SLATINA CHIRURGIE PLASTICA DR.CORBEA CONSTANTIN Leziuni inhalatorii
Plamanul este unul dintre primele organe care
reactioneaza fiziopatologic si ulterior clinic,la numeroase agresiuni , avand insa un numar limitat de cai de reactie Leziunea inhalatorie este cauza mortalitatii in cazul pacientilor cu arsuri cutanate rezultate in urma incendiilor in spatiul inchis(20-84%) Aceasta este determinata de contactul tractului respirator cu unele gaze si substante toxice, incluzand CO,hidrocianuri, cloruri,oxid de azot si aldehidele.Exista mai multi factori care orienteaza catre suspiciunea prezentei unei leziuni cu inhalarea de fum si anume :arsura in spatii inchise , materiale arse confectionate sintetic care genereaza o mare cantitate de fum si particule toxice , consum de droguri si alcool la fumatorii ce adorm in pat ,cladiri moderne cu plastic mult care ar arde usor si genereaza mult fum Compozitia fumului Fumul are ca principale elemente agresive caldura, gazele si particulele materiale. Caldura produce leziuni limitate de obicei la caile aeriene superioare .Principalele gaze din fum sunt O2,CO2,CO,HCN.In timp ce oxigenul este consumat in procesul de combustie ,victima respira o concentratie scazuta de O2.Hipoxia este cauza principala de deces la locul accidentului. CO2stimuleaza respiratia si determina cresterea suplimentara a inhalarii de fum .Daca expunerea la fum este prelungita se produce retentia de CO2 cu cresterea acidozei metabolice. CO rezulta din arderea incopleta a materialelor ce contin carbon. CO are mare afinitate pentru hemoglobina si trece usor prin membrana alveolocapilara. Carboxihemoglobina care rezulta va afecta capacitatea de transport a O2 catre tesuturi .Hipoxia este accentuata si de deplasarea catre stanga a curbei de disociere a O2 de catre CO.Respiratia mitocondriala este afectata prin combinatia dintre CO si citocrom oxidaza .HCN este produs prin arderea unor materiale ce contin polimeri de azot ,in genul matasii si lanii. Polimerii sintetici poliuretan si poliacrilnitrat folositi pe scara larga in productia de imbracaminte , produc HCN in intoxicatiile cu fum din incendii. Exsita o corelatie intre intoxicatia cu CO si otravirea cu cianati. Nivelul scazut al COHb, masurat dupa accident , ne asigura ca intoxicarea cu HCN este putin probabila Part.materiale :acroleina, aldehide siarsenic .Cu cat sunt mai putin liposolubile cu atat coboara mai mult in tractul respirator Leziunea initiala este o traheobronsita , determinata de efectul toxic iritant al produsilor de ardere incompleta a diferitelor materiale,care determina o arsura chimica a cailor aeriene . Epiteliul traheobronsic sufera o necroza cu formarea unei pseudomembrane ce determina obstructia partiala sau completa a cailor respiratorii . Fiziopatoplogie Aburul in sine este cel care determina leziuni pulmonare directe ,dar leziunile datorate aburilor la inalta presiune rareori constituie cauza traumei. Atat inhalarea fumului cat si arsurile cutanate afecteaza circulatia pulmonara .Majoritatea leziunilor de inhalatie si a problemelor pulmonare rezultate sunt cauzate de iritantii chimici , cum ar fi aldehidele, ce nu au efect traumatic direct .Leziunea initiala este o traheobronsita , dterminata de efectul toxic iritant al produsilor de ardere incompleta a diferitelor materiale,care determina o arsura chimica a cailor aeriene . Epiteliul traheobronsic sufera o necroza cu formarea unei pseudomembrane ce determina obstructia partiala sau completa a cailor respiratorii .Aceste pseudomembrane sunt expectorate in bucati mici.Epitelul se separa intre 12 -72 de ore dupa lezare.Spatiul perivascular,peribronhial si septul interstitial devin edematoase la 48 -72 de ore de la producerea leziunii.Are loc infiltrarea PMN , se dezvolta edemul intraalveolar si pot apare hemoragii Celulele alveolare tip I sunt afectate ,iar membrana bazal alveolara este expusa .Se formeaza fibrina si apare membrana hialina Plamanii sunt caracterizati prin regiuni atelectazice si emfizem .Dopurile de mucus obstructioneaza caile respiratorii superioare si inferioare creand regiuni de atelectazie. La majoritatea pacientilor apare traheobronsita si pneumonia bacteriana Fiziopatologie Fluxul sanguin din caile aeriene superioare creste de 10 -15 ori Acesta este insotit de cresterea fluxului limfatic al plamanilor, si o permeabilitate microvasculara crescuta in caile respiratorii inferioare .Hiperemia si fenomenul obstructiv dtermina scaderea marcata in oxigenare si scurgerea proteinelor si lichidelor in parenchimul pulmonar .Apare deficienta in activitatea surfactantilor Lichidele extravazate raman aici si sunt sechestrate ,determinand insuficienta respiratorie caracterizata de hipercarbie .Lichidul care se scurge din vase in plaman are aceiasi natura ca plasma .Proportia albuminei din vasele limfatice este de 80% ,iar proportia IgM este de 20% fata de cea gasita in plasma .Permeabilitatea vaselor sanguine este selectiva .Aceasta formare a lichidului este mecanismul patogenic al insuf resp care apare la 72 de ore si este rezultatul reactiei la substantele chimice inspirate .Mediatorii