Utilizarea curentului

electric de joasă
frecvenţă în
instrumentaţia
biomedicală pentru
recuperare
 Electrostimularea
• Electrostimularea este procedura care
constă în aplicarea pe piele a unor
electrozi conectaţi la un aparat care
generează impulsuri electrice de
intensitate, amplitudine, frecvenţă şi
durată variabile. Aceste impulsuri ajung la
fibrele musculare pe care le stimulează,
generând contracţia acestora. Există mai
multe tipuri de stimulare electrică: TES ,
NMES/TENS/EMS şi FES.
• TES (stimulare electrică prag) este tipul de stimulare care se
realizează pe timpul nopţii; această modalitate de stimulare nu
produce contracţie musculară, ci creşte circulaţia sanguină şi nivelul
hormonilor de creştere la nivelul muşchilor atrofiaţi. Este folosit în
tratamentul muşchilor slăbiţi ("atrofia muşchilor neutilizaţi"). Se
realizează pe un termen îndelungat de 3-4 ani, după care se face o
pauză şi se reia tratamentul. Este folosit noaptea pentru dezvoltarea
musculară, în timp ce corpul şi creierul se află în repaus şi se
utilizează la pacienţi cu vârsta mai mare de 2 ani. Acest tip de
stimulare vindecă câmpurile motorii, provoacă o senzaţie foarte fină,
ca o vibraţie.
• Este folosit în combinaţie cu terapiile fizice sau ocupaţionale.
Rolul acestui tip de stimulare este de a întări muşchii, ceea ce duce
la îmbunătăţirea abilităţilor funcţionale ale individului. Dezvoltarea
musculară se realizează în 3 până la 6 luni.[74]
• Efecte adverse nu există, însă eventualele probleme care apar
se datorează utilizării incorecte a acestuia: plasarea incorectă a
electrozilor duce la spasme musculare; stimularea la intensităţi prea
mari determină dureri musculare. Rar s-au raportat iritaţii ale pielii
datorate electrozilor, acestea apărând doar dacă electrodul este
uzat şi dacă individul are leziuni ale pielii.
• NMES (stimulare electrică neuromusculară) este utilizată
în timpul zilei cu supraveghere de specialitate, pentru
abolirea spasmelor musculare, creşte gama de mişcări
realizabile, reduce şi previne atrofia musculară,
realizează reeducarea muşchilor şi creşte circulaţia
locală, îndepărtează durerile minore (dureri de articulaţii,
dureri musculare) şi stresul, întăreşte muşchii,
îmbunătăţeşte condiţia fizică.
• Mai este denumită EMS şi ES; tratamentul se face în
timpul zilei pentru intervale scurte de timp, tratează
câmpurile motorii şi funcţioneaza prin depolarizarea
nervoasă. NMES foloseşte curentul electric pentru a
stimula muşchii prin exerciţiu pasiv.
• Prin plasarea electrozilor pe un grup particular de
muşchi, aceştia vor răspunde la impulsurile generate
prin contracţie şi relaxare ritmică realizate de aparat.
• Când are loc contracţia musculară ca urmare a unui
impuls EMS/TENS, schimbările chimice ce au loc în
muşchi sunt similare acelora asociate cu contracţia
voluntară în exerciţiul normal.
• FES (stimulare electrică funcţională) este utilizată pentru
realizarea mişcărilor funcţionale controlate electric; tipul
de contracţie musculară este activă, activarea
secvenţelor contracţiei se face de către computer sau
terapeut; aceasta produce o mişcare funcţională, iar
electrozii pot fi implantaţi sau de suprafaţă.
• Este folosit în diverse cazuri de paralizii determinând
contracţia muşchilor afectaţi prin distrugerea
