BOLI TROPICALE - CURS

Șef lucr. univ. Dr. Cocuz Maria-Elena

 LEISHMANIOZE
 Boli produse de protozoare din genul Leishmania.
 Vector – insecte Phlebotomus ( țânțari); femela este hematofagă.
 Există mai multe specii, care determină îmbolnăvire la om:
- Leishmania donovani – produce leishmanioza viscerală ( Kala azar,
boala neagră)
- L. tropica – leishmanioza cutanată
- L. brasiliensis – leishmanioza cutaneo-mucoasă.
 Răspândire:
- largă răspândire – în peste 88 țări, în care locuiesc aprox. 350
milioane oameni; cele mai afectate sunt zonele tropicale și subtropicale
: America Centrală și de Sud ( pădurile tropicale), Asia, Orientul
Mijlociu, Africa de Est și de Nord, sporadic în sudul Europei
: Cele mai multe cazuri de leishmanioză viscerală – în Brazilia, India,
Bangladesh, Nepal, Sudan.
 LEISHMANIOZA VISCERALĂ

 Produsa de L. donovani
 Rezervor de infecție: omul, câinele, rozătoare

 Mod de infestare a omului:

- Prin înțepătura flebotomului ( gazda intermediară pentru
parazit), care evacuează conținutul din cavitatea bucală
- Prin strivirea flebotomului pe piele, cu trecerea parazitului prin
piele la nivelul leziunilor de grataj
Patogenie:
- La gazda vertebrată parazitul invadează macrofagele din sânge, pe
care le distruge și invadează apoi alte celule;
- la om, leishmaniile parazitează celulele sistemului reticulo-
endotelial, din splină, ficat, măduva hematogenă, leucocite sanguine;
- în aceste celule, leishmaniile se multiplică asexuat, rezultând până la
200 de paraziţi într-o singură celulă, care sparg celulele şi pătrund în
alte celule, unde îşi continuă multiplicarea.
- în jurul celulelor sistemului reticulo-histiocitar parazitate (histiocite,
macrofage), se aglomerează celule plasmatice (mononucleare,
PMN), rezultând:
 granuloame, dispuse perivascular în organe şi ţesuturi - reprezintă
leziunea caracteristică în leishmanioză şi
 reacţie conjunctivă - determină: hipertrofia organelor parazitate
(splină, ficat, ganglioni limfatici), blocarea măduvei hematogene, cu
scăderea accentuată a numarului de hematiilor, leucocitelor,
trombocitelor; ulceraţii ale mucoasei intestinale.
Tablou clinic:
 Incubația: săptămâni – luni de zile
 Debutul – inițial la locul înțepăturii flebotomului apare șancrul
de inoculare; la 1-2 săptămâni se instalează o stare subfebrilă,
astenie, inapetență, paloare; este posibil și debutul brusc, cu
febră înaltă.
 Perioada de stare: febră, hepato-splenomegalie, pancitopenie.
- se mai pot asocia sindrom hemoragipar, tulburări digestive,
- pielea poate căpăta o culoare închisă, spre negru ( kala azar –
febra neagră)
- la nivelul pielii pot apare noduli faciali ( asemănători cu cei din
lepră, conferind feţei aspectul de facies leonin) sau pe corp;
nodulii sunt nedureroşi.

În absenţa tratamentului leishmanioza este letală, mortalitatea

fiind de până la 100%.. Decesul survine la câteva luni, până la
peste 1 an, datorită caşexiei şi pancitopeniei.
Diagnostic pozitiv:
 Identificarea parazitului în frotiuri sau amprente colorate May-
Grunwald-Giemsa din puncții osoase ( stern, tibie),
ganglionare, splenice sau hepatice.
 Cultivarea leishmaniilor - este posibilă pe medii speciale:
mediul NNN (Novy, McNeai, Nicole). Cultivarea permite
izolarea tulpinii, testarea sensibilităţii la antileishmanide şi
tipizarea.
 Produsul de biopsie se poate inocula la hamster intraperitoneal,
urmărindu-se detectarea leishmaniilor în splină.
Inocularea la hamster a leishmaniilor oferă rezultate tardive.

