Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INFLUENŢEAZĂ FUNCŢIA
APARATULUI RESPIRATOR
Acest compartiment include medicamente
din diverse grupe farmacologice utile în
tratamentul afecţiunilor de diversă geneză
a aparatului respirator
Medicamente cu influenţă asupra
aparatului respirator
Analepticele respiratorii: centrale
periferice;
Expectorantele: secretostimulante
secretolitice (mucolitice);
Antitusivele: centrale
periferice;
Antiastmatice;
Surfactanţii pulmonari;
Medicamentele utilizate în edemul pulmonar.
Analepticele respiratorii
Sunt medicamente ce reflector sau direct stimulează
centrii respirator şi cardiovascular.
Clasificarea
Cu acţiune pradominat
Cu acţiune predominat periferică
centrală (periferică) (reflectorie):
- etimizolul - nicetamid -Cititonul - pimeclon
- cafeina benzoat sodică - lobelină - sparteina
- camforul - sulfocamfocaina - carbogen
- bemegridul - doxapram
Antitusive
sunt medicamente ce diminuă sau suprimă tusea, inhibând refexul
tusei la nivelul centrului bulbar sau la nivelul terminaţiilor sensitive
a căilor respiratorii
CLASIFICARE
1. Preparatele cu acţiune centrală (inhibitoarele centrului
tusei):
a) opioide: naturale (codeina, morfina);
semisintetice (codetilina=dionina); sintetice
(folcodina, levopropoxifen, dextrometorfan)
b) neopioide: glaucina, noscapina, oxeladina,
butamirat, clobutinol, pentoxiverina,benzonafatul
2. Preparatele cu acţiune periferică:
prenoxdiazina, pronilina.
3. Preparatele cu acţiune mixtă-- Tipepidina citrat
Antitusive centrale
Particularităţi:
Inhibă centrl tusei din zona dorsolaterală a bulbului şi
linişteşte implicaţiile psihoafective ale tusei
supărătoare;
într-o măsură mai mare sau mai mică inhibă şi
îngroşă secreţiile trahiobronşice, micşorează
perisrtaltismul bronhiilor şi favorizează
bronhospasmul, paralizează motilitatea cililor, inhibă
respiraţia, provoacă dependenţa medicamentoasă;
Sunt indicate în situaţii speciale în care este prezentă
asocierea acţiunii antitusive, analgezice şi sedative la
bolnavii cu cancer pulmonar, fracturi de costă,
pneumotorace sub tensiune, infarct pulmonar,
anevrism de aortă.
Antitusive periferice
Particularităţi:
Blochează arcul reflex aferent al tusei, posedă
acţiune anestezică locală asupra mucoasei
traheobronşice, deprimă tonusul bronhiilor;
Nu dezvoltă dependenţa medicamentoasă;
Unele preparate posedă şi acţiune centrală,
bronholitică şi expectorantă;
Sunt indicate, de obicei, în maladiile pulmonare,
tuse, până la şi după proceduri diagnostice.
Expectorante
sunt medicamente, care favorizează și fluidifică expectorația,
sporind cantitatea secrețiilor traheobronșice
Clasificare
Secretostimulante:
cu acţiune reflectorie
Particularităţile de acţiune:
are proprietăţi asemănătoare cromoglicatului,
dar o potenţă mai mare;
inhibă eliberarea mediatorilor din mai multe
celule inflamatorii: eozinofile, neutrofile,
mastocite, monocite, macrofagi, trombocite, ce
participă la procesul inflamator cronic nespecific
în astm;
este la fel de eficace sau ceva mai puţin ca
glucocorticoizii inhalatori.
NEDOCROMIL
Reacţiile adverse:
Sunt minore şi trecătoare:
cefalee, gust amar;
greaţă, discomfort abdominal.
ANTILEUCOTRIENE
Inhibitorii 5- Antagoniştii
lipooxigenazei: receptorilor LTD4:
- Zileuton Zafirlucast
Montelucast
Tomelucast
Ibidilast.
ANTILEUCOTRIENE
Efectele:
- blochează bronhoconstricţia atât în faza imediată, cât
şi tardivă.
- inhibă bronhoobstrucţia indusă de efort, de aer rece şi
salicilaţi.
- întrerupe mecanismele inflamatorii la nivelul arborelui
bronşic cu reducerea infiltratului eozinofilic şi neutrofilic.
- influenţează migrarea eozinofilelor cu micşorarea
acestora în sângele periferic.
- reduce efectele inflamaţiei la nivelul muschilor netezi
bronşici cu încetinirea hipertrofiei şi a fenomenelor
reparatorii ale acestora.
- micşorează hipertrofia glandulară cu diminuarea
secreţiei de mucus şi a obstrucţiei bronşice.
