propagată printr-un mediu material sub forma unei unde se numește sunet. • Undele sunt vibrații la frecvențe din afara domeniului de sensibilitate al urechii. Sunt stimuli fizici pentru ureche. • Sunetul se propagă sub formă de unde elastice în substanțe (lichide, solide, gazoase) și nu se propagă in vid. ZGOMOTUL
Zgomotul este un complex de sunete
fără un caracter periodic care afectează starea oamenilor și a altor organisme din natură printr-o intensitate, durată și frecvență care nu convin. POLUAREA FONICĂ • Reprezintă expunerea oamenilor sau a animalelor la zgomote, la sunete de o intensitate stresantă, la sunete care afectează sistemul auditiv. • Cele mai zgomotoase zone sunt cele urbane și industriale, poluarea fonică fiind făcuta în principal de mașini, respectiv de țevi prin care circula gaze, de ventilatoare, compresoare, pompe, centrale, supape de reglare, suflante și alte instalații industriale. • Poate provoca: -disconfort -dereglări de somn -probleme de sănătate -probleme cognitive -ritm cardiac înalt -capacitate redusă de -dereglări psihice concentrare -stres -probleme auditive . MĂSURI DE REDUCERE A POLUĂRII ACUSTICE • Măsurile tehnice pentru combaterea poluării sonore se referă la ecranarea sursei de zgomot și protcția urechii omului și a locuinței sau spațiului în care își desfășoară activitatea. • Se caută noi materiale de construcție cu proprietăți antifonice, iar arhitectura spațiilor de locuit trebuie să țină cont de amplasarea dormitoarelor atfel încat să nu fie expuse arterelor de circulație cu flux continuu. Direcția principală în managementul poluării sonore, atât în politicile naționale cât şi în cea internațională, este dezvoltarea unor criterii pentru nivelele de expunere şi promovarea unor măsuri de control al zgomotului, ca parte integrată a programului de protecție a mediului. .
În Uniunea Europeană, limita actuală a zgomotului ce provine din
traficul rutier este de 74 de decibeli pentru cele mai multe dintre automobile, dar Comisia Europeană intenționează să reducă această limită până la 68 de decibeli. CE AR TREBUI SĂ FACĂ MANAGMENT-UL POLUȚIEI SONORE:
• monitorizarea expunerii omului la zgomot;
• să controleze sursele de poluare sonoră şi nivelul de imisii în special în zone specifice, cum ar fi şcolile, spitalele, zonele rezidențiale, locurile de joacă, dar şi stabilirea locurilor “sensibile” atât pe perioada zilei cât şi noaptea, controlul sănătății în zonele de risc; • să țină cont de consecințele zgomotului la planificarea teritorială a transportului; • să introducă sisteme de control a efectelor adverse asupra sănătății; • să evalueze eficiența politicilor de diminuare a zgomotului; • să adopte un ghid pentru zgomotul public, în vederea protejării sănătății populației. Pentru cele mai înalte zgomote: • Pentru a nu perturba calitatea activității la locul de muncă, au fost introduse o serie de măsuri pentru prevenirea şi limitarea depăşirii anumitor niveluri de zgomot. Aceste măsuri pot fi: • sociale (norme şi legi de interzicere sau limitare a nivelului sonor) • tehnice (soluții silențioase, pereți fonoizolanți etc.) • organizatorice(căşti de protecție, dispunerea surselor de zgomot la o distanța mare față de angajați) • igienice(control medical, alimentație cu vitamine, etc.) Câteva procedee pentru reducerea zgomotelor industriale.. • - utilizarea unor ecrane fonoizolante, interpuse între sursa de zgomot şi personalul uman; • - protecția individuală cu antifoane; • - îmbunătățirea caracteristicilor tehnice ale utilajelor ce poluează intens fonic; • - utilizarea carcaselor la maşini şi utilaje în timpul funcționării; • - alegerea corectă a fundației utilajelor, neomițând criteriul reducerii zgomotelor; • - folosirea, acolo unde este posibil, a suspensiilor elastice (resorturi metalice, cauciuc, fibre de sticlă, pâslă, mase plastice, plută, azbest); • - schimbări în structura şi arhitectura halelor; • - utilizarea de materiale fonoizolante pentru pereții camerelor; • - rotația personalului; • - folosirea unor materiale de construcție care reduc zgomotele. -antifoane ÎN CENTRELE URBANE UNDE TRAFICUL ESTE PRINCIPALA SURSĂ DE POLUARE SONORĂ • Proiectarea urbană deficitară poate conduce la poluare sonoră prin amplasarea spațiilor rezidențiale în preajma unităților industriale. • În natură, intensitatea este de 35 dB, în trafic e de 90 dB.. • Există o serie de posibilităti de reducere a zgomotului pe autostrăzi: • bariere pentru sunet • limitarea vitezei de deplasare • modificarea texturii drumului, • limitarea accesului maşinilor grele • controlul traficului care să impună reducerea accelerării • dezvoltarea de modele computaționale adaptate unei anumite locații, in funcție de topografie, meterologie, • tub sonor (pe autostrada din Melbourne, Australia) pentru reducerea zgomotului. - Bariera sunet - Tub sonor în Melbourne MARILE ARTERE DE CIRCULAŢIE RIDICĂ PROBLEME GREU DE REZOLVAT • Gardurile vii şi copacii contribuie în măsură mică la soluționarea problemei, iar ecranele de protecție sonoră construite în Franța, Japonia sunt inestetice, costisitoare, accentuează monotonia traseului de autostradă, produc acumularea de gaze toxice cu efecte asupra sănătății şoferilor. • Astăzi se consideră ca aceste ecrane de protecție sunt o soluție locală, pe distanțe mici, în zonele urbane populate. . • Blocurile care se vor construi trebuie să posede un strat fonoabsorbant antiimpact. Ideală ar fi introducerea unor perdele izolante de arbori în jurul surselor industriale de zgomot şi în jurul cartierelor de locuit. O ULTIMĂ MĂSURĂ EFICIENTĂ... • Realizarea hărților de zgomot şi punerea lor la dispoziția publicului, adoptarea de planuri de acțiune, în baza rezultatelor conținute de hărțile strategice de zgomot, în vederea prevenirii şi reducerii zgomotului şi a efectelor acestuia în special acolo unde valorile nivelurilor de zgomot depăşesc limitele admise. SFÂRȘIT ..........