provocării organizate de poliție și că instanțele care au
examinat cauza nu au cercetat detaliat susținerile condamnatului, precum că acesta ar fi săvârșit
infracțiunea ca urmare a unei „provocări organizate”.
În calitate de probă se regăsește și declarația martorului B, care a indicat că acesta de mai
mult timp procură substanțe narcotice de la inculpat. Veridicitatea acestor declarații ridicică mari
semne de întrebare deoarece el însuși este consumator de droguri iar polițiștii știind de acest fapt
puteau să-l impună să facă declarații false în caz contrar să-l atragă și pe acesta la răspundere.
Un factor important în procesul penal este individualizarea precum și personalitatea
bănuitului, învinuitului, inculpatului. Inculpatul nu are antecedente penale și mai mult ca atît la
momentul reținerii nu a opus nici un fel de rezistență însă necătînd la aceasta, în momentul
reținerii, inculpatul. a fost pus la pământ și lovit de către un polițist care participa la oprerațiune,
se pune întrebarea necesității aplicării violenței față de inculpat. Mai mult ca atît, pe drum spre
inspectoratul de poliție un ofițer ia spus inculpatului că dacă va recunoaște legătura cu grupul
organizat , procurorul nu va înainta demers de aplicare a arestării preventive, iar dacă nu, în
celulă îl așteapă băieții... În primul rînd se observă direct o aplicare de către ofițerul de poliție a
violenței psihice și respectiv amenințarea inculpatului că în celulă îl așteaptă băieții, cu scopul
ca acesta să recunoască vina în comiterea unei infracțiuni ce nu a comis-o. În al doilea rînd,
printre alte temeiuri de inadmisibilitate a probelor, în conformitate cu prevederile art.94 alin.(1)
pct.12) C.proc.pen., se numără și promisiunile sau avantajele nepermise de lege. Astfel, conform
normei citate, în procesul penal nu pot fi admise ca probe şi, prin urmare, se exclud din dosar, nu
pot fi prezentate în instanţa de judecată şi nu pot fi puse la baza sentinţei sau a altor hotărâri
judecătoreşti datele care au fost obţinute prin promisiunea sau acordarea unui avantaj nepermis
de lege. În drum spre inspectoratul de poliție un ofițer ia spus că dacă va recunoaște legătura cu
grupul organizat , procurorul nu va înainta demers de aplicare a arestării preventive. Plasarea
persoanei în arest preventiv este hotărîtă doar de către procuror și judecătorul de instrucție, ce rol
are aici ofițerul care i-a promis inculpatului că va rămîne la libertate findu-I dispusă o măsură
preventivă neprivativă de libertate. Ofițerul i-a făcut inculpatului o promisiune, pe care el în
temei legal nu o poate îndeplini, or orice imixtiune în activitatea procurorului este interzisă de
lege. Mai mult ca atît, inculpatului i-a fost adusă o atingere a dreptului la tăcere. Articolul 21 C.
proc. pen. interzice obligarea persoanei să facă declaraţii împotriva sa sau a altor persoane
apropiate însă ofițerul prin oferirea promisiunilor nepermise de lege, prin amenințare practic l-au
impus pe inculpat să facă declarații împotriva sa, el nici măcar nu a fost informat de avocat care
sunt consecințele legale atît a recunoașterii comiterii infracțiunii cît și a nerecunoașterii ori
recurgerii la dreptului la tăcere.
Procurorul îi incriminează inculpatului participarea la un grup criminal organizat, care se
specializează în comercializarea substanțelor narcotice dar ce legătură are aceasta cu fapta
comisă de către inculpat. Chiar și să nu fi fost o provocare polițienească, inculpatul nu a vîndut
cuiva droguri însă a mers împreună cu B la un apartament pentru a procura substanțe narcotice în
proporții mici pentru consum propriu și respectiv inculpatul putea fi tras la răspundere
contravențională dar nici într-un caz penală, or art. 85 Cod Contravențional prevede expres că
Procurarea ori păstrarea ilegală, fără scop de înstrăinare, a drogurilor, precursorilor,
etnobotanicelor şi a analogilor acestora în cantităţi mici, precum şi consumul de droguri fără
prescripţia medicului se sancţionează cu amendă de la 30 la 60 de unităţi convenţionale sau cu
muncă neremunerată în folosul comunităţii de pînă la 72 de ore.
Potrivit art.51 CP, temeiul real al răspunderii penale îl constituie doar fapta prejudiciabilă
săvârşită. Răspunderii penale este supusă numai persoana vinovată de săvârşirea infracţiunii
prevăzute de legea penală.
Reieșind din cele expuse, solicit achitarea inculpatului pe motiv că nu s-a constatat
existenţa faptei infracţiunii.
 16.12.2021
Cuștiuc Cristian

2. Pledoarie în procedura simplificată

Onorată instanță!!!

La data de 01.07.2021,în urma unei operațiuni de livrare contrlată, inculpatul a fost reținut
ca bănuit în comiterea infracțiunii de circulație ilegală a drogurilor. Ca temei de efectuare a
operațiunii a fost informația operativă privind activitatea pe teritoriul Republicii Moldova a unei
organizaţii criminale specializate în domeniul dat. În ordonanța procurorului privind efectuarea
operațiunii s-a indicat că din informația operativă se poate de dedus că există o bănuială
rezonabilă precum că inculpatul este implicat în circulația ilegală de droguri . După o discuție cu
ofițerul de urmărire penală inculpatul. a recunoscut fapta ,confirmând aceasta în prezența
avocatului din oficiu. S-a constatat de asemenea că inculpatul. nu are antecedente penale , dar
este luat la evidență de către dispanserul narcologis ca și consumator de droguri. Ulterior a fost
audiat martorul B. care era un consumator de droguri. Acesta a declarat că frecvent procura
droguri de la o persoană . În urma prezentării spre recunoaștere acesta a indicat la inculpat ca la
persoana care îi punea la dispoziție droguri.
Reieșind din faptul că inculpatul a coloborat cu organele de drept, a recunoscut în
totalitate vina în comiterea infracțiunii, manifestă o căință sinceră de cele comise, nu are
antecdente penale, solicit aplicarea față de acesta a unei pedepse cît mai blînde.

16.12.2021
Cuștiuc Cristian