psihosocial complex ce decurge din confruntarea persoanei cu cerinte, sarcini, situatii, care sunt percepute ca fiind dificile, dureroase sau de mare importanta pentru persoana respectiva Stresorul reprezinta agentul, sursa sau situatia – stimul care actioneazxa asupra individului, fiind in general operationalizat in variabila independenta/V.I: ,,stresul ocupational este orice caracteristica (obiectiva) a mediului de munca (ocupational) care ameninta muncitorul“
Initial, stresul ocupational (SO) – a fost recunoscut doar la nivelul managerilor
si etichetat ca ,,stress al conducerii“ sau ,,stres al personalului cu putere executiva“. Ulterior, cercetarile au fost extinse la o paleta larga de profesiuni, pornind chiar de la cele situate la baza piramidei organizationale. Ocupatiile caracterizate prin risc crescut si solicitari fizice sau psihice intense, maresc probabilitatea declansarii si instalarii stresului ocupational (SO) sau socio - profesional. Neadaptarea in/la mediul de munca si la solicitarile impuse, indeplinirea defectuoasa sau incompetenta a sarcinilor si responsabilitatilor profesionale, pot duce la grave erori, accidente si scaderea eficientei la nivelul organizatiei. In general s-a constatat ca cele mai des investigate surse psihologice de stres ocupational au fost stresorii de rol, care se presupun ca reduc capacitatea indivizilor de a controla mediul muncii, iar prin impactul lor afecteaza abilitatea de a functiona eficient - deci performanta in munca ,deoarece s-a considerat ca persoanele poseda resurse cognitive finite (capacitatea de lucru a memoriei sau focalizarea atentiei) pentru monitorizarea mediului sau comportamentelor, iar expunerea prelungita la un stresor specific contextual creste solicitarea/implicarea resurselor cognitive si implicit efortul de evaluare si activarea raspunsului de ajustare. Termenul de ,,coping”, tradus din engleza a primit urmatoarele conotatii: ajustare, adaptare, gestiune, management. Cercetatorii au considerat ca notiunea de stres e mai putin utila in explicarea relatiei dintre persoana si mediu
Copingul, ca proces multidimensional se refera la activarea dintr-un repertoriu in
mare parte invatat, a unei strategii de gestionare in functie de situatia speciala /specifica si caracteristicile personale (de exemplu vulnerabilitate individuala).
In domeniul muncii si ocupatiilor specifice, strategiile de coping au fost investigate
datorita faptului constant ca diminueaza efectele negative (in special psihologice) ale stresorilor in munca Cea mai cunoscuta si des utilizata clasificare a dimensiunilor copingului este: • coping focalizat spre (3) coping-ul orientat spre evaluare (2)coping orientat spre emotie problema/sarcina (dezvoltarea (care se refera la redefinirea (implica incercari de a de planuri si implicarea in situatiei stresante in termeni mai regla/modula raspunsul emotional actiuni pentru a raspunde acceptabili, in studii relationate la problema) direct/confruntativ copingului in munca problemelor Factorii de stress la locul de munca: Lipsa unor bune conditii de lucru – Conditiile fizice de la locul de munca pot deveni stresante mai ales atunci cand exista prea mult zgomot de fond, bruiaj, vibratii, lumina slaba, temperatura prea scazuta sau prea ridicata (sau variatii ale temperaturii Presiunea deadline-urilor – Termenele limita de predare pot deveni extrem de stresante mai ales pentru cei care nu si-au gestionat in mod corect timpul si actiunile si ajung sa fie presati de timp. Lipsa unei bune pregatiri sau instruiri pentru activitatea desfasurata – Exista nenumarate situatii in care unele persoane sunt puse sa faca anumite activitati cu toate ca nu au pregatirea aferenta sau nu li s-a facut o instruire adecvata. Neintelegeri intre angajati – In momentul in care intre doi angajati exista o serie de neintelegeri care nu sunt indepartate, starea de tensiune care apare este o sursa sigura de stres atat pentru cei implicati, cat si pentru restul angajatilor care fac parte din colectivul respectiv. Politica organizationala si/sau tipul de management – Modul in care functioneaza organizatia si tipul de management se reflecta si in starea generala a angajatilor. O companie care are un management echilibrat si orientat spre angajat, va avea salariati relaxati, productivi si atrasi de ceea ce fac. In schimb, un management autoritar, o politica rigida, nepermisiva va insufla in permanata angajatilor o starea de teama care se finalizeaza prin stres. Incertitudine – Atunci cand angajatul, fie nu are siguranta locului de munca sau fie cand nu stie foarte clar ce anume are de facut sau care este ierarhia in organizatia din care face parte, stresul se instaleaza extrem de usor.