Sunteți pe pagina 1din 28

BOLI TROPICALE

Malaria
• Malaria este o boală infecțioasă transmisă de țânțarul anopheles, se
manifestă prin frisoane, febra.
• Malaria este o boală infecțioasă larg răspândită în
regiunile tropicale și subtropicale. Între 300 și 500 de milioane de
persoane sunt infectate anual
• Aproximativ 1 - 3 milioane persoane mor în fiecare an, cei mai mulți
fiind copii din Africa sub-sahariană.
Malaria
• Este una dintre cele mai frecvente boli infecțioase și este o adevărată
problemă de sănătate publică
• Este cauzată de paraziți din genul Plasmodium .
• Cele mai grave forme ale bolii sunt cauzate de Plasmodium
falciparum, Plasmodium vivax, dar și alte specii înrudite (Plasmodium
ovale and Plasmodium malariae).
Malaria
Epidemiologie
• Boala este larg răspândită în zonele tropicale și subtropicale, ce sunt
prezente pe o zonă extinsă din jurul ecuatorului. Acesta include o mare
parte din Africa sub-sahariană, Asia și America Latină.
• Organizația Mondială a Sănătății estimează că, în anul 2012, cazurile de
malarie s-au ridicat la un număr de 207 milioane.
• In 2012, boala ar fi cauzat decesul a, între 473.000 - 789.000 oameni, mulți
dintre ei fiind copii din Africa.
• Malaria este asociată, de obicei, cu sărăcia și are un impact negativ major
asupra dezvoltării economice.
• În Africa, se estimează că a rezultat pierderea a 12 milioane de dolari pe an
din cauza costurilor ridicate pentru furnizarea de asistență medicală,
pierderea capacității de muncă și efectele produse asupra turismului.
Malaria
Definiție și simptome
• În cazuri grave, aceasta poate cauza icter, convulsii, comă sau deces. Aceste
simptome apar, de obicei, la un interval de zece și până la cincisprezece zile
din momentul înțepăturii.
• Invazia: febră, manifestări digestive, mialgii, cefalee intensă
• Perioada de stare: frison, febră, transpirații profuze, următorul acces după
48h, 72h ( malaria terță,cuartă)
• La acele persoane care nu au fost tratate în mod corespunzător, boala
poate recidiva câteva luni mai târziu.
• La cei care au supraviețuit recent unei infectări, reinfectarea cauzează, de
obicei, simptome mai usoare.
• Rezistență parțială dispare după câteva luni și până la câțiva ani, dacă nu
există o expunere continuă la malarie.
Malaria
Cauze și diagnostic
• În mod normal, boala se transmite prin înțepătura unei femele țânțar
infectat, din genul Anopheles.
• Incubatia: 6-16 zile in functie de specie; nu apar paraziti in sânge,
schizogonia are loc in hepatocit (per. Prepatentă); patenta – incepe
schizogonia eritrocitară. Simptomele apar când în sânge există un
cuantum de paraziți.
• Prin înțepătură, paraziții din saliva țânțarului sunt introduși în sânge.
Apoi, paraziții se deplasează către parenchimul hepatic, unde ajung la
maturizare și se reproduc.
• Cele mai multe cazuri de deces sunt cauzate de P. falciparum cu P.
vivax, P. ovale, și P. malariae care, în general, cauzează o formă mai
blândă de malarie.
Malaria
Cauze și diagnostic
• Speciile P. knowlesi rareori cauzează îmbolnăviri la oameni.
• În general, malaria este diagnosticată prin examinarea sângelui la
microscop, utilizând frotiuri sanguine (picatura groasa), sau prin teste
de diagnosticare rapidă bazate pe antigen.
• Leucopenie, anemie, VSH crescut
• Au fost dezvoltate metode care utilizează reacția în lanț a polimerazei
pentru a detecta ADN-ul parazitului, dar acestea nu sunt utilizate la
scară largă în zonele unde malaria este comună din cauza costurilor și
a complexității acesteia.
Malaria
Prevenire și tratament
• Riscul de îmbolnăvire poate fi redus prin prevenirea înțepăturilor de
țânțari, utilizând plase de țânțari și produse insectifuge sau prin măsuri de
controlare a insectelor, precum utilizarea de insecticide și drenarea apei
stătătoare.
• În zonele unde boala este comună, câteva medicamente sunt disponibile
pentru prevenirea malariei la călători.
