Universitatea “ Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

Specializarea: Pedagogia învățământului primar si preșcolar
Disciplina: Fundamentele pedagogiei

Finalitățile educației
 Seminarul numarul 5

Grupa III ,Anul I Realizatori:Țăpușă Ștefania

Nica Andreea
Pentru seminarul cu numărul 5 vom continua să aducem la cunoștința dumneavoastră
noțiuni esențiale legate de tema intitulată “ Finalitățile educației”. Pe parcursul acestui
proiect dorim să vă prezentăm aspecte fundamentale, de prim ordin, care joacă un rol
considerabil în vederea realizării anumitor obiective.
În cele ce urmează vom dezbate următoarele subpuncte ale seminarului:

 Sistematizarea în cadrul teoriei obiectivelor

 Taxonomii ale obiectivelor pedagogice și importanța lor
 Obiective operaționale și operaționalizarea obiectivelor
Sistematizarea în cadrul teoriei obiectivelor

Termenul de sistematizare se referă la ordine,aranjare,clasificare. Deci,

sistematizarea în cadrul teoriei obiectivelor educaționale ne ajută să
clasificăm scopurile după anumite criterii:

 după perspectiva curriculară;

 după gradul de generalitate;
 după domeniul la care ne referim;
 Sistematizarea în cadrul teoriei obiectivelor

Criteriu de clasificare - după perspectiva curriculară se pot distinge:

o obiectivele-cadru: sunt obiective cu un grad ridicat de generalitate și complexitate; ele se referă la

formarea unor capacități și atitudini generate de specificul disciplinei și sunt urmărite de-a lungul mai
multor ani de studiu.

Exemplu: Limba și literatura română “Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral”

“Dezvoltarea capacității de exprimare orală”
“Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului scris”
“Dezvoltarea capacității de exprimare scrisă”
 Sistematizarea în cadrul teoriei obiectivelor

Criteriu de clasificare - dupa perspectiva curriculară se pot distinge:

o obiectivele de referință: specifică rezultatele așteptate ale învățării pe fiecare an de studiu și

urmăresc progresul în achiziția de capacități și cunoștințe de la un an la altul.

Exemplu: Limba și literatura română

- clasa I: 1.1. să înțeleagă semnificația globală a mesajului oral
- clasa a II-a: 1.1. să desprindă informații de detaliu dintr-un mesaj ascultat
- clasa a III-a: 1.1. să sesizeze sensul global al unui mesaj, identificând aspectele principale și de detaliu la
care se referă un mesaj oral
- clasa a IV-a: 1.1. să sesizeze legătura logică dintre secvențele unui mesaj oral
 Sistematizarea în cadrul teoriei obiectivelor
Un al doilea criteriu de diferențiere a obiectivelor îl constituie nivelul de generalitate,
în conformitate cu care se pot degaja trei clase de obiective:
 obiectivele generale – indică domeniile și tipurile de schimbări educative în concordanță cu
scopurile și finalitățile învățământului în general;

 obiectivele specifice – sunt caracteristice diferitelor obiecte de învățământ,asociate cu

conținutul acestora;

 obiectivele operaționale – au caracter concret, fiind elaborate pentru fiecare lecție pe baza
obiectivelor specifice unei discipline
 Sistematizarea în cadrul teoriei obiectivelor
Un al treilea criteriu de diferențiere și totodată de bază în ceea ce privește sistematizarea
obiectivelor s-a conceput în funcție de domeniul la care se referă. Analiștii au propus o triplă
compartimentare:

 Obiective cognitive - care se referă la transmiterea și asimilarea cunoștințelor;

 Obiective afective – ce vizeaza formarea convingerilor, sentimentelor, atitudinilor;

 Obiective psihomotorii – se referă la operații manuale, la formarea de conduite

motrice, practice;
 Taxonomii ale obiectivelor educaționale
Conceptul de taxonomie didactică

Etimologie și istoric:
 etimologia termenului “ taxonomie” se află în grecescul “taxis”= așezare, ordonare, aranjare și
“nomos”= lege;
 conceptul de taxonomie didactică a fost introdus și dezvoltat de Școala din Chicago care sub conducerea lui
B.S.Bloom, și-a propus să contureze dimensiunile acțiunii instructive pe baza obiectivelor didactice, acestea
permițând modelarea și prelucrarea automatizată a datelor caracteristice procesului de învățământ.