motoneuronului superior, care are loc datorită unei
probleme de realizare a conexiunii dintre creier şi
măduva spinării. În astfel de cazuri, nervul şi muşchiul
inervat sunt integri, deşi nu primesc semnale de la
creier. Când nervul nu este afectat şi motoneuronul
inferior este intact, muşchiul mai poate primi încă
semnale de control şi îşi poate continua dezvoltarea. În
astfel de cazuri stimularea electrică aplicată nervului sau
muşchiului apropiat va determina contracţia musculară.
• În cele mai multe cazuri de afectare a
motoneuronului inferior, electrostimularea nu
poate fi utilizată pentru a genera o contracţie
musculară, deoarece conexiunea nerv-muşchi
este afectată şi muşchiul nu este sănătos; în
acest caz există o problemă a conexiunii între
măduva spinării şi muşchi.
• Astfel de probleme apar în radiculopatii, leziuni
ale plexurilor, leziuni nervoase, neuropatii,
precum şi boli ale joncţiunilor neuromusculare şi
boli musculare.
• Prin EMG se poate determina dacă FES este o
opţiune posibilă de tratament sau nu.
• TENS (stimularea electrică nervoasă
transcutanată ) este o tehnică simplă, neinvazivă,
analgezică.
– La folosirea TENS sunt generate impulsuri de curent de
către un generator transmise cu ajutorul electrozilor prin
suprafaţa intactă a pielii.
– Modul convenţional de administrare TENS este de a
folosi caracteristicile electrice care activează selectiv
fibrele cu diametru mare (Aβ) fără a activa fibrele
nociceptive de diametru mic (Aδ şi C). Studiile
demonstreaza ca aceasta produce alinarea durerii
– Este folosit în mod special pentru tratarea simptomatică
a durerii acute şi cronice nemaligne, este utilizat de
asemenea în îngrijirea paleativă pentru a trata durerea
cauzată de către bolile metastatice ale osului şi
neoplasmului osos.
• Cele mai raspindite teorii a modului de actiune ale TENS
sunt:
– Teoria de control a „Portii Durerii” sugerează că prin stimularea
electrica a receptorilor nervosi senzoriali, un mecanism de tip
„poarta” este închis într-un segment al măduvei spinării,
prevenind transmiterea mesajelor de durere la creier şi blocarea
percepţiei acesteia.
– Teoria eliberarii de endorfine: sugerează că impulsurile de
stimulare electrica produc endorfine şi encefaline în organism.
Aceste substanţe naturale analgetice blocheaza transmiterea la
creier a mesajelor de durere, într-un mod similar tratamentul
medicamentos, dar fără a exista pericolul crearii de dependenţă
sau de alte efecte secundare.
– Teoria caii inhibitoare descendente: sugerează că stimulii nocivi
excita fibrele nervoase subtiri, ducând la activarea substantei
reticulare din trunchiul cerebral. Aceasta elibereaza serotonină
(un neurotransmitator legat de satrea de bine), care la rândul
său, inhibă durerea la nivelul măduvei spinării. Pe scurt spus,
"durerea inhibă durerea."
• Deoarece nu există posibilitatea toxicităţii
sau supradozării, pacienţii îşi pot
administra TENS singuri şi să-şi titreze
doza tratamentului în funcţie de
necesitate.
• Efectele TENS sunt rapide de la început
pentru majoritatea pacienţilor,astfel că
beneficiul poate fi obţinut aproape imediat.
• În comparaţie cu tratamentul pe bază de
medicamente de lungă durată, TENS este
o metodă ieftină de îndepărtare a durerii.
 Modularea in amplitudine si frecventa