• În zonele cu nivel ridicat de malarie, sunt recomandate doze ocazionale de
sulfadoxină/pyrimethamină la gravide după primul trimestru de sarcină.
• În ciuda nevoii, nu există nici un vaccin eficient, deși eforturile de a crea
unul sunt în desfășurare.
Malaria
Prevenire și tratament
• Tratamentul recomandat împotriva malariei reprezintă o combinație de
medicamente antimalarice ce conțin artemisina. Primachina, meflochină,
lumefantrină sau sulfadoxină/pyrimethamină( Fansidar), Clindamicina, FQN
• Chinina, alături de doxiciclină pot fi utilizate, în cazul în care artemisina nu
este disponibilă.
• În zonele în care boala este comună, se recomandă ca malaria să fie
confirmată, dacă este posibil, înainte de începerea tratamentului, din cauza
creșterii rezistenței la medicamente.
• Boala a dezvoltat o rezistență la câteva medicamente antimalarice; de
exemplu, clorochina-rezistentă la P. falciparum;
• Aceasta s-a răspândit în majoritatea zonelor cu malarie, iar rezistența la
artemisinină a devenit o problemă în anumite zone din Asia de Sud-Est.
Malaria
Prevenire și tratament
• Din păcate, nu există nici un vaccin eficient pentru malarie.
• Pentru a reduce riscul infectării pot fi folosite (în mod continuu)
anumite medicamente, dar acestea sunt prea scumpe pentru cei mai
mulți dintre oamenii care trăiesc în zonele de risc.
• Malaria este tratată cu medicamente antimalarice cum ar fi
Hidroxiclorochina;
• În ultimul timp rezistența la acest medicament (mecanism similar
rezistenței la antibiotice) este tot mai răspândită.
• O metodă considerată eficientă este combaterea înțepăturilor de
țânțari prin aplicarea pe haine a substanței dietiltoluamid.
Distribution of malaria in the world
♦ Elevated occurrence of chloroquine- or multi-resistant malaria
♦ Occurrence of chloroquine-resistant malaria
♦ No Plasmodium falciparum or chloroquine-resistance
♦ No malaria
Leishmanioza
• Leishmanioza este o boală provocată de protozoare parazite din genul Leishmania
și răspândită prin înțepătura anumitor tipuri de flebotomi. Există trei tipuri
principale de leishmanioză: cutanată, cutaneomucoasă și viscerală.
• Este o boala a regiunilor tropicale, frecventă în S-Asiei ( India), Orientul Mijlociu,
Africa, zona Mediteranieană
• Forma cutanată a bolii se manifestă prin ulcere cutanate, cea cutaneomucoasă -
prin ulcere de piele, ulcere la nivelul cavitatii bucale și al nasului, iar forma
viscerală debuteaza cu ulcere tegumentare și se manifestă ulterior prin febră,
anemie, hepatosplenomegalie.
• Incubația: 2-4 luni, 10-19 luni; Debut: insidios, oboseală, cefalee, subfebrilitate,
febră neregulată, splenomegalie impresionantă, cașexie, anemie, paloare
negricioasă ( pigment rezultat din distrugerea hematiilor), adinamie, astenie;
creșterea globulinelor sanguine, scăderea albuminelor. Evoluție : luni de zile
Leishmanioza
Cauze și diagnostic
• Infecțiile la om sunt provocate de peste 20 de specii de Leishmania.
Factorii de risc includ sărăcia, subnutriția, despădurirea și
urbanizarea.
• Toate trei forme ale bolii pot fi diagnosticate prin examinarea
paraziților la microscop.
• Forma viscerală poate fi diagnosticată PCR.
• Netratată boala : 75% letalitate
Leishmanioza
Prevenire și tratament
• Leishmanioza poate fi parțial prevenită dormind sub perdele
impregnate cu insecticid.
• Alte măsuri includ pulverizarea de insecticid pentru omorârea
flebotomilor și tratarea timpurie a persoanelor bolnave în scopul
prevenirii răspândrii bolii.
• Împotriva bolii viscerale pot fi folosite următoarele medicamente:
amfotericina B liposomală, o combinație de antimonice pentavalente
și paromomicină, precum și miltefosină.
• Paromomicina, fluconazolul sau pentamidina - eficiente în afectarea
cutanata.
