Forme ale comunicării (I): comunicarea

verbală şi comunicarea nonverbală

P10
 Verbal - Nonverbal
 Deosebirea între comunicarea verbală și comunicarea
nonverbală se face în funcție de natura semnelor folosite
 Comunicarea verbală se realizează prin folosirea
exclusivă a cuvintelor
 Comunicarea nonverbală se realizează prin intermediul
indicilor, iconilor și simbolurilor
 Comunicarea verbală și comunicarea nonverbală sunt
inseparabile. Nu putem emite cuvinte decât prin
intermediul indicilor paraverbali și, foarte probabil, nu
putem înțelege indicii, iconii sau simbolurile fără ajutorul
cuvintelor
 Trăsături
Comunicarea verbală (CV)
1. CV se învață cu precădere prin studiu
sistematic
2. Comunicatorii se comportă aproape
tot timpul voluntar
3. Influența comunicațională este
preponderent cognitivă
4. De regulă, mesajele sunt clare,
precise și slab contextualizate
5. Codul este bine sistematizat, sub
forma unui dicționar și a unei gramatici
6. Cu ajutorul mesajelor verbale,
comunicatorii se pot referi la orice
fragment al realității comunicaționale
7. Acceptând să comunice verbal,
persoanele își manifestă respectul
reciproc și dorința de cooperare
Comunicarea nonverbală (CNV)
1’. CNV se învață cu precădere prin imitație
2’. Comunicatorii recurg sporadic la automatisme
3’. Influența comunicațională este preponderent
afectivă sau conativă
4’. De regulă, mesajele sunt obscure, ambigue și
înalt contextualizate
5’. Codul este nestructurat și în continuă schimbare
6’. Cu ajutorul mesajelor nonverbale, comunicatorii
se pot referi mai curând la stări de lucruri concrete
din prezent
7’. Din faptul că două persoane se implică într-o
interacțiune semiotică nonverbală, nu putem
deduce nimic cu privire la natura relației dintre ele
 Forme ale comunicării verbale

 Comunicarea orală: vorbirea – ascultarea

 Comunicarea scrisă: scrierea – citirea

Factori care determină performanţa în vorbire
 stabilirea unor obiective specifice, măsurabile şi
uşor de atins într-un răstimp scurt
 cunoaşterea interlocutorului
 alegerea unui context favorabil
 planificarea vorbirii (nu însă şi compunerea în
detaliu a mesajului)
 manifestarea unei atitudini potrivite pentru o
comunicare directă
 folosirea unui raport just între informaţia şi
redundanţa mesajului
 receptarea activă a retroacţiunii interlocutorului
 adaptarea continuă la situaţia de comunicare
 Etapele ascultării

 perceperea sunetelor

 focalizarea atenţiei

 înţelegerea

 memorarea
 Tipuri de ascultători incompetenți

 ascultătorii leneşi
 ascultătorii care îşi aşteaptă rândul să
vorbească
 ascultătorii nesiguri
 ascultătorii egotiști
 ascultătorii concurențiali
 Obstacole ale ascultării
 diferenţele de percepţie
 concluziile pripite
 stereotipiile
 lipsa de interes
 lipsa de cunoaştere
 dificultăţile de exprimare
 emoţiile
 tipul de personalitate
 Funcții ale comunicării nonverbale
 repetarea
 substituirea
 completarea
 ascunderea (sau inducerea în eroare) versus
dezvăluirea
 reglarea
 sublinierea