Hemocultura- recoltare, transport la laborator, interpretare

Recoltarea sângelui se face de către medicul sau asistentul medical. Pentru infecțiile
acute, indicația recoltării este la debutul unui frison sau în plină ascensiune termică, iar
în bolile infecțioase se face în primele zece zile de la debutul simptomelor, în ambele
situații indicația este de a se realiza înaintea tratamentului cu antibiotice.

Tehnica constă în: persoana care recoltează trebuie să se spele pe mâini cu apă și
săpun și apoi antiseptizarea lor cu alcool 70% și tinctură de iod, această antiseptizare
folosindu-se și pentru regiunea unde urmează să se realizeze puncția, de regulă plica
cotului. Se realizeaza stază venoasă cu un garou, apoi se fixează vena cu policele și
indexul mâinii stângi, întinzându-se tegumentul. Cu mâna dreaptă se puncționează
vena cu un ac steril, montat la o seringă Luer. Ulterior, se desface garoul, se retrage
acul și se realizează hemostaza, aplicând pe zona înțepată un tampon de vată îmbibat
cu alcool 70% sau tinctură de iod. [1]

Zonele de elecție sunt: venele de la plica cotului sau în cazul sugarilor și nou-născuților,
venele jugulare. Se mai poate recolta de la nivelul venelor antebrațului inferior sau
dorsale ale mâinii. Pentru endocarditele cu focar septic la nivelul valvelor mitrale și
aortice, recoltarea arterială poate avea o sensibilitate mai mare.

Transportul. Sângele recoltat e introdus în flacon pentru hemocultură care conține un

mediu lichid, cu valoare nutritivă ridicată și transportat imediat la laborator pentru
însămânțare. La cererea pentru analiză vor fi specificate: diagnosticul clinic, ora
recoltării, în caz de tratament antimicrobian: antibioticul și ora ultimei administrări
înainte de prelevare, dacă prelevarea a fost facută în frison sau în timpul puseului febril.

Interpretare. Flacoanele cu hemoculturi sunt incubate la 37°C și se examinează

macroscopic, microscopic sau prin subcultivări în urmatoarele 7 zile, incubarea
prelungită se face la pacienții cu endocardită subacuta și la cei care au urmat tratament
cu antibiotice.

Semnificația clinică există atunci când se identifică aceeași bacterie în mai multe
flacoane ale aceluiași set de hemocultură. Chiar și în condiții ideale de asepsie, există
riscul contaminării probelor cu germeni de la nivelul tegumentului. De aceea,
hemocultura cantitativă este cea mai bună în a argumenta prezența izolatelor
condiționat sau accidental patogene, pragul semnificației clinice fiind de peste 10 colonii
de stafilicoci sau cel puțin 3 colonii de bacili gram-negativi sau streptococi. Identificarea
infecțiilor polimicrobiene se face prin identificarea a cel puțn 2 microorganisme în
aceeași hemocultură.
Rezultatele hemoculturii se comunică etapizat, consemnându-se în buletinul de analiză
următoarele: categoria microscopică, identitatea probabilă și antibiograma și rezultatele
finale bazate pe testări standardizate ale subculturilor pure. [2]
1. Mihaela Idomir, Bazele practice ale bacteriologiei medicale, Editura Universității
Transilvania din Brașov, 2007, pag 43-45
2. Dumitru Buiuc, Marian Neguț, Tratat de Microbiologie Clinică, Ediția a II a,
Editura Medicală, 2008, pag. 165-175.