TEMA 2

Procesul managerial
în
organizaţia militară

1
 Procese manageriale
o parte a resursei umane (comandanţi, şefi etc.) acţionează
asupra celeilalte părţi (personalul condus) cu scopul
de a o atrage întru realizarea obiectivelor organizaţiei militare
Funcţionarea
organizaţiei
militare
Procese de execuţie
resursa umană acţionează asupra şi/sau
utilizează resursele materiale, financiare şi informaţionale,
în scopul atingerii obiectivelor stabilite

2
 Ansamblul fazelor prin care se
determină de obiectivele,
se organizează activităţile,
se coordonează eforturile şi acţiunile,
Procesul se antrenează personalul pentru
managerial a participa la realizarea obiectivelor,
se controlează modul de desfăşurare
a activităţilor şi se reglează
funcţionarea organizaţiei militare
în vederea stabilirii şi realizării
obiectivelor

3
 FAZA PREVIZIONALĂ

- se stabilesc obiectivele pe termen mediu şi lung;

-se formulează politica organizaţiei şi se elaborează strategiile;
- se identifică modalităţile posibile de implementare a strategiilor.

FAZA OPERATIVĂ

Fazele - se stabilesc obiectivele pe termen scurt;

- se aplică programele adoptate;
procesului - se stabileşte cadrul organizatoric al aplicării programelor;
- se monitorizează rezultatele obţinute;
managerial - se susţine implicarea oamenilor întru realizarea
obiectivelor asumate.

FAZA POSTOPERATIVĂ

- se comensurează şi interpretează rezultatele realizate;

- se identifică abaterile şi cauzele acestora;
- se stabilesc noile exigenţe pentru reluarea procesului managerial.

4
 Principiul unităţii de comandă

Principiul centralizării conducerii

Principiul structurii ierarhice a conducerii

Principiile Principiul sinergiei, inovării şi iniţiativei

managementului
în organizaţia Principiul supremaţiei obiectivelor

militară Principiul promovării spiritului de echipă

Principiul corespondenţei dintre autoritate şi responsabilitate

Principiul promovării criteriilor de performanţă în conducere

5
 Principiul unităţii de comandă

 orice structură militară, ca şi oricare membru al organizaţiei se subordonează

nemijlocit doar unui singur comandant (şef).

 orice activitate ori acţiune militară în care este angajată o subunitate, unitate
sau un comandament se desfăşoară potrivit unei singure concepţii (decizii) şi
unui plan unic.

 derivă din modalitatea de gândire sistemică şi se concretizează prin :

– necesitatea asigurării coerenţei acţiunilor structurilor militare implicate;
– necesitatea reacţiunii unitare şi prompte faţă de orice presiune ori
acţiune dezorganizantă;
– menţinerea raporturilor de interrelaţionare şi complementaritate a
componentelor.

6
 Principiul centralizării conducerii

 decizia privind angajarea într-o acţiune comună a mai multor

structuri subordonate şi limitele acţiunilor acestora se ia de
comandantul structurii ierarhice integratoare;

 în sens general, o decizie a comandantului unei structuri militare

se află în raport de directă determinare cu decizia comandantului
imediat superior;

 orice decizie a unui comandant nu poate depăşi limitele

autorităţii, competenţei şi responsabilităţii sale.

7
 Principiul structurii ierarhice a conducerii

 generat de amploarea, dinamismul şi complexitatea

managementului organizaţiei militare în timp de pace, cât mai ales
în situaţii de criză şi război;

 necesitatea exprimării sistemice de la întreg la parte şi invers, cât

şi pe orizontală au impus ierarhizarea pe niveluri a conducerii, prin
delegarea succesivă, în linie ierarhică, a autorităţii, respectiv a unor
competenţe şi responsabilităţi;

 organizarea interioară a comandamentelor este ierarhizată pe

componente de decizie, de asistare a deciziei şi de execuţie a
sarcinilor atribuite fiecărui compartiment, ce derivă din
imperativele funcţiunilor organizaţiei militare şi din exercitarea
funcţiilor managementului.

