Conflictul din

Transnistria
Politic:1990-prezent
Militar:2 martie 1992-21 iulie 1992
 Conflictul militar
Conflictul de pe Nistru, numit și Războiul din Transnitria, sau Războiul
moldo-rus a începul la 2 martie 1992 și s-a soldat cu moartea a 279 de
persoane din partea Republicii Moldova. De partea Transnistriei și-au
pierdut viețile, potrivit diverselor surse, între 264 și 1093 de persoane. Are
loc între două tabere de beligeranți: pe de o parte este Republica
Moldova și România, (Bucureștiul a oferit ajutor logistic Chișinăului) iar
de cealaltă parte este Republica Moldovenească Nistreană, Armata a 14-
a a Rusiei și voluntari ucraineni din cadrul grupului radical UNA-
UNSO.
 Cauze
• În zilele de 1-2 noiembrie 1990, au avut
loc primele ciocniri pe podul de
la Dubăsari, atunci murind și primii
polițiști și localnici din Dubăsari.[1
• Pe drumul de acces spre Dubăsari au
avut loc ciocniri cu populația civilă, în
timpul cărora s-au înregistrat victime, în
noiembrie 1991, pe același pod de la
Dubăsari, au mai decedat încă trei
polițiști (Ghenadii Iabloctcin, și alți doi
camarazi ai săi) din trupele cu destinație
specială.[1]
• În esență, anume cu aceste evenimente a
început confruntarea armată între
poliția (ulterior armata) moldovenească
și formațiunile separatiste înarmate.
Conflictul militar-desfășurare
• După ce Moldova a primit statutul de
membru al ONU (2 martie 1992),
președintele moldovean Mircea Snegur a
autorizat o intervenție militară împotriva
forțelor separatiste care atacaseră anterior și
continuau să atace posturi ale poliției loiale
Chișinăului de pe malul estic al
Nistrului(sat.Cioburciu,raion.Ștefan-Vodă).
Rebelii, ajutați de trupele sovietice și ruse
(după 1991), și-au consolidat controlul peste
cea mai mare parte din zona disputată.În cele
4 luni de ostilități, cele mai grele lupte s-au
dat pe platourile de la Cocieri, Coșnița și
la Tighina.[14]
• La 21 iulie 1992 Republica Moldova și
Federația Rusă au semnată o Convenție cu
privire la principiile reglementării pașnice a
conflictului armat din zona nistreană a
Republicii Moldova
 Consecințe
• Chiar și după încetarea focului, Rusia a continuat să ofere regimului separatist
sprijin militar, politic și economic, permițându-i să supraviețuiască și conferindu-
i un anumit grad de autonomie vis-à-vis de Moldova. Generalul Lebed,
comandantul Grupului Operațional Rus (ROG, fost Armată a 14-a) începând cu
iunie 1992, s-a purtat deseori ca un politician transnistrean și a declarat că armata
sa ar putea să ajungă la București în două ore.
• OSCE are deja de mulți ani o misiune de observație la fața locului și încearcă să
ghideze negocierile privind rezolvarea conflictului. Trupele rusești staționează în
continuare pe teritoriul moldovenesc, în pofida obligațiilor asumate de Rusia la
summit-urile OSCE din 1999 și 2001.
 Conflictul politic
• actualmente este un conflict
între Republica Moldova și
autoproclamata „Republică
Moldovenească Nistreană” cu privire la
Rezultat:
exercitarea controlului asupra Transnistria
raioanelor Camenca, Dubăsari, Grigoriopo devine de
l, Rîbnița, Slobozia și orașul Tiraspol, facto republică
aflate pe malul stâng al râului Nistru și independentă, nerec
orașul Tighina, aflat pe malul drept al
aceluiași râu.
unoscută la nivel
internațional.
• Conflictul politic a început în anul 1990,
imediat după proclamarea independenței
așa-zisei „Republicii Moldovenești
Nistrene”, fază latentă a acestuia
desfășurându-se până în prezent.
 Viața în RMN.
• Alegerile legislative din 2005 nu au fost recunoscute de comunitatea internațională.
Potrivit lui Claus Neukirch, șeful serviciului de presă al Organizației pentru Securitate
și Cooperare în Europa, "nu se poate vorbi de alegeri libere și corecte în regiunea nistreană, atâta
timp cât în această regiune nu sunt create condiții adecvate pentru exprimarea opțiunii politice a
alegătorilor".[18]
• Conducerea Republicii Moldova a acuzat de asemenea administrația RMN de
incursiuni în satele din stânga Nistrului controlate de guvernul de la Chișinău, unde
există relatări despre arestări nejustificate și tortură.
• Un raport al departamentului de stat american relatează despre închisori dure în
Transnistria.[19] Traficul de ființe umane reprezintă o problemă importantă în Moldova
și Transnistria.[20]
 Sfârșit!
Proiect elaborat de
Covalciuc Vladislava.