Istoria tancurilor

Aparitia tancurilor
• Izbucnirea Primului Război Mondial a impulsionat dezvoltarea
vehiculelor blindate. Intuindu-le potenţialul, Marina Regală Britanică
testează cu succes, la 6 septembrie 1915, primul prototip de tanc,
poreclit „Micul Willie“.
 Iniţial, tancurilor li s-a atribuit termenul de „landships“ (nave de uscat) de
către britanici, apoi primele vehicule au fost denumite „transportoare de
apă“, mai târziu s-a prescurtat în rezervoare („tanks“), pentru păstrarea
secretului. Cuvântul „tanc“ a fost folosit pentru a da muncitorilor impresia
că ei construiau containere de apă pe şenile pentru armata britanică din
Mesopotamia, fiind folosit oficial la 24 decembrie 1915.
Primul tanc care va primi „botezul focului“ în Primul Război Mondial a fost
modelul britanic Mark I, la 15 septembrie 1916. Acesta a fost condus de
către căpitanul H.W. Mortimore în acţiunea de la Delville Wood, în timpul
bătăliei de pe Somme.
• Tancul a scos practic lupta de tranșee din tactica de război, miile de tancuri
utilizate în război de către forțele britanice și franceze având o mare influență în
desfășurarea conflictului armat.
• Rezultatele inițiale ale utilizării tancurilor au fost neconcludente, problemele
tehnice numeroase (și lipsa de răbdare a consiliului militar) cauzând multe
pierderi de vehicule în luptă. Desfășurarea în grupuri mici a micșorat valoarea și
impactul tactic. Forțele germane au suferit un șoc inițial și erau lipsite de arme
contra tancurilor, dar în curând ele au descoperit muniția antitanc și folosirea de
tranșee mai late pentru a limita mobilitatea tancurilor britanice.
• Evoluția condițiilor pe câmpul de luptă a forțat tancurile aliate să se dezvolte pe
tot parcursul războiului, producând noi modele ca Mark V, care putea să treacă
peste obstacole mari, în special tranșee late. Tancul francez Renault FT-17,
apărut spre sfârșitul războiului, a fost un proiect revoluționar, care a influențat
designul multor tancuri moderne.
• În timpul Primului Război Mondial Germania a avut un număr mic de tancuri, în
general capturate. Au fost produse aproximativ 20 tancuri de concepție
germană, de exemplu modelul A7V.
Tancurile in perioada interbelica
• În acest timp s-au creat mai multe clase de tancuri, majoritatea dezvoltate în
Regatul Unit. Tancurile ușoare, care în mod normal cântăreau zece tone sau mai
puțin, se utilizau pentru cercetare, aveau un tun ușor, care putea fi folosit
împotriva altor tancuri ușoare. Tancurile mijlocii (cunoscute în Regatul Unit sub
numele de „crucișătoare”), erau ceva mai grele și puteau să străbată distanțe
mari cu mare viteză. Și, în sfârșit, tancurile grele sau de infanterie, care erau
dotate cu blindaj greu și în general erau foarte lente.
• Ideea generală era de a folosi tancuri de infanterie (grele) împreună cu infanteria
pentru a efectua ruperi de front, supraviețuind focului antitanc inamic datorită
blindajului greu. O dată ce această forță combinată distrugea linia de apărare
inamică, se trimiteau grupuri de tancuri mijlocii prin breșa deschisă, atacând prin
spate liniile de aprovizionare și unitățile de comandament. Această tactică de
lovitură în două faze a fost filozofia britanică de luptă a formațiunilor de tancuri
britanice și a fost adoptată de germani ca un element special din conceptul tactic
militar Blitzkrieg (război-fulger).