TOTALITARISM

În secolul al XX-lea are loc o confruntare intre regimurile democratice si cele

totalitare. In timpul primului razboi mondial principiile democratiei liberale au avut
de suferit datorita interventiei puternice a statului pentru obtinerea victoriei. Mai
mult, dupa incheierea acestuia statul cauta să mentina controlul pentru solutionarea
maarilor probleme cu caracter economic sau social.
În cele mai importante state democratice - Marea Britanie, Franta, S.U.A. -
pentru rezolvarea gravelor probleme cu care se confruntau după razboi, electoratul
a adus la putere partidele de dreapta: Partidul Conservator in Anglia, Blocul
National in Franta, Partidul Republican in S.U.A. Acestea au promovat o politica
economica de redresare dar cu efecte antisociale, ceea ce a dus la înmultirea
actiunilor revendicative. Mai mult, in S.U.A. republicanii promoveaza o politica
izolaţionistă in plan extern, protectionistă (pe plan economic) si puritană cu accente
xenofobe pe plan intern). Aceste partide au dominat scena politică până la marea
criză economică din 1929-1933.
Marea criză din 1929-1933 pune in dificultate democratiile liberale, care se
confruntă cu grave probleme economice si sociale. In timp ce in state precum Marea
Britanie, Franta, Olanda, Belgia, Elvetia, Danemarca, Norvegia, Suedia sau in
Cehoslovacia, unde regimurile democratice supravietuiesc, în altele- Germania, Italia,
Spania, Portugalia, Grecia - se instalează regimuri autoritare.
 IDEI SI REGIMURI TOTALITARE

