PROF. UNIV. DR.

CĂTĂLINA ELENA LUPUŞORU

 Mecanisme de acţiune ale medicamentelor
Medicamentul :
I. Efecte primare II. Efecte secundare III. Efecte toxice
↓
Efecte adverse
Mecanisme de acţiune:
1. mecanisme fizico-chimice simple;
2. mecanisme enzimatice;
3. mecanisme de acţiune pe receptori;
4. formare de legături covalente la nivelul receptorilor/situsului activ al enzimelor;
5. mecanisme de acţiune la nivelul canalelor ionice;
6. eliberarea de substanţe active din depozitele celulare;
7. mecanisme de acţiune pe aparatul genetic al celulei;
8. mecanisme de acţiune prin formare de „pori“ la nivelul memebranei celulare;
9. mecanisme de acţiune asupra radicalilor liberi.
 Mecanisme de acţiune ale medicamentelor

1. Mecanisme fizico-chimice simple:

1.1. aplicarea de unguente protectoare;
1.2. adsorbţia;
1.3. acţiunea substituienţilor macromoleculari de plasmă;
1.4. acţiunea substanţelor de contrast utilizate în radiodiagnostic;
1.5. acţiunea purgativelor şi diureticelor osmotice;
1.6. acţiunea antiacidelor;
1.7. acţiunea substanţelor antiseptice-dezinfectante din grupa derivaţilor
anionici şi a derivaţilor cationici (de modificare a tensiunii la suprafaţa
membranei bacteriene);
1.8. acţiunea agenţilor chelatori → antidoturi în intoxicaţia cu metale grele;
1.9. acţiunea răşinilor schimbătoare de ioni.
 Mecanisme de acţiune ale medicamentelor
2. Mecanisme enzimatice:
2.1. inhibiţia enzimatică: reversibilă; ireversibilă;
2.2. competiţia de substrat;
2.3. mecanismul alosteric;
2.4. deplasarea coenzimei şi cuplarea cu apoenzima;
2.5. vitamine utilizate în calitate de coenzime.

3. Mecanisme de acţiune pe receptori

 Receptorii sunt macromolecule proteice sau glicoproteice, determinate
genetic, având rolul de a transmite semnalul biologic purtat de mesagerii
primari (de ordinul I) la nivelul celulei ţintă.
 Transmiterea semnalului biologic se realizează la celule ţintă din zone
foarte apropiate între ele (joncţiuni tip „gap“, „occludens“, „adherens“) sau
la distanţă.
 Mecanisme de acţiune ale medicamentelor
 Structura şi clasificarea receptorilor
 Reglarea numărului de receptori
 Nu există receptori farmacologici = medicamentele nu creează receptori.
 Proprietăţile receptorilor: specificitate; determinism genetic; situs de
afinitate; situs de activitate; agonist; antagonist competitiv; antagonist
parţial (antagonist cu activitate intrinsecă); agonist invers; legea acţiunii
maselor.

Receptorul prezintă două structuri complementare cu două structuri de pe

ligandul endogen/exogen: situsul de afinitate şi situsul de activitate.
Legăturile între receptori şi ligand pot fi:
- reversibile (de tip ionic, punţi de hidrogen, forţe van der Waals);
- de tip covalent.
 Mecanisme de acţiune ale medicamentelor
 Transmiterea semnalului biologic postreceptor la nivelul receptorilor
membranari:

- calea adenilat ciclazei → se obţine, de regulă, repaus celular;

- calea fosfatidilinozitidelor sau/şi a acizilor graşi liberi → se obţine,
de regulă, activitate celulare intensă.

 Transmiterea semnalului biologic postreceptor la nivelul receptorilor

citosolici
 Transmiterea semnalului biologic postreceptor la nivelul receptorilor-
enzime
 Mecanisme de acţiune ale medicamentelor

5. Mecanisme de acţiune la nivelul canalelor ionice

5.1. Activatoare/stimulante ale canalelor ionice:

- activatoare/stimulante ale canalelor de potasiu: Minoxidil, Diazoxid ;
- activatoare/stimulante ale canalelor de clor la care se află ataşat receptorul
GABA-A: benzodiazepine; barbiturice; anestezice generale steroidiene,
etc.
5.2. Blocante ale canalelor ionice:
- blocante ale canalelor de sodiu: anestezicele locale; antiaritmicele de clasă
IA;
- blocante ale canalelor de calciu: de exemplu, antiaritmicele de clasă a IV-a;
- blocante ale canalelor de potasiu: antidiabeticele orale din grupul
sulfonilureelor.
 Mecanisme de acţiune ale medicamentelor

6. Eliberarea de substanţe active din depozitele celulare

 Efedrina, Fenilefrina şi Nafazolina prezintă ca mecanism de acţiune şi
eliberarea de noradrenalină din depozitele celulare.
 Carbacol prezintă ca mecanism de acţiune şi eliberarea de acetilcolină din
depozitele celulare.
 D-Tubocurarina şi opiaceele eliberează histamina din mastocite.

7. Mecanisme de acţiune pe aparatul genetic al celulei

 Ciclofosfamida formează metaboliţi activi care realizează legături între
lanţurile ADN ale celulei, blocând multiplicarea anormală a celulei.
 Mecanisme de acţiune ale medicamentelor
8. Mecanisme de acţiune prin formare de „pori“ la nivelul memebranei
celulare
 Nistatin (antifungic) se leagă de ergosterolul din membrana fungică,
formând „pori“, prin care se elimină conţinutul celulei.

9. Mecanisme de acţiune asupra radicalilor liberi

 Captatoare de radicali liberi de oxigen: Vitamina E; α,β-blocante
adrenergice (Carvedilol, Medroxolol).
 Blocante ale sintezei şi eliberării de radicali liberi de oxigen: Acidul
acetilsalicilic.
 Relaţia structură-efect. Relaţia doză-efect.
 Modificările structurale la nivelul unei molecule pot conduce la obţinerea:
- unei substanţe cu acelaşi tip de efecte farmacodinamice: de
exemplu, Acetilcolina → Metacolina;
- unei substanţe cu efecte antagonice: antihistaminicele anti-H1
păstrează în structura lor lanţul lateral alifatic al histaminei;
antihistaminicele anti-H2 păstrează în structura lor nucleul imaidazolic al
histaminei.

 Efectul unei substanţe este direct proporţional cu lg al dozei.

 IT=DL50 / DE50. Trebuie să fie >/=10.
 În experimentul clinic, IT=DT50 / DE50. Trebuie să fie >/=10.
 Relaţia doză-efect

2/20/2012 11
 Asocieri de medicamente. Sinergismul medicamentos.
Antagonismul medicamentos

 Sinergismul medicamentos:
- sinergismul de sumare;
- sinergismul de potenţare.

 Antagonismul medicamentos:
- antagonismul competitiv;
- antagonismul necompetitiv: fiziologic; chimic; fizic.