• Un semnal alternativ (sinusoidal) se poate

exprima matematic prin următoarea
expresie ut   U sin t   

• unde:
– u este valoarea instantanee a tensiunii
alternative în funcţie de timpul t,
– U este amplitudinea acestei tensiuni,
– ω = 2πf frecvenţa unghiulară,
– iar φ faza oscilaţiilor
 Modularea in amplitudine si frecventa

• Prin procesul de modulaţie se pot influenţa cei

trei parametri ai acestei oscilaţii exprimate în
funcţie de timp.
• Dacă amplitudinea U variază în ritmul
semnalului modulator, în timp ce frecvenţa şi
faza rămîn neschimbate, se obţine modulaţia de
amplitudine (MA).
• Dacă în ritmul semnalului modulator variază
frecvenţa ω = 2πf, în timp ce amplitudinea U şi
faza φ rămîn neschimbate se obţine modulaţie
de frecvenţă (MF).
 Modularea in amplitudine si frecventa

• Semnalul up este modulat cu un semnal cu o

frecvenţă mult mai scăzută numit semnal
modulator um.
• Cele două semnale se aplică la intrarea unui
dispozitiv electronic neliniar care poate fi
asemănat cu un amplificator comandat în
amplitudine.
• La ieşirea acestuia va apare un semnal a cărui
amplitudine variază în ritmul oscilaţiei
modulatoare.
 Modularea in amplitudine si frecventa

• Acest semnal este de forma:

et   E t cos p t
• unde E’(t) este amplitudinea modulată (care
variază în timp în ritmul semnalului modulator),
iar p este frecvenţă purtătoarei.
• Amplitudinea E’(t) poate fi scrisă
E t   E 1  m  u m t 
– unde E este amplitudinea purtătoarei
– m este gradul(factorul) de modulaţie
– um(t) este semnalul modulator
 Modularea in amplitudine si frecventa

• Semnal modulat în amplitudine

 Modularea in amplitudine si frecventa

• Modulaţia de frecvenţă - parametrul asupra

căruia se intervine prin modulaţie este frecvenţa
purtătoarei care variază în ritmul semnalului
modulator.
• Modulaţia de frecvenţă se realizează chiar în
oscilatorul care prodice semnalul purtător. Acest
bloc este de regula un oscilator comandat în
tensiune, semnalul de comandă fiind tocmai
semnalul modulator.
 Modularea in amplitudine si frecventa

a) b)

• Variaţia frecvenţei instantanee a oscilaţiilor MF în funcţie de

amplitudinea semnalului modulator:
• a) amplitudine modulatoare mare;
• b) amplitudine modulatoare mică
 Modularea in amplitudine si frecventa

a) b)
• Variaţia frecvenţei instantanee a oscilaţiilor MF în funcţie de
frecvenţa semnalului modulator:
• a) frecvenţă modulatoare mică;
• b) frecvenţă modulatoare mare
 Echipamente pentru stimulare electrică
neuromusculară (NMES)

• De obicei sunt e moduri de lucru:

– TC - tren continuu: este regimul de lucru în care semnalul
elementar este repetat în mod continuu cu o frecvenţa ce
poate fi reglată manual în limitele 0 Hz – f max
(500Hz...2000Hz)
– MA - semnal modulat în amplitudine:este un tren de
impulsuri elementare de frecvenţă constantă, fixate prin
reglaj manual, modulat în amplitudine cu un semnal de
formă dreptunghiulară, triunghiulară, dreptunghiulară cu
front de creştere şi front de cădere exponenţială.
– MF – semnal modulat in frecvenţă: este un tren de
impulsuri elementare de amplitudine constanta, fixată prin
reglaj manual, modulat în frecvenţă cu un semnal de formă
dreptunghiulară la care frecvenţa semnalului elementar
variază prin salt de la valoarea fixată la valoarea maximă a
benzii de frecvenţă sau variază tot prin salt de la valoarea
fixată la valoarea minimă a benzii de frecvenţă.
 Echipamente pentru stimulare electrică
neuromusculară (NMES)

• Trenuri de impulsuri modulate în amplitudine: a – dreptunghiular; b –

triunghiular; c – dreptunghiular cu front de creştere exponenţial; d –
dreptunghiular cu front de creştere şi de cădere exponenţiale.
Echipamente pentru stimulare electrică
neuromusculară (NMES)
• Trenuri de impulsuri
modulate în frecvenţă:
• a) – dreptunghiular cu
variaţia frecvenţei
semnalului elementar de la
valoarea fixată la valoarea
maximă a benzii de
frecvenţă;
• b) – dreptunghiular cu
variaţia frecvenţei de la
valoarea fixată la valoarea
minimă a benzii de
frecvenţă;
• c) – triunghiular cu variaţia
liniară a frecvenţei
semnalului elementar de la
valoarea fixată la valoarea
maximă a benzii de
frecvenţă;
• d) – triunghiular cu variaţia
liniară a frecvenţei de la
valoarea fixată la valoarea
minimă a benzii de
frecvenţă
 Echipamente pentru stimulare electrică
neuromusculară (NMES)

