RISCURI

PROFESIONALE ÎN
SERVICIUL DE
AMBULANŢĂ ŞI
PARAMEDICAL
Coordonator: Ș.L. Dr. Cîmpineanu Bogdan
Student: Baciu Ionuț-Robert
Grupa 1, Seria A, Medicină Generală
 Cine sunt cei expuși riscurilor?
• -medicii specialişti;
• -paramedicii;
• -asistenţii medicali;
• -conducĂtorii autovehiculelor (Șoferii de ambulanţe),
• -brancardieriI
• +/- voluntarii, după caz
 Sarcinile profesionale
• Prima din sarcinile echipajului de pe
ambulanță este să verifice starea
pacientului.
• În funcție de această stare urmează
partea de evaluare și acordare de
ajutor medical, urmând apoi să
asigure transportul până
la serviciile în care se poate
completa tratamentul necesar.
 PARTICULARITĂȚILE MUNCII ÎN
URGENȚELE MEDICALE;

• Ca urmare a progresului științific și social putem vorbi despre anumite

particularități:
1) eficiență și rapiditate în ceea ce privește tratamentul
2) colaborare multidisciplinară
3) expunere la factori agresori ridicată ( factori chimici, biologici, fizici etc)
4) solicitare profesională permanentă
RISCURI
Clasificarea riscurilor
• Riscuri fizice

• Riscuri chimice

• Riscuri biologice

• Riscuri psihomentale
Factorii fizici implicați

• Factorii mecanici
• Factorii de temperatură
• Factori sonori
 Riscurile fizice
• Munca permanentă și solicitantă de pe serviciul de ambulanță presupune
riscuri precum lezarea aparatului locomotor deoarece implică pozițiile
vicioase în timpul deplasării până la locul solicitat, sau la ridicarea obiectelor
sau a pacienților. Drept urmare a repetitiției frecvente pot surveni
permanentizarea leziunilor cu pensionarea precoce.
• Costumația specifică este purtată indiferent de variațiile meteorologice ceea
ce va duce la scăderea imunității cu un risc crescut pentru contractarea și
dezvoltarea unei infecții respiratorii.
• La expunerea prelungită a personalului medical la căldură va suferi de
deshidratare (senzația de sete apare cand nivelul de apă din organism scade
cu 1%) astenie și incapacitatea luării unei decizii cât mai optime în vederea
tratării și/sau salvării pacientului.
• De asemenea, principalul risc la expunerea prelungită la frig este scăderea
temperaturii corpului care poate merge până la degerătură de grad înalt.
• La şoferii de ambulanţă s-au constatat şi pierderi auditive rapide şi
severe în relaţie cu activarea sirenelor a căror nivel sonic depăşeşte
limitele admisibile.
 Riscurile chimice

Aceste riscuri sunt legate de inhalarea noxelor ( fum, praf,

substanțe iritante etc) care produc inflamații cronice la nivel
pulmonar sau infectări cu microorganisme întâlnite mai rar,
dezvoltarea unei alergii, arsuri sau cancere.
 Riscurile biologice
• pătrunderea în locuinţe particulare sau în spaţii închise viciate sau contaminate,
favorizează inhalarea şi contactul tegumentar cu agenţi biologici.
• riscul de contaminare cu virusul HIV sau cu virusurile hepatitice (VHB, VHC) este
crescut prin contactul cu sângele victimelor. Markerii biologici de infecţie cu VHB
au fost găsiţi pozitivi la 13-22% dintre tehnicienii ambulanţei fiind de 3-4 ori mai
mari comparativ cu populaţia generală.
• Anchetele epidemiologice au evidenţiat o corelaţie pozitivă între infecţia cu virusul
hepatic B şi vechimea expunerii (numărul anilor de muncă în această profesie).
 Riscurile psihomentale
• personalul paramedical şi de ambulanţă trebuie să intervină în medii non controlate
şi periculoase cu nevoia de a stabili decizii importante sub presiunea timpului şi cu
echipamente frecvent incomplete. Stresul psihic este crescut întrucât lipsa de
eficienţă, insatisfacţia profesională, dezinteresul pentru pacienți poate antrena
penalizarea profesională şi oprobiul public.
• Pentru atenuarea efectelor distructive ale stresului survenit în special după catastrofe
sau în accidente traumatice majore, a fost propusă supravegherea activă si
interventia psihologilor (strategii care să reducă riscul de epuizare profesională a
personalului din serviciile de ambulanţă-urgenţă).
Tratament
• Tratament medicamentos în funcție de afecțiune:

1. Anti-secretoare ( Omeprazol, Esomeprazol, Pantoprazol,Ranitidină- în cazul

afecțiunilor gastroduodenale);
2. Antiinflamatoare ( Paracetamol, Ibuprofen, Ketoprofen, Piroxicam);
3. Analgezice ( Algocalmin, Aspirină, Paracetamol, Tramadol);
4. Antiretrovirale ( Zidovudină, Didanozină);
5. Antibiotice;
6. Suplimente alimentare ( Vitamine, Minerale, Ulei de Canabis).
Tratamentul chirurgical se preferă în caz de:

1. Litiază biliară;
2. Litiază renală;
3. Fracturi;
4. Cancere operabile;
5. Traumatisme;
 Recomandări

• vaccinarea contra agenţilor infecţioşi (parotidită, rujeolă, rubeolă,

tetanos, hepatită B);
• -depistarea activă şi sistematică a tuberculozei.
• -pentru prevenirea lombalgiilor se recomandă utilizarea de echipamente
tehnice adecvate pentru ridicarea şi transportul pacienţilor,
• -informarea permanentă asupra riscurilor specifice, purtarea echipamentului
de protecţie individual (mănuşi, mască, halat etc.),
• -raportarea incidentelor, eventuala protecţie personală prin colaborarea cu
echipe de pază şi de securitate( gardă de corp, poliţie).
• - atenuarea stresului personalului trebuie realizata prin strategii globale de
intervenţie, (medicale, administrative, psihologice).
 CONCLUZII
Cu toți știm importanța și munca desfășurată de cadrele medicale de pe ambulanță sau
SMURD sau a conducătorilor acestora.
Starea lor de sănătate fizică, emoțională și psihică este foarte importantă în vederea
ajutorării cât mai bune și rapide a oamenilor deoarece de multe ori diferența dintre
viață și moarte o pot face câteva minute ( circa 5 minute), minute care sunt date de
salvatori.
Se recomandă astfel efectuarea periodică a controalelor medicale, testarea psihologică
precum și odihnă, relaxare și viață echilibrată ( alimentație sănătoasă, practicarea
sportului, gândire pozitivă).