ANTILEUCOTRIENE
Particularităţile:
Antileucotrienele sunt prioritare faţă de
glucocorticoizii inhalatori prin:
uşurinţă de administrare (per os o dată pe zi);
îmbunătăţirea simptomelor;
ameliorarea funcţiei ventilatorii;
reacţii adverse minore mai provoacă efecte
benefice, mai inferioare corticosteroid (CS)
inhalat;
ameliorarea hipereactivităţii bronşice
nespecifice;
reducerea inflamaţiei mucoasei bronşice;
scăderea ratei exacerbărilor;
îmbunătăţirea prognosticului pe termen lung.
ANTILEUCOTRIENE
Indicaţiile:
- tratamentul astmului cronic la adulţi şi la copii 6 ani,
terapie de I linie la cei cu astm persistent cu următoarele
condiţii:
a) pacienţi cu astm uşor sau moderat, ce nu au răspuns la
cromoglicat disodic, nedocromil sau corticoizi inhalatori (ca
unică medicaţie);
b) pacienţi cu astm moderat sau sever ce prezintă efecte
secundare la doze mari de corticosteroizi inhalatori, ca
terapie adjuvantă;
c) pacienţi ce nu cooperează la tratament inhalator;
d) pacienţi ce în ciuda dozelor mari de corticoizi inhalatori
nu sunt suficient controlaţi şi/sau nu tolerează preparate de
teofilină sau bronhodilatatoare cu acţiune lungă;
astmul indus de acidul acetilsalicilic şi cel de efort dacă nu
au răspuns la cromoglicat şi -AM.
Medicaţia edemului pulmonar
Medicaţia antispumă:
a). vapori de alcool etilic 30-40% prin mască, la
pacienţi în comă sau 70-90 % prin cateter la
bolnavii în cunoştinţă;
b). Antifomsilanul – sol. Alcoolică 10% câte 0,6-1
ml în inhalaţii.
Combaterea dispneei:
Analgezice opioide –
a). morfină – sol.1%-1 ml,
b). Fentanil – sol. 005%-1-2 ml,
c). Talamonal – sol. 2-3 ml,
d). Promedol – sol. 1% 1-2 ml, intravenos
Medicaţia edemului pulmonar
Deshidratarea pulmonară şi micşorarea volumului
sângelui circulant:
Furosemid (20-120 mg) sau acid etacrinic (50-150
mg) i.v.
Micşorarea permeabilităţii alveolo-capilare:
A) antihistaminice (difenhidramina, suprastina i.v. sau
i.m.
B) glucocorticoizi (hidrocortizona 150-300 mg sau
prednisolon 50-150 mg i.v. sau prin perfuzie).
Înlăturarea bronhospasmului:
Eufilina – sol. 2,4% 10-20 ml i.v. lent sau în perfuzie.
Medicaţia edemului pulmonar
Combaterea hipoxiei şi dereglărilor stării
acido-bazice:
a). inhalaţii de oxigen,
b). oxibutiratul de sodiu – sol. 20% - 75-100
mg/kg;
c). bicarbonat de sodiu – sol. 5%.
Înlăturarea bronhospasmului:
Eufilina – sol. 2,4% 10-20 ml i.v. lent sau
prin perfuzie.
Medicaţia edemului pulmonar
Micşorarea tensiunii arteriale în hiper- sau
normotonie:
a). Ganglioplegice: higroniu 0,1 g dizolvat în ser
fiziologic i.v. sau prin perfuzie; sol. 5% 0,5-1ml
de pentamină i.v. lent sau i.m., benzohexoniu –
sol. 2,5% 0,5-1 ml i.v. sau i.m.
b) alfa-adrenoblocante: fentolamina – sol. 0,5%
0,5-1 ml i.v.; piroxan – sol- 1% 2-3 ml i.m. sau
s.c.
c). nitroprusiat de sodiu 50 mg în 500 ml sol. 5%
de glucoză în perfuzie permanentă;
d). Aplicarea garourilor;
e). Scurgeri de sânge.
Medicaţia edemului pulmonar
Majorarea tensiunii arteriale:
a). mezaton – sol. 1% 0,1-0,5 ml i.v. cu 40
ml glucoză 5-40% sau perfuzie 1 ml în 500
ml sol. 5% de glucoză;
b). norepinefrină – sol. 0,2%, sumar 2-4 ml
în perfuzie permanentă;
c). Dopamină – sol. 0,5% - 5 ml în 125 ml
ser fiziologic sau sol. 5% de glucoză prin
perfuzie.
d). substituenţii plasmei (dextranii 40, 70,
hemodez).
Medicaţia edemului pulmonar
Înlăturarea aritmiilor:
a). Lidocaina – sol. 10%-2 ml sau
novocainamida – sol. 10% 5-10 ml i.v. lent
sau prin perfuzie;
b). Verapamil – sol. 0,25% 2-4 ml i.v.
Ameliorarea lucrului cordului:
Glicozide cardiace – strofantină (0,05%)
sau corglicon (0,06%) 0,3-0,5 ml i.v. sau
prin perfuzie cu ser fiziologic sau sol. 5%
de glucoză.