Profesor:Deme Szabo Csilla

Elev:Jolța David
Cuprins
01 Instrument de măsură

02 Ceasul electronic

03 Ceasul cu arc

04 Ceasul atomic

05 Clepsidra
Instrumente de măsură
 Instrumente de măsură

Instrument de măsură este un sistem de corpuri, cel puțin

în parte solide, cu mobilitate mutuală, folosit
la măsurarea sau controlul mărimilor de stare fizico-
chimică sau a mărimilor de stare globale ale unui sistem
fizic, deduse din cele de stare, sau corpuri fără mobilitate
mutuală, dar gradate, care servesc pentru măsurători
geometrice.
 Instrumente de măsură

După categoria (felul) mărimilor ale căror

valori sunt măsurate cu ele, instrumentele
de măsură se grupează în:
 Instrumente de măsură
Instrumente de măsură mecanice, care măsoară
dimensiuni liniare ( metrul, rigla, calibrul, micrometrul),
unghiuri (raportorul), arii (planimetrul), volume
( biureta, cilindrul gradat), timpul
(orologiul, ceasornicul, cronometrul), viteza
(vitezometrul, anemometrul, tubul Pitot), turația
(tahometrul), accelerația (accelerometrul), frecvența
(frecvențmetrul), amplitudinea vibrațiilor (seismometrul),
forța (dinamometrul, balanța, cântarul), presiunea
(manometrul, barometrul), densitatea lichidelor
(areometrul), nivelul ( nivela), orizontalitatea (nivela),
altitudinea (altimetrul), debitul (apometrul, contorul) etc.
 Instrumente de măsură

Instrumente de măsură termice, care

măsoară mărimi termice: temperatură
(termometrul), cantitate de căldură
(calorimetrul).
 Instrumente de măsură
Instrumente de măsură electrice, care măsoară
mărimi electrice, de
exemplu: ampermetrul, voltmetrul, wattmetrul, faz
metrul, frecvențmetrul, ohmmetrul etc. De
asemeni sunt denumite uzual electrice acele
instrumente cu care se măsoară diferite mărimi
(neelectrice) prin conversia lor în mărimi electrice.
Ceasul electric
 Ceasul electric
Ceas electronic de mână cu afișaj analogic
La sfârșitul secolului al XIX-lea, se pune problema
utilizării electricității pentru acționarea mecanismelor
ceasurilor. Locul greutăților sau al arcului spiralat este luat
de baterie.
Dezvoltarea electronicii a condus la realizarea
unor oscilatori foarte stabili cum sunt cei având la bază
cristalul de cuarț și astfel au aparut ceasurile electronice.
Primul ceas cu cuarț este realizat în 1927 de către Warren
Marrison și J.W. Horton.
 Ceasul electric
Ceas electronic de mână cu afișaj analogic
La sfârșitul secolului al XIX-lea, se pune problema
utilizării electricității pentru acționarea mecanismelor
ceasurilor. Locul greutăților sau al arcului spiralat este luat
de baterie.
Dezvoltarea electronicii a condus la realizarea
unor oscilatori foarte stabili cum sunt cei având la bază
cristalul de cuarț și astfel au aparut ceasurile electronice.
Primul ceas cu cuarț este realizat în 1927 de către Warren
Marrison și J.W. Horton.
Ceasul atomic
 Ceasul atomic

Următoarea etapă în evoluția ceasului o

constituie apariția și dezvoltarea ceasurilor
atomice. Acestea au o precizie net
superioară, ajungând de ordinul secundelor
în câteva sute de ani.
Ceasul cu arc
 Ceasul cu arc
La începutul secolului al XVI-lea, Peter Henlein,
înlocuind greutățile cu arcuri spiralate din oțel,
realizează primele ceasuri portabile de dimensiuni
reduse. Către 1670, acestea sunt perfecționate
prin introducerea feței din sticlă.
Introducerea pendulului (atribuită lui Christian
Huygens în 1656, care aplică legea izocronismului
oscilațiilor pendulului observată de Galilei) și a
balansierului în a doua jumătate a secolului al
XVII-lea mărește precizia ceasurilor și deschide
epoca orologeriei. Regulatorul cu ancoră, inventat
de Robert Hooke în jurul anului 1660, are același
efect de acuratețe asupra ceasurilor cu pendulă.
 Ceasul cu arc
Primele ceasuri automatice sunt realizate de
Adrien Philippe în 1863. O variantă mai
puțin eficace a acestora fusese realizată încă
din 1870 de către Abraham-Louis
Breguet. O contribuiție deosebită în acest
domeniu o aduce și John Harwood în 1923,
care după anumite surse, este chiar
inventatorul acestui tip de ceas.
 Ceasul cu arc
La început, ceasurile cu arc nu aveau precizie.
Când arcul era încordat la maximum, viteza de
rotație a mecanismului era mare, ca apoi să
scadă treptat. În perioada 1674-75, Christian
Huygens introduce o inovație care avea să
înlăture acest inconvenient: balansierul cu arc.
Acesta oscila asemeni unui pendul, astfel că
energia acumulată în arcul principal al ceasului
era eliberată treptat.
 Ceasul cu arc
În 1721, George Graham îmbunătățește
precizia ceasurilor cu pendul utilizând un
aliaj care să compenseze efectul dilatării.
De asemenea și ceasul cu resort realizat
de acesta avea o precizie de 0,2 sec/zi.
Sigmund Riefler, în 1889, îmbunătățește
regulatorul de bătăi și ridică precizia la o
sutime de secundă pe zi.
Clepsidra
 Clepsidra
Inventata cu mii de ani in urma, este un
instrument de masurare a timpului, ca
perioada/interval, si nu pentru a determina
ora, asa cum era cazul cadranelor solare, in
Antichitate. Cuvantul “clepsidra” provine din
limba greaca (“klepsydra”), termen
imprumutat din latina (“clepsydra”),
insemnand “”kleptein” – “a lasa sa curga”/
“a scapa” si “hydor” – “apa”. Prin urmare,
este un fel de ceas cu apa (si nu neaparat
cu nisip, asa cum s-a incetatenit perceptia
acestui obiect).
 Clepsidra
Cea mai veche clepsidra a fost gasita, in 1904, la
Karnak, un sit de pe malul drept al Nilului, in
Egipt, cuprinzand ruinele mai multor temple.
Specialistii au stabilit ca a fost fabricata pentru
regele Amenophis III, in jurul anului 1400 i.Hr. Este
un vas de alabastru, in forma unui bol conic si cu
un mic orificiu la baza, prin care se scurgea apa.
Timpul era masurat cu ajutorul unor gradatii
vizibile, trasate pe peretii interiori ai vasului. Acest
tip de clepsidra cu un singur vas indica timpul cu
o eroare de 5-10 minute. In prezent clepsidra de
la Karnak este expusa la Muzeul din Cairo.
 Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Instrument_de_m
%C4%83sur%C4%83
https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_m%C4%83
sur%C4%83rii_timpului
https://destepti.ro/clepsidra-primul-
instrument-de-masurare-a-timpului