Leishmanioza
Epidemiologie
• În prezent, în jur de 12 milioane de oameni sunt infectați în
aproximativ 98 de țări. În fiecare an, sunt depistate în jur de 2
milioane de cazuri noi și se produc între 20 și 50 de mii de decese.
• Circa 200 de milioane de oameni din Asia, Africa, America de Sud și
Centrală și Europa de Sud locuiesc în zone unde boala este obișnuită.
• Organizația Mondială a Sănătății a obținut reduceri la anumite
medicamente pentru tratarea bolii.
• Boala se poate manifesta și la anumite animale, inclusiv la câini și
rozătoare.
Bruceloza
• Bruceloza este o boală infecțioasă produsă de Brucelle, o familie de
bacterii gram negative, aerobe, capsulate, care apar la microscop sub
formă de bastonașe sau coci.
• Agentul patogen a fost izolat de medicul militar David Bruce în anul 1887
de la soldații bolnavi.
• Boala este o antropozoonoză (boală comună omului și animalelor) care se
manifestă sub forma de:
• Febra de Malta, determinată de Brucella melitensis care infecteză caprele și
oile
• Morbus Bang (boala Bang), determinată de Brucella abortus care
infectează vitele
• Ambele boli determină „avortul brucelic” la animalele gestante.
Bruceloza
Epidemiologie
• Boala se transmite exclusiv de la animale infectate sau produsele lor încă
neprelucrate termic.
• Din punct de vedere epidemiologic cea mai mare importanță pentru om o
are febra de Malta care apăre endemic/epidemic în regiuni în care se
practică creșterea oilor și caprelor, dar foarte rară în prezent în Europa.
• Morbul Bang apare foarte rar, sporadic, chiar și în zonele cu afectare
epidemică.
• Bruceloza afectează mai mult bărbații decât femeile, majoritatea infecțiilor
rămânând nemanifeste.
Bruceloza
Simptome
• După un timp de incubație care poate varia între 14 - 21 de zile, apar
primele simptome de boală manifestate prin creșterea temperaturii (
febră ondulantă care poate atinge de 40 °C), însoțită de frisoane.
• Modificările de organ sunt după caz:
• hepatosplenomegalie
• osteomielită
• meningoencefalită
• endocardită
• pneumonie
Bruceloza
Simptome
• Dacă boala nu este tratată adecvat, urmează, forma cronică care
poate dura ani de zile, caracterizându-se prin simptome atipice cu
dureri articulare reumatoide.
• Cu toate că este o boală infecțioasă gravă pentru unele cazuri, s-a
constat că omul se infectează numai de la animal.
• Până în prezent nu s-a putut constata o transmitere de la om la om.
Bruceloza
Transmiterea bolii
• Boala se transmite la om prin consumul de produse animale
contaminate, ca produse lactate care provin din lapte nepasteurizat,
sau prin pătrunderea bacteriei prin tegument și mucoase la îngrijitorii
de animale sau personalul veterinar, fiind considerată la aceștia ca o
boală profesională.
Bruceloza
Patogeneză
• Pătrunderea agentului patogen produce la poarta de intrare o inflamație,
stimulând reacția de apărare. Bacteria va fi fagocitată de granulocite unde,
poate supraviețui și ajunge în ganglionii limfatici.
• Din ganglionii limfatici Brucella va fi transportată de sânge (pe cale
hematogenă) și în alte organe.
Terapia
• Tratamentul bolii durează cel puțin o lună folosindu-se antibiotice cu
spectru larg din grupa tetraciclinelor și aminoglicozide (gentamicină,
kanamicină, neomicină, streptomicină).
• După caz și după rezultatele antibiogramei se mai pot folosi
Trimethoprim/Sulfamethoxazol, Metronidazol, Mepacrin
• Chiar după un tratament corect al bolii au fost constate cazuri de recidivă.
Zika
• Virusul Zika este un virus ARN monocatenar cu sens pozitiv din genul
Flavivirus (familia Flaviviridae) identificat prima dată în 1947 în
pădurea tropicală Zika din Uganda (de unde și numele lui).
• El provoacă la om o boală infecțioasă virală, numită febra Zika,
transmisă prin înțepătura unui țânțar din genul Aedes infectat cu
acest virus.
Zika
• Timp de mai multe decenii virusul Zika a fost semnalat doar sporadic în
Africa și Asia.