Definiție: Taxonomia obiectivelor educaționale este un sistem de clasificare și ordonare

ierarhica a obiectivelor generale în funcție de domeniul lor de conținut și gradul de
complexitate a operațiilor mentale implicate în învățare.
 Domeniul cognitiv. Taxonomia lui B.S.Bloom
Benjamin Samuel Bloom a
fost un psiholog educațional
american care a contribuit la
clasificarea obiectivelor
educaționale și la teoria
învățării de măiestrie.
Așa cum a fost ea concepută de B.Bloom, taxonomia domeniului
cognitiv folosește drept criteriu de clasificare complexitatea operațiilor
mintale pe care le implică fiecare categorie de obiective educative.
Bloom publică pentru prima dată taxonomia obiectivelor
educațioale pe domenii comportamentale.
Taxonomia lui Bloom distinge 6 clase comportamentale:
 Cunoașterea;
 Înțelegerea;
 Aplicarea;
 Analiza;
 Sinteza;
 Evaluarea.
Domeniul cognitiv. Taxonomia lui B.S.Bloom

EVALUARE

SINTEZĂ

ANALIZA

APLICAREA

ÎNȚELEGEREA

CUNOAȘTEREA
 Domeniul cognitiv. Taxonomia lui B.S.Bloom
achiziția de cunoștințe(memorare și evocare): date a cita,a defini, a enumera, a găsi,
1. Cunoașterea -
particulare(denumire,fapte,simboluri,etc);mijloace care permit a numi, a memora, a specifica, a
utilizarea acestor date(convenții,criterii,clasificări,metode); declara, a recunoaște
reprezentări abstracte( principii,legi,teorii)
- formarea de deprinderi și capacități
a înțelege, a relata, a interpreta,a
2. Înțelegerea -
-
Transpunerea într-un alt limbaj (verbal,grafic,simbolic);
Reformularea unei idei cu propriile cuvinte ilustra, a exemplifica, a clarifica
- Extrapolarea unei informații

3. - Folosirea informației într-o nouă situație a aplica, a calcula, a demonstra,

Aplicarea a estima, a implementa, a
modela, a rezolva

4. - identificarea elementelor a analiza, a aprecia, a compara, a

Analiza - identificarea relațiilor contrasta, a ordona, a generaliza
- identificarea principiilor de organizare și comunicare a
cunoașterii

5. - conceperea a ceva nou prin integrarea mai multor informații a asambla,a pregati,a concepe,a
Sinteza - elaborarea unui plan de acțiune dezvolta, a integra, a crea

6. - formularea unor judecăți calitative și cantitative de valoare a aprecia,a evalua,a critica,a

Evaluarea asupra unei creații susține,a recomanda
Obiective operaționale
Elevii vor deveni mai
motivați pentru
Facilitează
activitatea de învățare
comunicarea
prin conștientizarea
pedagogică
obiectivelor acesteia.

Prin operaționalizare
Prin operaționalizare se reduce
se monitorizează mai posibilitatea unei
ușor programul Importanța ambiguități
elevilor în activitatea procedurale
de instruire

Operaționalizarea
Prin operaționalizare se Operaționalizarea
facilitează activitatea
asigură premise permite o mai bună
de evaluare a elevilor
favorabile ca activitatea diagnoză a
prin furnizarea
de proiectare didactică să dificultăților de
instrumentelor de
se realizeze mai eficient învățare
evaluare
 Domeniul afectiv. Taxonomia lui Krathwohl
După B.Bloom, domeniul afectiv însumează obiective care vizează interese,
atitudini, valori, precum și capacitatea elevului de a emite judecăți și de a se adapta la
mediul cultural.
Cea mai cunoscută dintre taxonomiile acestui domeniu este cea a lui Krathwohl.
Criteriul care stă la baza ierarhiei propuse de Krathwohl este gradul de interiorizare a
unei valori, care produce stări afective specifice: atracții, interese, atitudini față de valori.
Taxonomia lui Krathwohl propune cinci nivele ierarhice:
 Receptare
 Reacția
 Valorizare
 Organizare
 Caracterizare
 Domeniul afectiv. Taxonomia lui Krathwohl
1. Receptarea 2.Răspunsul 3.Valorizarea 4.Organizarea 5.Caracterizarea
-conștiința, când -asentimentul -acceptarea unor -conceptualizarea -dispoziția generalizată
atenția individului este valori valorii ( încercarea (interpretrea tuturor
atrasă de un stimul cu de a descoperi în ce problemelor din punctul
conținut valoric constă specificul unei de vedere al valorii
norme valorice) respective)