• Schema bloc a unui echipament pentru NEMS

Generatorul de forma de undă elementară-GFE

Generatorul de forma de undă modulatoare- GFM
Blocul modulator in amplitudine – BA
Blocul modulator in frecventa – BF
Selectorul de moduri de lucru – SEL
Amplificator – A
Unitatea de iesire - UE
 Echipamente pentru electropunctura
• Acupunctura este o concepţie despre interacţiunile funcţionale dintre
stucturile dermei şi cele interne organismului uman, iar în sensul
direct al cuvîntului se referă la stimularea unor puncte determinate
pe suprafaţa pielii
• Punctele de acupunctura sunt numite puncte active pe derma şi sunt
dispuse de-a lungul a 14 trasee numite meridiane şi care au legaturi
între ele prin linii şi puncte de conexiune.
• Meridianele sunt legate funcţional de principalele organe interne.
• Datorită proprietăţilor sale electrice deosebite, punctul activ este
denumit şi punct electrodermic.
• A aparut astfel ideea de a se acţiona direct asupra punctelor active
utilizând curenţi electrici de joasa frecvenţă.
• Procedeul se numeste electropunctură sau electroacupunctură.
• Face parte din metodele reflexoterapice, având ca loc de actiune
punctele(zonele) dureroase reflexe, care sunt identice cu punctele
de acupunctura în proporţie de 80%
 Echipamente pentru electropunctura
• Pentru stimulare se utilizează curentul continuu sau alternativ cu diferite
forme de unda (sinusoidal, dreptunghiular, impulsuri exponenţiale). Curentul
alternativ este preferat curentului continuu datorită faptului ca are o
adâncime de patrundere mai mare în ţesuturi şi efecte mai bune de
excitare.
• Forma de unda optima este impulsul pozitiv dreptunghiular, urmat de un
impuls negativ exponential (fig. 1a).
• Datorită acestei forme de undă sarcinile electrice injectate într-un sens, de o
polaritate, sunt egale cu sarcinile injectate, în sens opus (de impulsul cu
polaritate inversă)
• In acest fel nu are loc o acumulare de sarcini în ţesut.

Fig.1a Fig.1b
 Echipamente pentru electropunctura

• Schema bloc a unui echipament pentru electropunctura

 Echipamente pentru electropunctura

• Blocul de explorare (BE) sesizează variaţii ale rezistenţei

electrice între electrodul de explorare şi electrodul de
referinţă la deplasarea electrodului de explorare pe
tegument.
• Între electrozi se injectează un curent constant, care pe
rezistenţa dermală este convertit într-o tensiune ce se
aplică la intrarea unui amplificator diferenţial.
• Tensiunea de la ieşirea amplificatorului este afişată pe
un instrument şi totodată comandă un convertor tensiune
frecvenţă.
• Sarcina convertorului este un difuzor care semnalizează
acustic plasarea electrodului de explorare pe punctul
activ, prin mărirea frecvenţei semnalului acustic emis.
 Echipamente pentru electropunctura

