Stresorii socio-profesionali

Factorii de stres
Ce este stresul ?

Stresul este un fenomen

psihosocial complex ce
decurge din confruntarea
persoanei cu cerinte, sarcini,
situatii, care sunt percepute ca
fiind dificile, dureroase sau de
mare importanta pentru
persoana respectiva
Stresorul reprezinta agentul, sursa sau situatia – stimul care actioneazxa
asupra individului, fiind in general operationalizat in variabila
independenta/V.I: ,,stresul ocupational este orice caracteristica (obiectiva) a
mediului de munca (ocupational) care ameninta muncitorul“

Initial, stresul ocupational (SO) – a fost recunoscut doar la nivelul managerilor

si etichetat ca ,,stress al conducerii“ sau ,,stres al personalului cu putere
executiva“. Ulterior, cercetarile au fost extinse la o paleta larga de profesiuni,
pornind chiar de la cele situate la baza piramidei organizationale. Ocupatiile
caracterizate prin risc crescut si solicitari fizice sau psihice intense, maresc
probabilitatea declansarii si instalarii stresului ocupational (SO) sau socio -
profesional. Neadaptarea in/la mediul de munca si la solicitarile impuse,
indeplinirea defectuoasa sau incompetenta a sarcinilor si responsabilitatilor
profesionale, pot duce la grave erori, accidente si scaderea eficientei la nivelul
organizatiei.
In general s-a constatat ca cele mai
des investigate surse psihologice de
stres ocupational au fost stresorii de
rol, care se presupun ca reduc
capacitatea indivizilor de a controla
mediul muncii, iar prin impactul lor
afecteaza abilitatea de a functiona
eficient - deci performanta in munca
,deoarece s-a considerat ca
persoanele poseda resurse cognitive
finite (capacitatea de lucru a
memoriei sau focalizarea atentiei)
pentru monitorizarea mediului sau
comportamentelor, iar expunerea
prelungita la un stresor specific
contextual creste
solicitarea/implicarea resurselor
cognitive si implicit efortul de
evaluare si activarea raspunsului de
ajustare.
Termenul de ,,coping”, tradus din engleza a primit urmatoarele conotatii: ajustare,
adaptare, gestiune, management. Cercetatorii au considerat ca notiunea de stres e
mai putin utila in explicarea relatiei dintre persoana si mediu

Copingul, ca proces multidimensional se refera la activarea dintr-un repertoriu in

mare parte invatat, a unei strategii de gestionare in functie de situatia speciala
/specifica si caracteristicile personale (de exemplu vulnerabilitate individuala).

In domeniul muncii si ocupatiilor specifice, strategiile de coping au fost investigate

datorita faptului constant ca diminueaza efectele negative (in special psihologice)
ale stresorilor in munca
Cea mai cunoscuta si des
utilizata clasificare a
dimensiunilor copingului este:
• coping focalizat spre (3) coping-ul orientat spre evaluare
(2)coping orientat spre emotie
problema/sarcina (dezvoltarea (care se refera la redefinirea
(implica incercari de a
de planuri si implicarea in situatiei stresante in termeni mai
regla/modula raspunsul emotional
actiuni pentru a raspunde acceptabili, in studii relationate
la problema)
direct/confruntativ copingului in munca
problemelor
Factorii de stress la locul de munca:
Lipsa unor bune conditii de lucru – Conditiile
fizice de la locul de munca pot deveni stresante
mai ales atunci cand exista prea mult zgomot de
fond, bruiaj, vibratii, lumina slaba, temperatura
prea scazuta sau prea ridicata (sau variatii ale
temperaturii
Presiunea deadline-urilor – Termenele limita de
predare pot deveni extrem de stresante mai ales
pentru cei care nu si-au gestionat in mod corect
timpul si actiunile si ajung sa fie presati de timp.
Lipsa unei bune pregatiri sau instruiri pentru
activitatea desfasurata – Exista nenumarate
situatii in care unele persoane sunt puse sa faca
anumite activitati cu toate ca nu au pregatirea
aferenta sau nu li s-a facut o instruire adecvata.
Neintelegeri intre angajati – In momentul in care intre
doi angajati exista o serie de neintelegeri care nu sunt
indepartate, starea de tensiune care apare este o
sursa sigura de stres atat pentru cei implicati, cat si
pentru restul angajatilor care fac parte din colectivul
respectiv.
Politica organizationala si/sau tipul de management
– Modul in care functioneaza organizatia si tipul de
management se reflecta si in starea generala a
angajatilor. O companie care are un management
echilibrat si orientat spre angajat, va avea salariati
relaxati, productivi si atrasi de ceea ce fac. In schimb,
un management autoritar, o politica rigida,
nepermisiva va insufla in permanata angajatilor o
starea de teama care se finalizeaza prin stres.
Incertitudine – Atunci cand angajatul, fie nu are
siguranta locului de munca sau fie cand nu stie foarte
clar ce anume are de facut sau care este ierarhia in
organizatia din care face parte, stresul se instaleaza
extrem de usor.