inflamatori provin din eliberarea polipeptidelor vasoactive si a histamineor .Exudatul format dupa producerea inhalatiei contine cantitati mari de tromboxan B2 care este metabolitul tromboxanului A2Inhalarea fumului creste rezistenta vasculara pulmonara , reduce surfactantul si determina alterarea raporului ventilatie – perfuzie cu suntarea sangelui de la reg ventilate la cele neventilate.Macrofagele activate cresc substantele chemotactice .Neutrofilele activate elibereaza enzime proteolitice :elastaza ,beta- glicuronidaza si tripsina care impreuna cu RLO produc insuficienta respiratorie A) ALI conduce la leziuni endoteliale și epiteliale la plămâni, la o permeabilitate crescută a barierei alveolo -capilare, la inundarea spațiului aerian cu fluid cu edem pulmonar bogat în proteine, la activarea macrofagelor alveolare cu eliberarea chemokinelor și citokinelor proinflamatorii, la migrarea și activarea neutrofilelor, și depunerea fibrină (membrane hialine). (B) Dacă plămânii răniți sunt ventilați cu volume mari și cu presiuni mari (ventilație cu întindere înaltă), atunci leziunile pulmonare sunt exacerbate, cu leziuni și / sau necroze endoteliale și epiteliale crescute ale plămânilor, eliberarea din neutrofile de substane dăunătoare produse cum ar fi proteaze și oxidanți, citokine proinflamatorii din macrofagele alveolare și epiteliul pulmonar, creșterea depunerii de fibrină și formarea crescută a membranei hialine. Ventilația mecanică periculoasă poate afecta, de asemenea, mecanismele de eliberare a fluidului alveolar (AFC). (C) În schimb, o strategie de ventilație protectoare (ventilație cu întindere redusă) poate limita alte leziuni endoteliale și epiteliale pulmonare, reduce eliberarea citokinelor proinflamatorii și îmbunătățește clearance-ul lichidului alveolar prin transportul activ de sodiu și clorură peste epiteliul , reducând astfel cantitatea de edem pulmonar și permițând reparația endotelială și epitelială. Epilarea epitelială are loc prin migrarea, proliferarea și diferențierea celulelor epiteliale alveolare de tip II pentru repopularea membranei bazale denudate. Inflamația acută se rezolvă prin apoptoza neutrofilelor, care sunt fagocitate de macrofage alveolare TNF TNF-α (casectina) şi TNF-β (limfotoxina) au fost descrise iniţial ca factori citotoxici produşi de macrofage şi respectiv de limfocite; . TNF-α este produs nu numai de macrofage şi monocite, ci şi de limfocite, mastocite, neutrofile, keratinocite, astrocite, microglii, celule musculare netede şi unele linii celulare tumorale. Cantităţi mari de TNF sunt eliberate la contactul macrofagelor, limfocitelor T CD4+ şi a celulelor natural-killer (NK) cu lipopolizaharidele, produşii bacterieni şi interleukina 1 Creşterea locală a concentraţiei TNF poate cauza semnele cardinale ale inflamaţiei: roşeată, durere, căldură şi tumefacţie) sau poate acţiona la distanţă, asemenea hormonilor endocrini Datorită prezenţei receptorilor săi în majoritatea ţesuturilor, TNF-α exercită o varietate largă de efecte biologice: efecte citolitice şi citostatice asupra celulelor tumorale; efect chemotactic asupra neutrofilelor creşte permeabilitatea la nivelul celulelor endoteliale din regiunea cu inflamaţie; acestea nu determină numai acumularea de celule imune ci are impact şi asupra procesului de coagulare; activează diverse procese metabolice din celulele musculare si adipocite pentru a furniza energia necesară reacţiei inflamatorii; la nivelul macrofagelor stimulează fagocitoza şi producerea de prostaglandina E2; la nivelul altor ţesuturi creşte rezistenţa la insulină; activează osteoclastele, deci stimulează resorbţia osoasă; este factor de creştere pentru fibroblaşti şi stimulează sinteza de colagenază; intensifică proliferarea limfocitelor T după stimularea cu interleukina 2 determină anorexie şi febră, acţionand ca un pirogen endogen; IL-6 IL-6 este produsa ca raspuns la infectii bacteriene si virale, inflamatii sau traumatisme, ajungand rapid la nivele plasmatice detectabile, spre deosebire de multe alte citokine. Citokina IL-6 este considerata cel mai important inductor al productiei hepatice a reactantilor de faza acuta: fibrinogen, amiloid seric A, haptoglobina, proteina C reactiva, complementul. Ca urmare a expunerii la IL-6, ficatul scade sinteza de albumina si transferina, initiind in schimb procesele de regenerare hepatocitara. Citokina IL-6 stimuleaza raspunsurile imune de tip umoral si celular actionand atat asupra limfocitelor B, cat si a limfocitelor T. IL-6 actioneaza ca important factor de crestere si diferentiere a celulelor B si stimuleaza productia lor de imunoglobuline. De asemenea promoveaza activarea, cresterea si diferentierea celulelor T. IL-6 stimuleaza hematopoieza (actioneaza sinergic cu IL-3), induce secretia de ACTH si alti hormoni pituitari (prolactina, hormon de crestere, hormon luteinizant). Pe langa actiunile proinflamatorii, IL-6 mediaza si o serie de efecte antiinflamatorii: in timp ce IL-1 si TNF isi induc reciproc sinteza, precum si pe cea de IL-6, IL-6 finalizeaza aceasta cascada inflamatorie deoarece inhiba sinteza de IL-1 si TNF.