Evoluția teritorială a

spațiului românesc
 Unificarea teritorială din timpul regelui Burebista (Secolul I î.Hr.)

In sec. I î. Hr., societatea geto-dacă trece printr-un

proces amplu de modernizare, care a condus la
apariția statului dac centralizat, care era o monarhie
militară. Primul rege dac a fost Burebista (82-44 î.
Hr.). Acesta a unit triburile geto-dace, prin
diplomație și lupte, cu ajutorul lui Deceneu (preot) și
a creat un stat puternic, cu centrul la Sarmizegetusa
Regia, în Munții Orăștie. Sub Burebista, statul dac a
atins cea mai mare întindere, limitele sale situându-
se, potrivit lui Strabon, la N, în Carpații Păduroși, la
V, la Dunărea Mijlocie și actuala Slovacie, la S în
Munții Haemus (Balcani) iar la E la gurile Bugului și
la Marea Neagră. La moartea regelui statul dac s-a
destramăt în patru și mai apoi în cinci părți. Centrul
din jurul Munților Orăștiei, după moartea lui
Burebista, a rămas sub stăpânirea lui Deceneu.
 Statul dac in timpul regelui
Decebal(Secolul I D.Hr.)

Dacia s-a aflat la apogeul puterii sale sub

regele Decebal. Deși mai restrâns ca arie
geografică decât Regatul lui Burebista
(82-44 î.Hr.) - cuprinzând Transilvania,
Banatul, Oltenia, centrul și sudul
Moldovei, noul stat era mai puternic și
mai bine organizat.. De menționat este
faptul că în anul 46 I.Hr. spațiul sud
dunărean este integrat în provincia
romană Moesia
Dacia în timpul stăpânirii romane(106-
275 d.Hr.)
Primula guvernator a fost Iulius Sabinus care, probabil, a început organizarea provinciei
după model roman. Sub urmaşul său, Decimus Terentius Scaurianus, este ridicată
Sarmizegetusa romană (Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa),
eveniment atestat de o inscripție. Sub Hadrian (117 – 138), sarmații iazigi, aliați cu
roxolanii, atacă provincia, fapt ce l-a făcut pe împărat să se gândească la abandonarea
ei. După restabilirea ordinii, acesta dispune modificarea structurii administrative: cea
mai mare parte a provinciei formează Dacia Superior, în timp ce Dacia Inferior cuprinde
sud-estul Transilvaniei, estul Olteniei, nord-vestul şi sud-vestul Munteniei, preluate de
la Moesia Inferior, teritoriile situate la nord de râurile Arieş şi Mureş au constituit Dacia
Porolissensis(118). Dacia Superior continuă să fie condusă de un legatus Augusti pro
praetore, dar de rang pretorian, iar celelalte două, Inferior şi Porolissensis, au în frunte
câte un procurator Augusti. Două din cele trei provincii îşi schimbă numele: Dacia
Superior în Dacia Apulensis, Dacia Inferior în Dacia Malvensis, Dacia Porolissensis îşi
păstrează denumirea.. Această organizare s-a păstrat până la retragerea aureliană.
Dacia după retragerea aureliană(275
d.Hr.)
Retragerea armatei şi administrației romane s-a produs în două etape. În
prima etapă au fost retrase legiunile din nordul Transilvaniei, acțiune
petrecută cam la sfârşitul anului 271 sau începutul lui 272. În a doua etapă
(primăvara lui 275) au fost retrase şi trupele din Banat şi Oltenia,
menținându-se totuşi puncte întărite pe malul stâng al Dunării, la Dierna,
Drobeta, Sucidava, etc. Potrivit unei teorii mai recente bazată pe anumite
cercetări se pare chiar, şi nu fără temei că întreaga evacuare din Dacia s-ar fi
întâmplat în primăvara anului 275. de menționat este faptul că stăpânirea
romană a revenit la nord de dunăre în timpul împăraților Constantin cel
Mare(306--337) și Iustinian( 527-565) și că Imperiul Român a pierdut
stăpânirea din Dobrogea odată cu spargerea limes-ului de către slavi în anul
602.
Organizarea teritoriala sec III-IX
În spațiul carpato-danubiano-pontic predominau structurile teritoriale tradiționale: obştile săteşti (forme de
organizare socială specifice societății feudale, caracterizate prin munca în comun şi îmbinarea proprietății private
cu cea comună, prin autoconducere şi apărare şi strânse legături economice între membri); în spațiul românesc,
obştea sătească a fost principala formă de organizare socială în perioada formării limbii române şi a poporului
român; în interiorul acesteia s-au format categoriile sociale fundamentale ale societății feudale. Obştile
săteşti/teritoriale se grupează în uniuni săteşti (N. Iorga -„romanii populare”).

