Ce e bine, ce e rău

”A face bine, e totdeauna mai bine decât

Un copil micuț odată a face rău.”
A-ntrebat pe tatăl său
Spune-mi mie dragă tată
Ce e bine, ce e rău.

Dacă nu dai cu săpun

Și nu-ți speli corpul zi de zi
Asta cum crezi tu c-o fi?
Asta-i rău, ce să-ți mai spun!

Dar dacă te speli pe dinți

”Îndrumarea si impunerea de limite nu este
Fără multe rugăminți
Asta să o știi de la mine același lucru cu pedeapsa – este o învățare
Asta-i bine! treptată despre cum va trebui să se
comporte și totul necesită timp.”
Dacă umbli tot murdar
Și îți rupi paltonul tău
Asta iar nu este bine
Ci e rău!

Dacă-ți speli cei doi galoși,

Și îți faci pantofii lună
Ca sa fie iar frumoși
Asta e o treabă bună!
Cum învățați copilul deosebirea dintre rău și bine? Este o sarcină dificilă, pentru
că în primii ani de viață, copiii nu pot să își însușească moral, etic și intelectual
sensurile abstracte ale binelui și ale răului.
Ei vor imita, pur și simplu, comportamentele observate în jur – de aceea,
inițial exact ceea ce fac părinții și ceilalți din jurul copilului reprezintă baza
pentru ceea ce va face el.
Copiii nu pot înțelege valoarea faptei bune în sine, la vârsta de sub trei-patru
ani nu pot analiza nici relația cauză-efect, de aceea, comportamentele lor nu
sunt gândite, nu sunt percepute prin conștientizarea rezultatului lor pentru sine
și pentru alții.
Învățarea dintre bine și rău trebuie abordată concret, pe înțelesul copilului – nu
puteți să vă așteptați ca el să priceapă de ce un comportament este rău doar
pentru că i se spune că este rău!
Așadar, cum poate fi învățat copilul deosebirea dintre bine și rău?

Exemplul din jur. Părinții sunt primele și cele mai importante modele, de aceea
este important cum acționați și reacționați în preajma sa.
Mediul familial. Prin interactiune, copilul îi observă pe cei din jur și își
atribuie comportamentele lor.
El nu știe încă să le selecteze, să le analizeze și să critice singur ce este
bine și ce este rău – orice vede i se pare interesant și va încerca să imite.
Încercați, așadar, să îi oferiți un mediu familial armonios, calm, fără țipete,
înjurături, tensiune. Din contră, obișnuiți-l cu un mediu cald și care să îi ofere
siguranța si stabilitate.

Interacțiune. Odată ce micuțul merge la creșă, la gradiniță, școală, el intră

în interacțiune cu alți copii și poate învăța comportamente neagreate.
Nu puteți controla, bineînțeles, toate interacțiunile copilului, însă dacă
observați un nou cuvânt în vocabular sau un comportament care vi se pare
inacceptabil, întreabați-l de unde l-a preluat și încearcați să-i explicați că
nu este bine să-l folosească – încearcți să-i dați și motive, căci fără motive,
nu va înțelege!

Povești. Poveștile sunt foarte eficiente. Încă de la o vârstă fragedă, citiți-le

povești la culcare, povești în care să fie clar cine este bun și cine este rău,
care să transmită clar anumite valori: bunătate, prietenie, curaj, fidelitate,
familie. Cum înveți copilul deosebirea dintre rău și bine?
Tocmai prin aceste povești – după ce i le-ați citit, discutați-le cu el.
Creativitate. După ce ați început lucrul la critica povestirilor și copilul a
început să distingă destul de ușor cine este bun și cine rău, stimulați-i
creativitatea și puterea de judecată etică prin imaginație. Căutați câteva
povestiri pe care nu le-a auzit, citiți-i jumătate și lucrați împreună la
continuarea și sfârșitul povestirilor.

Model. Încă de la o vârstă fragedă, copilul preia modele de comportament de

la emisiunile, desenele animate pe care le urmărește.
Așadar, acordați mare atenție la ce programe se uită, urmăriți câteva episoade
pentru a vă asigura că nu există comportamente nocive pe care le-ar putea
învața .

Ilustrațiile vor urmări mai multe sittuații:

- comportamentul în casă;
- cum mâncăm;
- cum ne comportăm cu adulții;
- cum circulăm;
- cum și unde ne jucăm;
- cum ne comportăm cu animalele; ......
privește, alege, explică