-dorința de a primi -dorința de răspuns -preferința pentru o -organizarea unui -caracterizarea

când individul este valoare( căutarea unei sistem (închegarea unei
pregătit pentru a anumite valori) filosofii existențiale
acorda atenție unui personale)
stimul cu conținut
valoric
-atenția dirijată sau -satisfacția -angajarea( ajunge la
preferențială, când răspunsului, adică concluzia că valoarea
individul însuși caută apariția unui răspuns în respectivă este
stimulii valorici și îi plan emoțional benefică)
conștientizează
Domeniul psihomotor. Taxonomia lui E.J.Simpson
Vom prezenta în continuare o primă Cele șapte niveluri concepute de autor
taxonomie a obiectivelor din sunt:
domeniul psihomotor, aparținând lui
E.J.Simpson. Aceasta este folosită  Percepția
frecvent, probabil dată fiind mai  Dispoziția
marea ei accesibilitate, deși nu este
ocolită nici de critici.  Răspunsul ghidat (dirijat)
Ea folosește drept principiu ierarhic  Răspunsul automatizat
atât gradul de complexitate a (automatismul)
comportamentului motor, cât și
gradul de însușire a acestuia, cele  Răspunsul manifestat
șapte niveluri descriind un continuum  Adaptarea
destul de bine structurat și logic
stabilit.  Creația
Domeniul psihomotor. Taxonomia lui E.J.Simpson
1. Percepția - Se prezintă ca un proces de conștientizare a acțiunii pe care educatul urmează
să o realizeze.

2. Dispoziția - Pornind de la starea de conștientizare din etapa anterioară, este mai ușor de ajuns la
o stare de pregătire, care semnifică acest al doilea nivel.
- Dispoziția sau starea de pregătire poate să se manifeste în planuri multiple: în plan
mintal, în plan fizic și în plan afectiv.
3. Răspunsul ghidat - Reprezintă, în fapt, doar începutul însușirii propriu-zise a acțiunii sau priceperii
(dirijat) care stă la baza ei.
- Este vorba despre execuția îndrumată îndeaproape de către instructor.
4. Răspunsul automatizat - Trebuie să reprezinte rezultatul firesc al exersării anunțate la nivelul anterior.
(automatismul) - Cu alte cuvinte,ceea ce învață elevul se transformă în deprindere propriu-zisă.

5. Răspunsul manifestat - Nivelul la care cel ce învață poate să încadreze în contexte din ce în ce mai largi
acțiunea învățată.

6. Adaptarea - Este vorba despre o anumită capacitate de a-și transpune cele învățate,în situații
variabile și diferite de contextul în care s-a produs învățarea.

7. Creația - “Turnarea” sau modelarea acțiunii învățate într-o formă personală, originală, care îl
reprezintă pe executant.
 Obiective operaționale
Obiectivele operaționale sunt exprimate în termeni concreți și foarte preciși, pentru
că se referă la acele schimbări pe care dorim să le producem prin învățare la sfârșitul unei
perioade de instruire. Mai precis, ele se referă la ce știe elevul să facă cu acele cunoștințe
noi.Ele se formulează în funcție de cele generale și specifice, utilizând anumite tehnici de
operaționalizare.

Obiectivele operaționale au două dimensiuni:

 Una de conținut, care constituie obiect al învățării;
 Una de forma sau operațională care indică sarcina de învățare pentru elev, adică ce trebuie
elevul să facă la sfârșit, cu acel conținut (să-l aplice, să-l memoreze, să-l transfere, etc.).
 Obiective operaționale
Obiectivele operaționale trebuie să îndeplinească anumite cerințe de care se va ține seamă în
operaționalizarea lor: - cerințe de conținut
- cerințe de formă
Cerințe de conținut:
 precizarea clara a conținutului
supus învățării și a modului de
abordare a lui;
 alegerea metodelor, mijloacelor,
resurselor necesare pentru
însușirea acestui conținut;
 sarcina de învățare să fie
accesibilă elevilor și să facă apel
la experiențele dobândite de ei
până atunci.
Cerințe de formă:
 să se refere la activitatea
elevilor și nu la activitatea
cadrului didactic;
 să aibă aria tematică bine
delimitată;
 să cuprindă o singură sarcină
de învățare;
 să specifice mijloacele prin
care se va realiza obiectivul și
criteriile prin care se va evalua.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE-CARACTERISTICI
- sunt înfăptuite pe termen
scurt, în cadrul lecţiilor şi a
altor activităţi instructiv – - sunt valabile la nivelul
educative; OBIECTIVE activităţii efective de
- trebuie să se regăsească în predare-învăţare-evaluare,
EDUCAȚIONALE
sarcini de lucru, în acţiuni ale realizată în diferite forme
elevilor efectuate simultan de organizare didactică;
sau succesiv cu ale cadrului
didactic