• Epidemiile de febră Zika au fost raportate pentru prima dată în regiunea
pacifică în 2007 (insula Yap) și 2013 (Polinezia Franceză), apoi în 2015, în
Africa (Capul Verde) și America de Sud (Brazilia și Columbia).
• De aici, virusul Zika s-a răspândit rapid în mai multe țări din America de Sud
și America Centrală, ajungând să fie semnalat în 13 țări la începutul anului
2016.
• Până la 29 iulie 2016, 42 de țări și teritorii din America au confirmat
transmiterea locală prin țânțari a virusului Zika.
• Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a anunțat pe 28 ianuarie 2016 că 3-
4 milioane de persoane ar putea fi infectate cu virusul Zika în America.
Zika
• În Europa nu s-a confirmat transmiterea virusului Zika prin țânțari, însă au
fost semnalate mai multe cazuri de import de infecție cu acest virus în mai
multe țări, inclusiv în România.
• Primul caz de infectare cu virusul Zika a fost confirmat în România pe 12
iulie 2016, fiind vorba de o femeie de 27 de ani, din București, care a
călătorit în Martinica.
• Al doilea caz de virus Zika din România a fost identificat pe 19 iulie 2016 la
un băiat în vârstă de 10 ani, care locuiește împreună cu familia sa în
Guyana Franceză de aproape doi ani și care a venit în România, în vizită la
rude.
• În data de 27 iulie 2016 Ministerul Sănătății a confirmat un al treilea caz de
import de virus Zika în România. Este vorba despre un bărbat în vârstă de
36 ani, din Cluj-Napoca care a călătorit în Republica Dominicană.
Zika
• Cele mai multe epidemii actuale din America Latină se propagă prin
intermediul țânțarului Aedes aegypti. Prezența în sânge (viremia) a
virusului Zika este relativ scurtă (3-5 zile), însă virionii au fost detectați
în mai multe alte fluide biologice, inclusiv în urină (la 10 zile
postinfecție), salivă (3-5 zile) și spermă (la 15 zile după infecție).
• Cu toate că principala cale de transmitere a infecției cu virusul Zika la
om este vectorială, prin intermediul înțepăturilor de țânțari, au fost
raportate cazuri de transmitere nevectorială: perinatală (de la mamă
la făt pe cale transplacentară sau în timpul delivrenței), prin transfuzii
de sânge sau pe cale sexuală.
Zika
• Perioada de incubație este de 3-12 zile după înțepătura unui țânțar
infectat. Majoritatea infecțiilor provocate de virusul Zika sunt
asimptomatice (60-80%). În cazurile simptomatice, simptomele bolii
sunt de obicei ușoare și dispar în 2-7 zile, fără decese.
• Principalele simptome sunt erupția cutanată (un exantem macular
sau papular care apare inițial pe față și apoi se extinde pe tot corpul),
febra moderată, artralgiile, mialgiile, cefaleea, conjunctivita
nepurulentă cu hiperemie conjunctivală.
• Au fost descrise 2 complicații neurologice alarmante, probabil
determinate de virusul Zika: sindromul Guillain-Barré și microcefalia
nou-născuților.
Zika
• Până în prezent, nu există nici un tratament antiviral specific sau
vaccin disponibil împotriva infecției cu virusul Zika.
• Tratamentul este simptomatic: analgezice-antipiretice (paracetamol
pentru febră și durere), antihistaminice (pentru erupții cutanate
pruriginoase).
• Tratamentul cu acid acetilsalicilic (aspirina) și medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene (cum ar fi ibuprofenul și naproxenul)
trebuie evitat până la excluderea diagnosticului de denga, pentru a
reduce riscul de hemoragie cunoscut pentru denga.
• Lupta antivectorială rămâne cel mai eficient mijloc de combatere a
acestui virus.
Zika
Prevenție
Măsuri generale
• Prevenția presupune reducerea numărului de înțepături de țânțari în
zonele afectate de boală.
• Măsurile de prevenție includ utilizarea unor produse împotriva insectelor,
folosirea de îmbrăcăminte care să acopere o porțiune cât mai mare a
corpului, plase împotriva țânțarilor și eliminarea zonelor cu apă stătătoare,
deoarece acestea sunt locurile în care țânțarii se reproduc.
• Din cauza epidemiei, în anul 2015, oficialii din domeniul sănătății din
Brazilia au recomandat cuplurilor să evite sarcinile, iar femeile însărcinate
au fost sfătuite să nu călătorească în zonele afectate de epidemie.