Scăderea nivelului de trai, instabilitatea din

primii ani ai perioadei interbelice, reacţiile faţă de
modul cum s-au pus bazele păcii au condus la
apariţia unor mişcări extremiste ţi la instaurarea, în
multe state euopene a unor regimuri dictatoriale. In
context îşi fac apariţia ideologiile extremiste: fascistă,
nazistă şi comunistă.
 FASCIZMUL
Fascismul a aparut în Italia şi a îmbrăcat forma corporatistă. Acesta
preconiza o societate organizată în grupuri profesionale, numite
corporaţii. Pe plan politic corporatismul urmărea înlocuirea Parlamentului
cu o Adunare a delegaţiilor corporaţiilor, noua organizare urmând, în
concepţia iniţiatorilor ei, să asigure prosperitatea tuturor categoriilor
sociale. Fasciştii au pus mare accent pe naţionalism si pe promisiunile de
restaurare a "onoarei naţionale". Ei considerau ca statul naţiune avea
viaţa sa proprie, diferită de vieţile fiinţelor umane care-1 compuneau.
Regimul fascist a fost instaurat în Italia de Benito Mussolini. Deceptionată
în privinţa ambiţiilor sale teritoriale, zguduită de ample mişcări sociale,
provocate si susţinute de stânga socialistă, care ameninţa cu instaurarea
dictaturii proletariatului, democraţia liberală italiană a devenit incapabilă
să rezolve problemele ţării. In faţa acestor primejdii fascismul a apărut ca
singurul capabil să apare ordinea în stat.
 ANTRENAREA ITALIEI IN
AGRESIUNI EXTERNE SI IN AL
DOILEA RAZBOI MONDIAL A
DETERMINAT SCADEREA
POPULARITĂŢII LUI
MUSSOLINI SI RETRAGEREA
SPRIJINULUI POPULAR. A FOST
ÎNLATURAT DE LA PUTERE IN
IULIE 1943.
 NAZISMUL
Nazismul ca ideologie a fost fundament de Adolf Hitler in lucrarea “Mein Kampf”. La
baza acestei ideologii au stat naţionalismul exacerbat, rasismul si antisemitismul.
Nazismul a aparut intr-o perioada dificila pentru natiunea germana. Germania
care fusese învinsă in primul razboi mondial s-a considerat umilită prin prevederile
Tratatului de Pace de la Versailles. Germanii considerau ca li s-a impus un "dictat".
Nazistii au pus un mare accent pe nationalism si pe promisiunile de restaurare a onoarei
naţionale. Hitler considera vinovat pentru problemele economice si sociale ale
Germaniei, sistemul democraţiei parlamentare. Singura soluţie pe care o sustinea Hitler
era dictatura unui singur partid condus de un lider providential care să supună naţiunea
în numele binelui general. El urmărea crearea unui imperiu (reich) care sa-i cuprinda pe
toţi germanii. Justifica expansiunea germana prin nevoia de "spaţiu vital" pentru rasa
ariană, considerată superioară. Spre deosebire de Mussolini, Hitler a făcut din rasism si
in special din antisemitism, o componentă esenţială a programului său. Evreii erau găsiţi
vinovaţi de toate relele societăţii germane si de aceea naziştii susţineau eliminarea lor
prin exterminare.
 Preluarea puterii de catre nazişti are loc in ianuarie 1933
când, pe baza rezultatelor alegerilor din 1932, presedintele
Hindenburg 1-a numit cancelar al Germaniei pe Adolf
Hitler, conducătorul Partidului National Socialist al
Muncitorilor din Germania. Având majoritatea in
Parlament, Hitler a obţinut puteri dictatoriale, in martie
1933. Acest fapt semnifica sfârşitul republicii de la Weimar
si instaurarea dictaturii naziste in Germania. Primele
măsuri luate de Hitler i-a vizat pe adversarii politici: toate
partidele au fost scoase in afara legii cu exceptia Partidului
National Socialist, mişcarea sindicală a fost distrusă, au
fost eliminaţi advesrarii din propriul partid. In anul 1934,
după moartea preşedintelui Hindenburg, a preluat si
atribuţiile acestuia proclamându-se "Fuhrer ".
 De la inceput evreii au fost ţinta predilectă a persecuţiilor
naziste. Până la sfârsitul anului 1934 cei mai multi avocati,
medici, profesori si functionari evrei si-au pierdut slujbele sau
dreptul de a-si practica meseriile. Prin Legile de la
Nurenberg, din 1935 evreilor le-au fost retrase toate
drepturile civile in cadrul statului german.
Cultura a fost subordonata scopurilor regimului.
Tineretul era educat in spiritul unui devotament fanatic faţă
de regim si înregimentat în organizaţii precum "tineretul
hitlerist".
Controlul regimului a fost instituit si asupra bisericii.
Aceasta a fost supusă persecuţiilor din cauza valorilor
promovate de creştinism - iubire şi respect faţă de aproapele
tau - care constituiau contrariul valorilor promovate de
naţional-socialişti.
COMUNISMUL
Comunismul îşi are originea în operele lui Marx care a fundamental teoria
"luptei de clasă". El susţinea că societatea comunistă se va edifica mai întâi
în ţările dezvoltate în care proletariatul va prelua pe cale revoluţionară
puterea de la burghezie. Lenin a dezvoltat teoria marxistă, susţinând că
revoluţia proletară poate să iasă victorioasă şi îtr-un stat mai puţin
dezvoltat cum era Rusia.
In concepţia lui Lenin comuniştii reprezentau "avangarda"
proletariatului. Ideologia comunista promitea oamenilor o schimbare totala
a modului de viata prin realizarea unei societati fara clase, in care sa fie
instaurate egalitatea si dreptatea. Teoria marxista sustinea ca in prima
etapa, cea a construirii socialismului, era necesara mentinerea statului, ca
instrument al “dictaturi proletariatului”, necesar reprimarii oricarei forme de
rezistenta a dusmanilor clasei muncitoare.
 Primul regim comunist s-a instalat in Rusia, in octombrie 1917, sub
conducerea lui Lenin. Reformele adoptate de bolşevici au fost:
naţionalizarea fabricilor si bancilor, naţionalizarea pământului,
proclamarea dreptului la autodeterminare a naţiunilor. Intre anii
1918-1921 s-a desfăşurat un război civil între partizanii vechiului
regim (albii) si susţinătorii bolşevicilor (roşii). Mai multe state
europene au intervenit militar impotriva Rusiei Sovietice. Bolşevicii
au dezlănţuit teroarea: au înfiinţat poliţia secretă (CEKA) cu
misiunea de a-i lichida pe toti cei care se opuneau noului regim, a
fost suprimata libertatea presei, ţăranilor le-a fost rechiziţionată
recolta, a fost decretată munca obligatorie, a fost înfiinţată
Armata Roşie. Cu ajutorul acesteia s-a asigurat ordinea interna si a
fost respinsa interventia straina. In 1922 s-a format Uniunea
Republicilor Sovietice Socialiste (URSS).
 Totalitarismul si teroarea s-au consolidat in timpul conducerii lui Stalin.
Economia URSS a inregistrat unele progrese mai ales in domeniile:
energetic, metalurgic, constructiilor de masini. S-a lichidat
analfabetismul, au fost adoptate unele masuri de protectie sociala.
Activitatea culturala a fost insa treptat subordonata slăvirii lui Stalin,
intr-un cult al personalităţii de proporţii nemaiîntâlnite.
Dupa al doilea razboi mondial, comunismul s-a aflat in ascensiune
devenind mondial, dar in ultimul deceniu al secolului al XX-lea el s-a
prabusit, iar statele respective au optat pentru democratie.