UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA

FACULTATEA DE BIOTEHNOLOGII

RECICLAREA STICLEI

Profesor coordonator : Ricuta Dobrinoiu Studente: Ilie Iuliana Elena

Udrea Diana Mihaela
 1. Generalitati

 Reciclarea sticlei reprezinta procesul de transformare a deseurilor de sticla in

produse reutilizabile. In functie de scopul final, sticla este separata pe culori.

Tipurile cele mai cunoscute sunt:

 sticla incolora;

 sticla verde;

 sticla cafenie.

 Sticla ce urmeaza a fi refolosita

este zdrobita mai intai sau transformata in granule cu muchiile si colturile rotunjite.
 Motivele cele mai importante pentru care sticla este reciclata sunt
urmatoarele:

 Reciclarea sticlei necesita mai putina energie decat fabricarea acesteia.

 Reducerea costurilor legate de deseurile menajere. Un procent de 8% din

acestea poate fi recuperat prin reciclarea sticlei.

 Pentru fiecare tona de deseuri de sticla retopite se economisesc 1.2 tone de

materie prima, ajutand astfel la protejarea mediului.
 2. Recipienti din sticla

Material nobil prin excelenta, sticla are o bogata istorie, care

debuteaza cu cateva mii de ani in urma.
Aceasta impune atat prin functiile naturale pe care le
indeplineste, cat si prin frumusetea sa.

Culoarea si stilul unei sticle sunt determinate de cerintele

bauturii. Sticlele de culoare inchisa reduc expunerea la lumina.
Unele vinuri albe sunt avantajate de imbutelierea in sticle cu o
transparenta ridicata. De asemenea, forma sticlei depinde de
tipul de bautura.

Productia ofera o gama diversa de recipienti din sticla pentru

bauturi alcoolice si non-alcoolice, borcane de sticla de diferite
dimensiuni, sticle speciale.
 3. Deşeurile şi cioburile de sticlă
 Deşeurile: Politica deşeurilor din Saint-Gobain Glass constă în identificarea şi dezvoltarea
tuturor formelor locale de recuperare a deşeurilor, în scopul atingerii obiectivului Cartei
Saint-Gobain, şi anume "zero deşeuri nerecuperate ".
În fabricile Saint-Gobain Glass, deoarece resturile din fabricarea sticlei nu sunt considerate
deşeuri, ci materii prime secundare, acestea sunt sortate şi gestionate cu mare grijă. Cele mai
multe sunt reciclate intern sub formă de cioburi de sticlă.

Cioburile de sticlă: Există 3 tipuri de cioburi de sticlă, în funcţie de originea lor:

 cioburi interne: sticlă spartă care provine din fabricarea sticlei, reintrodusă în procesul primar

 cioburi "pre-client": sticlă spartă care provine din prelucrare

 cioburi "post-consumator": sticlă spartă care provine din stadiul final al vieţii produsului
 Mai mult de 1500 000 de tone de cioburi de

sticlă se topesc în fiecare an în 36 de cuptoare.

Acest lucru permite:

 O reducere de 1 800 000 de tone de materii prime (resurse naturale)

consumate,

 O reducere de cel puţin 375 000 de tone de CO2 emise, ceea ce duce la
acoperirea semnificativă a efectului de seră cauzat de emisiile de gaze cu
efect de seră.

 În nici un caz nu a fost atinsa limita tehnica de încorporare a cioburilor de

sticla în fabricarea sticlei.
 4. Avantajele sticlei
 Producţia de sticlă necesită energie pentru încălzirea cuptorului şi producerea
sodei calcinate, ca urmare, rezultă emisii de CO2. Dar atunci când analizăm
economiile obţinute pe parcursul întregii durate de viaţă a vitrajului dublu
(care are in compozitie SGG .Planitherm®) rezultatele sunt extraordinare
mulţumită performanţelor sale termice comparativ cu ferestrele cu un singur
geam.

Consumul şi economiile pentru o casă de 100 m2și 15 m2 de vitraj cu SGG

PLANITHERM® în Franţa
 În peste 30 de ani, se poate economisi mai mult de 128 de ori
cantitatea de energie necesară pentru a produce vitrajul dublu (în
comparaţie cu fereastra cu un singur geam).

 Fiind un mediu transparent, sticla permite luminii naturale să pătrundă în interiorul

unei clădiri şi oferă o deschidere spre lumea exterioară. Acest lucru este esenţial
pentru confortul nostru.

