Sunteți pe pagina 1din 14

MODELUL ABX ELABORAT DE

NEWCOMB

CRP an 1
Moraru Ana-Maria
Theodore M.Newcomb a fost un
psihosociolog american,profesor și
autor,primul care a documentat
efectele proximității asupra cunoașterii
și atracției,a fondat și condus
programul de doctorat în psihologia
socială de la Universitatea din
Michigan.Al 57-lea psiholog cel mai
citat al secolului XX.
Școală teoretică
După John Fiske în studiul comunicării există două
școli:
a) școală proces
b) școală semiotică
Cei mai importanți reprezentanți ai școlii
proces,propun modele de analiză a
comunicării:Lasswell (1948), Shannon și Weaver
(1949),Newcomb (1953),Grebner (1956),Westley si
MacLean (1957),Jakobson (1960).
Această orientare consideră comunicarea drept
transmisie de mesaje.Este preocupată de modul în
care emițătorul și receptorul codifică și decodifică, de
felul în care transmițătorii folosesc canalele și
media.Se interesează de aspecte cum ar fi eficiența și
acuratețea.Consideră comunicarea ca pe un proces ce
afectează comportamentul sau modul de gândire
(starea intelectuală) a altcuiva.
Modelul…
Modelul lui Newcomb îsi are germenii în lucrările
psihologului german Heider(1946).Teoria lui susține că
în cazul in care două persoane au o atitudine de
acceptare sau de respingere una față de cealaltă și
fată de un obiect exterior,anumite elemente ale relației
se vor afla în echilibru,iar altele se vor afla în
dezechilibru:atunci cînd cele două persoane se
acceptă una pe alta dar una dintre ele nu acceptă
obiectul.
Newcomb a prelucrat teoria echilibrului transformînd-o
in teorie a simetrei ,susținind că încercările de a
influența o persoană depind de gradul de atracție
dintre acestea,fară a explora influența.
Modelul ia forma unui triunghi ale cărui virfuri reprezintă două
persoane A si B,respectiv un obiect X din mediul lor comun de
existentă.Ambele persoane sunt orientate către X si una către
alta,iar comunicarea reprezintă un proces care sustine
structura relației.
A – communicant; B – receptor; X – parte din mediul social;
*Abx este un sistem, iar relațiile interne ale sistemului sunt
interdependente. In acest sistem componentele minimale sunt
următoarele:
*orientarea lui A catre x * orientarea lui A catre B
*orientarea lui B catre x *orientarea lui B catre A
Ipoteza de baza a modelului este că,atunci cînd contextul o
permite,efortul încordat spre armonizarea atitudinilor si relațiilor va
intensifica la maximum procesele de comunicare.

Este primul model care introduce problematica rolului comunicarii într-o


societate sau într-o relație socială.Potrivit acestui model,comunicarea are
rolul de a menține echilibrul in cadrul unui sistem social. Sistemul
presupune că oamenii au nevoie de informație, acesta fiind un drept și o
necesitate .
Dennis McQuail spune că modelul lui Newcomb este un model al
tensiunii către simetrie.Potrivit acestui model dinamica actelor de
comunicare constă in tensiunea produsă de dezacord.
Studiu de caz:
Firma(X)

Patronii (A) Angajatii (B)


Patronatul vrea să cheme angajații o zi plus pe săptămână la muncă,pe
termen limitat,pentru a readuce firma pe profit. Ce se întâmplă? Dacă
se aplică modelul lui Newcomb, chiar dacă A și B se va institui pe
moment o atracție negativă (cui îi place să muncească mai mult pe
aceiași bani), atitudinea față de X îi va determina să comunice,
tensiunile născute contribuind la stabilitatea sistemului.Se poate spune
despre firmă că va ieși întărită în urma acestor dificultăți.
Acest model poate fi de asemenea aplicat pe situatia:profesor-
student;guvern-public;presă-cititorii etc.
Concluzionînd putem spune că atît expeditorul cît si receptorul sunt la
același nivel atîta timp cît au cauza comună,în linii generale acest model
sugerează interacțiunea între expeditor și receptor pentru orice scop
comun.
Noutăți introduse…

In 1959 Newcomb a adus unele completări versiunii


inițiale,semnalînd faptul că procesul de comunicare
este activat doar in anumite conditii:
a)cind există o puternică atracție între persoane;
b)atunci cînd obiectul este important pentru cel puțin
unul dintre participanți;
c)atunci cind obiectul X are o importantă comună
pentru ambele persoane.

Newcomb a testat această teorie într-o cercetare


asupra dezvoltării în timp a consensului în rîndul unor
studenți care nu se cunoșteau și care au petrecut o
perioadă de timp împreună în acelasi camin.
BIBLIOGRAFIE:
1.Ioan Petru Marian-Arnat ,,Introducere în știintele comunicării,,(suport de curs);
2. McQUAIL, D.; WINDAHL S.,, Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de
masă,, Bucureşti, 2004;
3. https://www.academia.edu/7302146/Scoala_proces_si_scoala_semiotica;
4.TRAN, V.; STĂNCIUGELU, Irina ,,Teoria comunicării,, Bucureşti, 2003.