 Diagnosticul serologic - prin RFC, reacţia de hemaglutinare,

precipitare în gel, IF indirectă, ELISA, permite diagnosticul în
95% din cazuri.
Tratament:
In terapia leishmaniozei se folosesc:
1. Compuşii de antimoniu pentavalent: Glucantime (Antimoniat
de N-metil glucamină), Pentostam (Stilbogluconat de sodiu)
2. Diamidine: Pentamidina
3. Amphotericina B
Medicamentul de elecţie este Glucantime; Pentamidina şi
Amfotericina B se administrează în situaţiile în care Glucantimul
este ineficient.
Profilaxie:
- depistarea și tratarea bolnavilor
- combaterea vectorilor – cu insecticide; măsuri generale de
salubrizare a mediului
- suprimarea rezervorului animal
- protecția mecanică a locuințelor.
 LEISHMANIOZA CUTANATĂ
( butonul de Orient)

 Parazitoză produsă de L. tropica, cu manifestări clinice

reprezentate doar de ulcerații cutanate.

 Rezervor de infecție: omul, câinele, pisica, diferite specii de

rozătoare sălbatice.

 Transmitere la om: prin înțepătura insectelor vectoare ( flebo-

tomi) sau prin strivirea acestora pe pielea cu leziuni de grataj.
Tablou clinic:
 Incubația: săptămâni-luni de zile
 Debutul: la locul de inoculare apare o maculă roșie, care se
transformă în papulă, pruriginoasă, ulterior pustulă și apoi
ulcerație de 2-3 cm diametrul; leziunea se vindecă cu
cicatrizare.
 Forme clinice:
- Forma uscată – cu leziuni cutanate sub formă de noduli, care
se ulcerează în câteva săptămâni și se acoperă cu o crustă;
evoluează spre vindecare în 8-12 luni, cu cicatrice atrofică;
- Forma umedă – cu leziune cutanată rapid ulcerată, însoțită de
fenomene inflamatorii, limfangită și adenopatii satelite; se
vindecă spontan în 3-5 luni, cu cicatrice importantă.
Diagnostic pozitiv:
 Evidențierea paraziților în pereții leziunii cutanate ulcerative –
pe frotiu colorat MGG
 Prin inoculare la animale de laborator ( hamster auriu) –
rezultat tardiv; după 6 luni parazitul poate fi evidențiat în
sângele animalului
 Prin cultivare pe medii speciale de cultură ( NNN)
 Prin IDR la leishmanină ( reacția Montenegro).
Tratament: derivați de antimoniu( Glucantim), diamidine,
Amfotericină B, Metronidazol.
Profilaxie:
- suprimarea rezervorului animal de parazit
- distrugerea insectelor vectoare – insecticide
- protecția mecanică a locuințelor
- tratarea bolnavilor.
 LEISHMANIOZA CUTANEO-MUCOASĂ

 Produsă de L. brasiliensis, manifestată clinic prin leziuni

cutanate ( asemănătoare cu cele din butonul de Orient) și
mucoase, cu caracter mutilant;

 Afectează în special persoane cu risc profesional: muncitori

forestieri, constructori de drumuri etc.

 Rezervor de parazit: omul și diferite animale sălbatice de

pădure;

 Transmitere la om: prin înțepătură de flebotomi sau prin

strivirea lor pe pielea omului.
Tablou clinic:
- leziuni cutanate: papule, noduli, ulcerații
- leziuni la nivelul mucoaselor ( cavitatea bucală, rinofaringe, căi
aeriene superioare, esofag).
Tipuri clinice ( după subspecia de L. brasiliensis și după
localizarea geografică):
- Espundia – în America Centrală și de Sud; afectează mucoasele
gurii și nasului, cu distrugerea septului nazal și apariția nasului de
tapir,
- Ulcerul chicleros – în Mexic, America Centrală; afectează
pavilionul urechii, cu distrugerea cartilajului,
- Uta – în Peru, Argentina; leziuni localizate la față, extinse la
mucoasa bucală și nazală.
Diagnostic, tratament și profilaxie – asemănătoare cu cele din
leishmanioza cutanată.
Child with
cutaneous
leishmaniasis
awaiting treatment
in Kabul,
Afghanistan.
Girl suffering from
visceral
leishmaniasis – a
potentially fatal
condition, if
untreated - with
markers showing
signs of liver and
spleen
enlargement. Libo
Kemkem district,
Ethiopia.