 De asemenea, foarte importanta este economisirea energiei. Lumina naturală este

gratuită, în timp ce iluminarea inseamna energie, CO2 şi bani.
 6. Producerea sticlei

 Materii prime
 1. nisip cuartos 2. carbonat de sodiu

 3 carbonat de calciu (calcar)

 4 deseuri din sticla
Etape

 Silicea în stare pură suferă la înclăzire progresivă transfornări polimorfe, iar la temperatura se
topeşte. Materialul rezultat în urma solidificării topiturii se numeşte sticlă de silice sau cuarţ şi se
caracterizează prin structura vitroasă.

 În sticla de cuarţ elementele structurale - tetraedrele - invariabile ca formă şi dimensiuni -

formează o reţea dezordonată, în care unghiurile de Si-O-Si au valori între 110 şi 1800; ca
urmare, structura sticlei prezintă numai ordine apropiată, fiind lipsită de ordinea la distanţă.

În scopul diminuării temperaturii de topire şi deci reducerii costului de producţie şi a consumului

energetic, se utilizează în adaos substanţe cu rol de fondanţi, numite şi topitori; de exemplu:oxid de
sodiu. Sticla obţinută din vitrificanţi ( de exemplu, cuarţ) şi fondaţi nefiind stabilă - îndeosebi la
acţiunea apei - se folosesc în adaos substanţe cu rol de stabilizatori, numite şi stabilizanţi; de
exemplu: oxid de calciu, oxid de magneziu.

Sticlele utilizate în construcţii sunt, în general, sticle silico-calco-sodice; ele se fabrică din nisip
cuarţos, calcar şi sodă calcinată; se mai folosesc, în adaos în proporţii reduse oxid de magneziu şi
oxid de aluminiu, cum şi alte materii prime auxiliare.
 Defectele sticlei

După dimensiunile incluziunii gazoase defectele se numesc

 musculiţe (de maximum 0,3 mm, cu formă sferică),

 băşicuţe (între 0,3 şi 0,8 mm, de formă sferică, ovoidală şi lenticulară),

 băşici (cu dimensiuni de minimum 0,8 mm şi forme similare băşicuţelor).

 Incluziunile sticloase sunt defecte generate, în mare parte, de omogenitatea

insuficientă a masei sticloase; ele constituie zone mici formate din sticlă cu
compoziţie chimică şi proprietăţi diferite de restul masei de sticlă.

 Se deosebesc:

 aţe (incluziuni de sticlă cu aspect de dungi fine),

 vine (incluziuni cu aspect de fasicule sau dungi cu grosime pronunţată),

 valuri (incluziuni sub formă de unde, mai pronunţate la suprafaţa produsului),

 picături (incluziuni sub formă de noduri).

 Fondanţii şi stabilizanţii modifică structura sticlei de cuarţ. Modificările constau în ruperea
parţială a legăturilor Si-O şi formarea de legături de Na-O şi Ca-O, în structura sticlelor silico-
calco-sodice (fig.3.4) ionii de sodiu şi de calciu ocupând poziţii în ochiurile reţelei şi legându-se
de atomii de oxigen vecini.

Eliminarea parţială a unor legături puternice şi formarea de legături slabe, cum sunt
îndeosebi legăturile Na-O influenţează nefavorabil structura şi proprietăţile sticlei; creşterea
conţinutului de oxid de sodiu fiind însoţită de ruperea unui număr sporit de legături Si-O,
determină reducerea stabilităţii chimice şi termice precum şi a rezistenţelor mecanice.
 Tehnologii de producere a sticlei