- reprezintă dimensiunea - proiectează la nivel

operaţională a procesului de operaţional, comportamentul
învăţământ care proiectează de răspuns al elevilor la
acţiunile pe care elevul trebuie sarcinile didactice
să le realizeze sub conducerea comunicate la începutul
cadrului didactic în timpul lecţiei sau a altor activităţi
lecţiei; instructiv-educative.
Operaționalizarea obiectivelor
Obiectivele sunt finalități educaționale care au un nivel redus de generalitate și se
realizează în intervale scurte de timp referindu-se la lecții sau secvențe de lecții. Asigurarea
funcționalităților specifice obiectivelor educaționale necesită operaționalizarea acestora.
Definiție: Operaționalizarea semnifică transpunerea scopurilor procesului didactic în obiective concrete
prin precizarea unor comportamente cognitive și psihomotorii observabile și măsurabile.

Operaționalizarea unui obiectiv educațional presupune:

 precizarea performanței
 precizarea condițiilor concrete în care va avea loc realizarea performanței respective
 stabilirea unui nivel minimal acceptat de reușită
Operaționalizarea obiectivelor

Operaționalizarea înseamnă, mai întâi, transpunerea unui obiectiv în termeni de

acțiuni, acte, operații, manifestări directe observabile, ceea ce presupune o delimitare
și secvențiere analitică a obiectivelor, concretizarea lor. Dar, în același timp,
operaționalizarea presupune și un aspect “tehnic” care rezidă în enunțarea
obiectivelor sub forma comportamentelor observabile și “măsurabile”, cu ajutorul
“verbelor de acțiune”.
Esențial pentru operaționalizare este faptul că se precizează ceea ce va
face elevul, performanța de care va fi capabil după anumite secvențe ale
procesului de predare-învățare.
Criterii de operaționalizare
Criteriul performanței (comportamental) este expresia nivelului de realizare a unei
sarcini de învățare. Indicatorul cel mai concret al performanței este comportamentul, actul
sau manifestarea vizibilă, observabila( în plan verbal,psihomotor și atitudinal), măsurabilă.
Pe baza criteriului comportamental s-au elaborat mai multe tehnici de operaționalizare, cele
mai cunoscute fiind cele ale lui Mager și De Landsheere.

Tehnica lui Mager

Tehnica lui Mager presupune respectarea a trei condiții:
1. Identificarea și numirea comportamentului
2. Definirea condițiilor în care trebuie să se producă comportamentul
3. Definirea criteriilor performanței acceptabile
Mager insistă asupra condițiilor materiale și mai puțin asupra condițiilor psihologice.
Procedura de operaționalizare a lui Mager

Presupune trei etape Exemplu de obiectiv

operațional
1.Precizarea comportamentului final, Elevii să localizeze
care se așteaptă de la elevi (prin
verbe de acțiune)
2. Precizarea condițiilor în care pe hartă
elevii trebuie să demonstreze că au
dobândit performanța așteptată.
3. Precizarea nivelului de reușită. cel puțin trei râuri.
Tehnica Landsheere - Procedura de operaționalizare a lui De Landsheere
Presupune cinci pași Exemplu de obiectiv operațional

1. Cine va produce comportamentul dorit? Elevii

2. Ce comportament observabil va dovedi că să construiască

obiectivul este atins?

3. Care va fi produsul acestui comportament? un aparat de radio

4. În ce condiții trebuie să aibă loc alegând piesele după o
comportamentul? schemă dată,

5. Pe temeiul căror criterii ajungem la concluzia că iar aparatul să recepționeze

produsul este satisfăcător? cel puțin cinci posturi.
Operaționalizarea obiectivelor

Concret, obiectivul operaționalizat trebuie să răspunda la urmatoarele întrebari :

 cine? (elevul, grupul de elevi, clasa),
 ce sa faca ?(va da exemple, va indica formele, va aplica formula , va rezolva, va
propune, va explica)
 în ce conditii? unde si când? (la sfârsitul activitatii/ temei/ capitolului/ toti elevii
vor putea sa…, va cauta singur informatii),
 cât de bine? în ce cantitate? în cât timp? (va rezolva corect trei exercitii din
patru, dupa câte ore).
Bibliografie
 Cucoș Constantin (2014) “Pedagogie” Ediția a III-a revăzută și adăugită, Editura Polirom
 Cucoș Constantin (2009) “Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade
didactice”,Ediția a III-a, Editura Polirom
 Cristea Sorin (2016) “Finalitățile educației”, Editura Didactica Publishing House
 Programe școlare învățamânt primar (2014)
 http://dppd.ulbsibiu.ro/ro/cadre_didactice/adriana_nicu/cursuri/Pedagogie%201_curs_7-
Finalitatile%20educatiei.pdf