• Blocul de măsurare(BM) măsoară tensiunea

impulsului dreptunghiular, curentul mediu
injectat de impulsul dreptunghiular şi frecvenţa
impulsurilor elementare în trenul de impulsuri.
• În componenţa aparatului sunt incluse şi două
surse de alimentare: una pentru alimentare cu
tensiuni stabilizate a blocului de explorare şi a
celor două blocuri de terapie şi alta o sursă
flotantă ce asigură tensiunile stabilizate pentru
alimentarea blocului de măsură.
 Principii fizice ale TENS
• Caracteristicile electrice ale TENS sunt alese cu privire la
activarea selectivă a grupelor diferite de fibre nervoase
pentru că produc efecte analgezice diferite.
• Un dispozitiv TENS standard produce un domeniu de căi
posibile prin care curenţii pot fi transmişi astfel încât este
important de revăzut principiile activării fibrei nervoase.
• Fibrele nervoase de diametru mare cum sunt Aβ şi Aα au
praguri joase de activare la stimuli electrici în comparaţie cu
corespondentele lor de diametru mic (Aδ şi C).
• Amplitudinea curentului necesară pentru a excita o fibră
nervoasă scade odată cu creşterea duratei impulsului şi a
frecvenţei sale.
• Durate ale impulsurilor de 10-1000μs determină cea mai
bună separare (şi sensibilitate) a amplitudinii impulsurilor
necesară pentru activarea selectivă a fibrelor aferente de
diametru mare, de diametru mic şi a fibrelor eferente
motorii.
• Astfel, pentru a activa fibre de diametru mare (Aβ) fără a
activa fibrele nociceptive de diametru mic (Aδ şi C) trebuie
selectaţi curenţi de intensitate mică, frecvenţa mare (10-
250 p.p.s.) cu durate ale impulsurilor între 10-1000 μs.
• Crescând durata impulsului se va determina activarea
fibrelor de diametru mic la amplitudini joase ale impulsului.
• În practică este dificil de prevăzut natura exactă şi
distribuţia curenţilor când traversează suprafaţa intactă a
pielii datorită impedanţei complexe şi neomogene a
ţesutului.
• Totuşi, întrucât pielea are o impedanţă mare, la frecvenţa
impulsurilor folosite de către TENS este probabil că şi
curenţii vor rămâne superficial stimulând fibrele nervoase
cutanate şi nu fibrele nervoase musculare şi viscerale
aflate în profunzime.
• În plus, diferite dispozitive TENS folosesc o varietate de
forme de undă ale impulsurilor. În majoritatea cazurilor,
acestea pot fi împărţite în forme de undă monofazice şi
bifazice.
• În condiţii fiziologice normale, creierul generează
senzaţia de durere prin procesarea informaţiei nocive ce
provine de la receptori, cum este lezarea tisulară.
• Pentru ca informaţia nocivă să ajungă la creier trebuie să
treacă printr-o metaforică "poartă a durerii" localizată la
nivelurile inferioare ale sistemului nervos central. În
termeni fiziologici, poarta este formată de către
sinapsele excitatorii şi inhibitorii ce reglează fluxul de
informaţie nervoasă din sistemul nervos central.
• Această "poartă a durerii" este deschisă de către
evenimente nocive ce au loc la nivelul sistemului nervos
periferic.
• Poarta durerii poate fi închisă prin activarea
mecanoreceptorilor de către "depolarizarea pielii". Acest
lucru generează activitate în fibrele Aβ aferente, care
inhibă transmisia informaţiei nocive.
• Această închidere a "porţii durerii" are ca rezultat
scăderea informaţiei nocive care ajunge la creier,
reducând senzaţia de durere.
• Catodul este acela care excită
axonul, astfel că acesta este
plasat aproape de anod pentru
a preveni blocajul transmiterii
nervoase datorat
hiperpolarizarii.
• Dispozitivele care folosesc
forme de undă bifazice cu
scurgere de curent zero vor
alterna catodul şi anodul între
cei 2 electrozi. Scurgerea de
curent zero poate preveni
creşterea concentraţiilor de
ioni de sub electrozi, prevenind
reacţiile alergice ale pielii Activarea fibrelor folosind TENS
datorită concentraţiilor polare.
 Activarea fibrelor Aβ aferente
Modele de impulsuri pentru
dispozitivele TENS
 Diagrama schematică a caracteristicilor la ieşire a unui dispozitiv TENS
standard (vedere topografică)
- Fiecare linie verticală reprezintă un impuls
- Scala de control a intensităţii (I) reglează amplitudinea curentului
impulsurilor individuale;
- Scala de reglare a frecvenţei (F) controlează frecvenţa impulsurilor
transmise (pulsuri pe secundă=p.p.s);
- Scala de control a duratei impulsului (D) reglează durata fiecărui impuls.
Durata de activare a fibrelor nervoase Forme de undă ale impulsurilor folosite în TENS