Spaţiul intracarpatic. Izvorul istoric Anonymus, Gesta Hungarorum, face mențiunea, pentru secolul al IX-lea, a
următoarelor formațiuni politice:
– ducatul/voievodatul lui Menumorut (în Crişana); centrul situat la Biharea (Bihor);
– ducatul/voievodatul lui Glad (în Banat); centre întărite la Cuvin şi Orşova;
– ducatul lui Gelu (Transilvania propriu-zisă); centre întărite la Dăbâca şi Moldoveneşti, „Gelu quidam Blacus”
(„Gelu zis Românul”), având ca supuşi pe români şi slavi („Blahii et sclavii”), care trăiesc în „țara de dincolo de
păduri”, având un pământ fertil, sare şi aur.
Continuitatea în formațiunea lui Gelu prin Gyla (refuza creştinarea în rit catolic) şi cea a lui Glad prin Ahtum (care
vămuieşte sarea regalității maghiare, care coboara pe Mureş; învins de maghiari, teritoriul său este ocupat) este
afirmată de izvorul Viata Sfântului Gerard, pentru secolul al XI-lea.
În spaţiul dintre Carpaţi şi Dunăre, izvorul istoric Diploma cavalerilor ioaniţi (1247), acordată de regele Ungariei, Bela al
IV-lea, preceptorului ordinului ioanit Rembald, şi Actul papal din 1247 atestă existența următoarelor formațiuni politice:
-2 cnezate în dreapta Oltului:
– al lui Farcaş, în nord, spre Vâlcea
– al lui Ioan, în sud, fostul județ Romanați
-2 voievodate:
-al lui Litovoi, în nordul Olteniei şi Ţara Hațegului (peste munți, în Transilvania)
-al lui Seneslau, în nordul Munteniei şi Ţara Severinului, până la Olt (în 1230 devine Banatul de Severin)
Formațiunile politice, cu excepția voievodatelor, erau dăruite de regele Ungariei cavalerilor ioaniți, alăturându-se şi
Cumania (organizarea unei episeopii cu sediul la Civitas Milcoviae).

În spaţiul de la est de Carpaţi sunt atestate în izvorul istoric Cronica lui Nestor (sau Cronica de la Kiev/ Povestea
vremurilor care au trecut) formațiuni politice denumite de izvoarele istorice externe ca „țări”, locuite de „vlahi”.
În jurul anului 1000, tradiția localizează „Ţara Sipeniţiului” care, împreună cu structura politico-administrativă
„Codrii Cosminului„, grupează aşezările întărite din secolele IX-XI din jurul oraşului Cernauti; „Codrii Herţei„‘, cu
centrul la Fundul Herței, fortificație de pamânt cu valuri şi palisade; „câmpuri” („Câmpul lui Dragoş”); „cobâle”
(Neamt, Bacău, Vaslui); „ocoale” (Câmpulung, Vrancea).
Teritoriul la
Întemeierea statelor medievale românești
Formarea Ţară Românească
Că urmare a tulburărilor din Transilvania(invazia mongolă din 1284-1285),
a tendințelor de independența a voievodului transilvănean, la Făgăraș are loc vizită regelui maghiar
Andrei al III-lea la 1290-
1291, prilej cu care acesta va încerca să consolideze privilegiile nobililor maghiari și a slabi autonomia
românilor din Făgăraș. Din această cauza Negru Vodă descalecă de
la Făgăraș la Câmpulung unind formațiunile politice din zona, căpeteniile locale închinându-se.
Desăvârșirea întemeierii Ţării Românesti va avea loc în timpul lui Basarab Întemeietorul (1310-1352.)

Formarea Moldovei
În timpul lui Ludovic d Anjou(1342-1382) pentru a anihila prezența tătarilor au fost
organizate câteva campanii. La aceste campanii a participat și voievodul maramureșean Dragoș.
Drept recompensă pentru participarea la aceste campanii, Dragoș va deveni coonducatorul unui
statuleț de granița cu numele de marca, cu centrul la Baia (principala capitală a Moldovei).
Dragoș și urmașii săi Sas și Bâlc urmau să recunoască regalitatea maghiara
drept suverană și totodată să răspândească catolicismul. Raspandirea catolicismului in Moldova, la
care se adauga situatia din Maramures (voievodul Bogdan intra in conflict cu regele maghiar Ludovic
d Anjou, in urma caruia lui Bogdan si alor sai ii sunt luate mosiile). Bogdan înfrânge trupele
maghiare și obține independența moldovei în 1365
Formarea Dobrogei
În secolul 13 între Mangalia și Varna, la 1230, este consemanta Ţară Cavarnei, pentru că la
1320 sau 1325 existând o puternică populație creștină să fie numit un Mitropolit la
Varna și Carbona.1346 – documentele vorbesc despre un șef local cu numele
de Balică care se amestecă în războiul civil din Impreiul Bizantin, ajutând cu un corp de oaste de
1000 de soldați pe Ana de Sovoia.După 1347 Dobrotici va strânge și va uni teritoriile într-
un singur stat numit Dobrogea. Acest lucru a fost posibil întrucât împăratul bizantin îl va numi
despot echivaland cu independența politică a statului.Urmașul lui Dobrotic, Ivanca
(Ivancul) bate moneda în 1386, încheie un tratat comercial cu genovezii,
dar în lupta împotriva turcilor cade, 1388, Dobrogea fiind unită cu Ţară Românească în timpul lui
Mircea cel Bătrân (1386-1418).