8
 Principiul sinergiei, inovării şi iniţiativei
 legat intrinsec de eficienţa conducerii, de raportul dintre efortul depus, costurile
reale ale activităţilor şi acţiunilor conduse şi performanţele organizaţiei;
 managementul organizaţiei militare trebuie să se organizeze şi desfăşoare astfel
încât performanţele conducerii să fie superioare simplei însumări a contribuţiei
fiecăreia dintre compartimentele, activităţile şi acţiunile subsumate;
 realizarea sinergiei depinde de caracteristicilor climatului organizaţional creat,
de existenţa unei comunicări deschise spre şi dinspre toate nivelurile
organizaţionale, a unui sistem informaţional eficient, ca şi a unei înalte
disponibilităţi de autoreglare;
 inovarea are semnificaţia căutării noului, desprinderii de rutină, promovării unei
conduceri cu o mare disponibilitate de adaptare a celor mai noi abordări ale
managementului modern la specificitatea organizaţiei militare; aceasta presupune:
 o permanentă informare şi cunoaştere;
 deschidere personală în faţa noului şi alegerea unei echipe manageriale
care să împărtăşească aceeaşi atitudine;
 asumarea responsabilităţii inclusiv, dacă e cazul, a riscurilor.
9
Principiul promovării criteriilor de performanţă în
conducere
• incumbă existenţa unui sistem criterial, ce cuprinde standardele
potrivit cărora se evaluează valoarea cunoştinţelor profesionale,
manageriale, a calităţilor şi abilităţilor de conducere şi, mai ales, a
prestaţiei în funcţii de comandă şi stat major pe diferite trepte
ierarhice;

• presupune ca ansamblul de activităţi de evaluare şi promovare să

fie obiective şi etice, să nu se bazeze doar pe rezultatele aplicării
testelor de cunoştinţe şi aptitudini, acestea fiind doar parţial
relevante, ci, mai ales, pe concluziile formulate prin aplicarea
modalităţilor de cunoaştere a subordonaţilor la locurile lor de
muncă, acolo unde se verifică în ce mod şi cu ce rezultate îşi
folosesc cunoştinţele teoretice şi competenţele profesionale şi sociale
în exercitarea conducerii.

10
 Principiul supremaţiei obiectivelor
• întregul efort managerial şi al executanţilor trebuie orientat spre
realizarea obiectivelor (misiunilor) stabilite prin planul de acţiune,
corelând raţional resursele cu posibilităţile acţionale ale
organizaţiei militare;

• presupune convergenţa eforturilor tuturor forţelor, indiferent de

natura şi specializarea acestora (combatante, de sprijin, de protecţie,
logistice), precum şi supunerea conştientă a comportamentului
personalului structurilor militare voinţei şi deciziei comandantului
din perspectiva realizării obiectivelor;

• răspunde necesităţilor derivate din specificitatea acţiunilor

militare, precum şi din conştientizarea consecinţelor, adesea foarte
grave, pe care le poate atrage nerealizarea a ceea ce s-a stabilit prin
plan.
11
 Caracter unitar

Caracter tipic

Trăsăturile Orientat predominant spre oameni

managementului
organizaţiei Caracter contextual şi, în mare măsură, irepetabil

militare
Caracter ciclic şi continuu

Caracter progresiv

12
 SUBSISTEMUL DECIZIONAL

Sistemul SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC

managerial în
organizaţia
militară SUBSISTEMUL INFORMAŢIONAL

SUBSISTEMUL METODOLOGIC

13
 COMANDANT (ŞEF)

Subsistemul COMANDAMENTE
decizional

STRUCTURI DE ASISTARE A DECIZIEI

14
Niveluri de management în organizaţii

Management de vârf (strategic)

Management de mijloc (tactic)

Management de bază (operativ)

15
 FUNCŢIA DE INSTRUMENT
AL MANAGEMENTULUI

Subsistemul FUNCŢIA DE LEGITIMITATE

A AUTORITĂŢII
organizatoric

FUNCŢIA DE INTEGRARE SOCIALĂ

A PERSONALULUI

16
 FUNCŢIA DECIZIONALĂ

FUNCŢIA DE DOCUMENTARE

Subsistemul
informaţional
FUNCŢIA OPERAŢIONALĂ

FUNCŢIA EDUCAŢIONALĂ

17
 Managementul prin obiective

Managementul prin bugete

Subsistemul Managementul participativ

metodologic Managementul prin excepţii

Metoda şedinţei

Metoda delegării

Analiza SWOT
18
 SARCINI PENTRU SEMINAR

Temă seminar:
SISTEMUL DE MANAGEMENT ÎN ORGANIZAŢIA MILITARĂ ŞI COMPONENTELE
ACESTUIA

Problematici abordate:

1. Studiu de caz: Armata României

a) subsistemul decizional;
b) subsistemul informaţional;
c) subsistemul organizatoric;
d) subsistemul metodologic.

19