 1.

Volumului activităţii operaţionale

(VPF; VV; VVP; VVM; VPS).
2. Costurilor şi cheltuielilor.
3. Rezultatelor financiare şi
indicatorilor de rentabilitate (activelor;
activelor cu destinaţie de producţie;
veniturilor din vînzări; capitalului
propriu, capitalului permanent; etc.)
 În acest context, analiza asigurării şi
utilizării mijloacelor fixe la orice unitate
economică ocupă un rol semnificativ.
Deja este necesar de menţionat, că
actualmente, în legătură cu indexarea în
repetate ori a mijloacelor fixe ele s-au
devalorizat, atît valoric, cît şi real (o
unitate de utilaj existentă costă mai
scump decît cea nouă, conform datelor
evidenţei contabile
 Concomitent, în legătură cu aceasta
esenţial s-a redus randamentul
mijloacelor fixe, care după conţinutul
său valoric atinge nivelul subunitar. Ca
rezultat, este necesar de efectuat un
studiu mai detaliat al acestui
compartiment, prin intermediul
sarcinilor care stau la bază:
 În practica analitică, analiza
mijloacelor fixe de regulă se începe cu
studierea dinamicii, structurii, mişcării
şi stării funcţionale ale acestora. Acest
studiu se efectuează atît în total pe
entitate, cît şi pe categoriile de bază
ale mijloacelor fixe
 Astfel, la prima etapă de analiză se va
precauta modificarea mijloacelor fixe
după structură atât în total pe entitate,
cît şi pe fiecare gen de activitate,
inclusiv elementele componente ale
genului principal de activitate şi,
nemijlocit schimbările parvenite pe
parcursul unei perioade de activitate,
de regulă un an.
 I. Indicatori privind mișcarea mijloacelor
fixe:
1. Coeficientul de reînnoire (KR )
2. Coeficientul de ieşire (KE )
 II. Indicatori privind starea funcțională
a mijloacelor fixe:
3. Coeficientul uzurii acumulate (KUZ )
4. Coeficientul de utilitate (KUT )
 1. randamentul mijloacelor fixe
2. capacitatea mijloacelor fixe
3. coeficientul de înzestrare