În 1418 cetățile Turnu și Giurgiu devin raiale iar Dobrogea trece

sub stăpânirea Imperiului Otoman.
Teritoriul din sec XV-XVI devenit raiale

1484-
Chilia și Cetatea Albă

1538-Tighina(Bender)

1540-Brăila

1552-Banatul( Pașalâc)

1701-Hotin
Unirea lui Mihai Viteazul(1600)
Connturarea mitului Mihai Viteazul ilustrează mai bine ca oricare alt model istoric mutațiile petrecute în
conștiința românească. Domnitorul care a reușit să stăpânească pentru scurt timp, la 1599-1600, cele trei țări
reunite, trei veacuri mai târziu, în România modernă, începe a fi receptat ca unificator abia spre mijlocul
secolului al XIX-lea. O asemenea interpretare lipsește cu desăvârșire în istoriografia cronicărească a veacului al
XVII-lea și chiar mai târziu, spre 1800, la Școala Ardeleană".
Realitatea istorică este mult mai nuanțată decât cea cunoscută de publicul larg. Pe scurt, Mihai Viteazul ar
putea fi caracterizat în felul următor (a se reține că nu a purtat titlul de "Domn" decât în Ţara Românească):
1593-1599 este Domn al Ţării Românești;
Între octombrie 1599 și iunie 1600 a fost Stăpânitor al Ţării Românești și al Ardealului;
În perioada iunie 1600 - septembrie 1600 a fost Stăpânitor al Ţării Românești, al Ardealului și Moldovei,
adunate împreună sub "unirea personală" a lui Mihai; în cazul Moldovei îl înscăunează de fapt pe fiul său;
Între septembrie 1600 - noiembrie 1600 a fost Domn al Ţării Românești;
Între februarie 1601- august 1601 a fost comandant militar în slujba Imperiului Habsburgic.
Deși istoria asociată cu Mihai Viteazul este cunoscută publicului larg drept "unire", termenul este dus prea
departe. În realitate, toate cele trei țări își păstrează instituțiile de conducere de dinainte - Dieta (Transilvania)
și sfaturile boierești în țările extracarpatice, își păstrează legile, cutumele și procedurile fiecăreia în vigoare.
Mihai nu "unifică" nici armatele.
Pierderi teritoriale în contextul războaielor ruso-
austro-turce
1718-
Prin Pacea de la Passarowitz se alipeau Imperiului Habsburig Banatul și Oltenia

1739-Oltenia revine Transilvaniei

1775-Bucovina anexată de Habsburgici

1792-Rusia ocupă teritoriul dintre Bug și Nistru

1812-Prin Pacea de la București, Basarabia trece în teritoriul Rusiei

Tratul de pace de la Paris(1856)

Sudul Basarabiei( Judetele

Cahul, Bolgrad si Ismail) revin
Moldovei.
Unirea lui Cuza(1859)
 în data de 5/17 ianuarie 1859, au fost organizate alegeri la Iași, în
Moldova, iar noul domnitor a fost desemnat Alexandru Ioan Cuza.
Peste o săptămână, în 12/24 ianuarie 1859, au avut loc alegeri și la
București, iar profitând de faptul că Marile Puteri nu specificau clar că
principatele române nu pot fi conduse de același domnitor, și aici a
fost ales tot Alexandru Ioan Cuza. Puse în fața faptului împlinit, Marile
Puteri au avut brusc de a face cu două principate conduse de același
domnitor.
Marele merit al lui Cuza a fost că a reușit să aducă recunoașterea
internațională a Unirii Principatelor Române și, prin reformele sale din
toate domeniile, a pus bazele statului român modern. Noua țară a
început să se numească România abia după abdicarea lui Cuza, din
anul 1866, când a fost redactată prima constituție.
Tratatele de la San Stefano si
Berlin(1878)

România e forțată să cedeze Rusiei

Basarabia, însă primește Dobrogea
, Insula Șerpilor și Delta Dunării
Al doilea razboi balcanic

În urma intervenției asupra

Bulgariei în 1913 România
anexează Cadrilaterul(
Teritoriul Romaniei in Primul Război
Mondial

În 1916 trupele germane

au invadat România pe Valea Oltului și Valea Jiului. La 20 noiem
brie a avut loc bătălia de la Neajlov-Argeș iar la
23 noiembrie Bucureștiul a fost cucerit. Toată administrația s-
a retras la Iași, două treimi din teritoriul țării fiind ocupat de căt
re inamic
Teritoriul Romaniei dupa Marea Unire

În contextul victoriei Antantei în Primul Ră

zboi Mondial, România își întregește terit
oriul cu urmatoarle:

-Basarabia 27 Martie

-Bucovina 28 Noiembrie

-Transilvania 1 Decembrie
Momentul 1940

În contextul celui de al Doilea Război Mondial R

omânia pierde următoarele:
Basarabia-26 iunie prin Ultimatumul Sovietic

N-V Transilvaniei-30
august prin Dictatul de la Viena

Cadrilaterul-7 septembrie 19
Tratul de pace la Paris 10 feb 1947

NV Transilvaniei revine Romaniei.

Prezentul