Procedeul constă, în principiu, în tragerea sticlei sub formă de bandă printr-un

sistem de rulouri, care realizează tragerea benzii cu viteză mare şi în acelaşi
timp răcirea lentă pentru detensionare.
Procedeul de obţinere a sticlei float constă în topirea la aproximativ 1000°
C a sticlei, care este apoi turnată continuu din cuptor pe o baie de mică
adâncime de cositor topit. Aceasta pluteşte pe cositor, se împrăştie şi
formează o suprafaţă de nivel. După recoacere (controlată de răcire) sticla
apare ca un produs lustruit, cu suprafeţe practic paralele.
Procedeul depunerii pirolitice este urmat îndeaproape de metoda de depunere
magnetronică, care este similară procedeului anterior. Metoda depunerii magnetronice
se realizează într-o incintă vidată, oferindu-se sticlei proprietăţi precum buna izolare
termică şi controlul solar.
La mijlocul secolului XX se doreşte îmbunătăţirea calităţii şi proprietăţilor fizice ale
sticlei, ceea ce a dus la apariţia sticlei securizate. Aceasta este obţinută prin încălzirea
într-un cuptor de securizare la circa 700° C, urmată de o răcire bruscă. Prin acest
procedeu se echilibrează tensiunile din interiorul sticlei, ceea ce îi conferă calităţi
precum: rezistenţă foarte mare în cazul unui impact mecanic puternic si stabilitate
 7. Reciclarea sticlei
 Ca şi metalele, sticla este un deşeu ce poate fi reciclat la infinit fara să îşi piardă
din proprietăţi. Pentru fabricarea sticlei se utilizează nisip, soda, feldspat şi o
temperatură de aproximativ 1500°C.

 Pentru a se degrada în mod natural acest deşeu are nevoie de mai bine de 1000 de
ani. În mod normal, sticla este periculoasă numai dacă este spartă

 Un alt avantaj este reducerea dioxidului de carbon degajat. De exemplu, dacă

reciclăm 1 kg de deşeuri de sticlă, atmosfera va fi cruţată de 300 gr de CO2.
Bineînţeles, prin reciclarea sticlei se economisesc şi materiile prime necesare
fabricării acesteia.

 Înlocuirea în cuptor de sticlă a 10% din materia primă cu sticla recuperată

economiseşte 2,5% din energia necesară topirii. Altfel spus, o tonă de sticlă
reciclată şi retopită evită emisia a 500 kg de CO2 şi permite economisirea a 1,2
tone de materie primă.
Deşeurile de sticlă se colectează selectiv în containerele verzi după ce am îndepărtat
dopurile şi le-am clătit puţin, înlăturând totodată şi dopurile sau capacele.
Reciclarea buteliilor din sticla sau a sticlei sparte din constructii are avantajul ca:
● reintroduce in circuitul economic un material pretios;
● diminuiaza volumul de materiale din gropile de gunoi
Folosind echipamentele produse de Glass Aggregate Systems- S.U.A. se obtin granule de
sticla de dimensiuni comparabile cu boabele de porumb si mai mici.
Granulele au muchiile si colturile rotunjite, au aspect de nisip, fapt care le face utilizabile si
pentru plaje artificiale.
 Etichetele, capacele, inelele de pe sticle se separa automat in cursul
procesului de reciclare, fara sa fie necesara nici un fel de interventie umana
in acest sens.

 Oricare dintre echipamentele de mai sus poate fi construit si in varianta

mobila (cu carosarea furnizorului sau prin grija beneficiarului). Avantajul
este acela ca echipamentul se poate deplasa la mai multe puncte de
colectare, realizandu-se economii in domeniul transportului.

 Intr-o constructie speciala, se pot procesa si parbrizele sau oglinzile, cu

separarea foliilor aplicate pe acestea.
 Echipament de reciclarea sticlei

Echipamentul are actionări concentrice separate pentru selectare si maruntire.

Materialul este mai intai selectat, granulele cu dimensiune sub cele impuse trec in
zona produs finit iar cele mai mari sunt maruntite si intra din nou in zona selectarii.
In numai cateva clipe, echipamentul produce deja pulberi mai fine de 15 microni.
Daca este necesar, curentul de aer de la intrare poate fi cald, realizandu-se astfel si o
uscare a produsului finit.
Echipamentul se realizeaza in gama de puteri de la 1 la 450 kW, si dezvolta viteze de
la 1.400 la 18.000 rotatii pe minut.
 Domenii de utilizare a granulelor din deseuri de sticla

Granulele din deseuri de sticla se folosesc la

● fabricare sticla sau fibra de sticla;

● material de sablare;

● elemente filtrante pentru apa, fose septice etc.;

● material de umplutura pentru drumuri;

● component pentru materiale compozite (cu beton, asfalt etc.);

● placute colorate pentru mozaic sau alte utilizari decorative;

● material antiderapant;

● saci cu rol de contragreutate;

● material de umplutura in jurul conductelor;

Se mai folosesc in industria alimentara, farmaceutica, chimica etc.