Forma de undă a impulsurilor asimetrice bifazice

folosite în TENS
Tipuri de TENS

• TENS Standard
– Scopul Tens Standard este de a activa selectiv fibrele
Aβ de diametru mare fără a activa în acelaşi timp
fibrele de diametru mic Aδ şi C (legate de durere) sau
fibrele musculare eferente. Dovezi din studiile pe
animale şi oameni susţin ipoteza conform căreia
TENS standard produce analgezie segmentală cu o
declanşare şi închidere rapidă şi care este localizat
pe dermatom.
– Teoretic, impulsurile de curent de frecvenţă mare şi
intensitate scăzută sunt cele mai eficace pentru
activarea selectivă a fibrelor de diametru mare, deşi
în practică acest lucru va fi obţinut ori de câte ori
utilizatorul TENS afirmă că simte o parestezie
confortabilă la locul aplicării electrozilor.
• În timpul folosirii TENS standard curenţii sunt de obicei transmişi
între 10-200 p.p.s., şi 100-200μs cu o amplitudine a pulsului titrată
pentru a produce o parestezie puternică, confortabilă şi
nedureroasă.
• Întrucât fibrele cu diametru mare au perioadele de refracţie scurte
pot genera impulsuri nervoase la frecvenţe înalte.
• Aceasta înseamnă că sunt mult mai capabile să genereze salve de
impulsuri nervoase de frecvenţă înaltă când sunt percepuţi curenţi
de frecvenţă mare.
• Astfel, vor fi produse baraje aferente mai mari în fibre nervoase de
diametru mare când sunt folosite frecvenţe înalte (10-200p.p.s.).
• Modelul transportului impulsului este de obicei continuu, deşi TENS
standard poate fi obţinut de asemenea prin transmiterea impulsurilor
în "cascadă" sau "trenuri" şi acest lucru a fost descris de unii autori
ca TENS pulsat sau cascadat (Walsh, 1997; Woolf şi Thompson,
1994).
• Este posibil ca TENS standard şi TENS cascadat să producă efecte
similare când sunt folosite la un nivel puternic dar confortabil fară a fi
însoţite de spasme musculare
• TENS de tip acupunctură (AL-TENS)
– AL-TENS ar trebui să fie definit ca o inducţie a fazelor
contracţiilor musculare forţate dar nedureroase ale miotoamelor
legate de originea durerii.
– Scopul AL-TENS este de a activa selectiv fibrele de diametru
mic (Aδ sau grupul III) care se ivesc dintre muşchi
(ergoreceptori) prin inducţia contracţiilor fazice ale muşchiului.
Astfel, TENS este transmis prin punctele motorii pentru a activa
fibrele eferente Aα care generează un spasm fazic muscular,
ceea ce determină activitatea ergoreceptorilor.
– Pacienţii raportează discomfort când sunt folosite impulsurile de
frecvenţă joasă pentru a genera spasme musculare astfel încât
sunt preferat de folosit cascade de impulsuri.
– Probele sugerează că AL-TENS produce analgezie
extrasegmentală într-un mod similar aceluia sugerat pentru
acupunctură.
– Totuşi, există o contradicţie în folosirea termenului "AL-TENS";
este descris ca folosirea TENS în punctele de acupunctură
independent de activitatea musculară.
Activarea selectivă a grupului de fibre eferente I (GI)
• TENS intensiv
– Scopul acestui tip de TENS este de a activa fibrele aferente
cutanate Aδ de dimensiuni mici prin transportul stimulului la
nivelul nervilor periferici de la nivelul locului dureros la o
intensitate care este tolerată de către pacient.
– Astfel, stimulul este transportat la locul dureros sau pachetul
nervos principal aflat la locul durerii folosind curenţi de înaltă
frecvenţă şi de joasă intensitate care sunt suportabili de către
pacienţi.
– Întrucât TENS intensiv acţionează în parte antiiritant poate fi
administrat doar pentru o perioadă de timp scurtă, dar se poate
dovedi a fi util pentru proceduri chirurgicale minore cum ar fi
bandajarea rănilor şi îndepărtarea suturilor.
– Activitatea indusă în fibrele aferente Aδ cutanate de către TENS
s-a dovedit a produce un blocaj periferic al activităţii aferente
nociceptive şi o analgezie segmentală şi extrasegmentală
– Relaţia teoretică între frecvenţa pulsului, durată şi model poate
fi afectată întrucât curenţii urmează calea rezistenţei minime prin
ţesutul subcutanat.
– Astfel, în practica clinică este utilizată o apropiere de tip
experienţă şi eroare prin care pacienţii reglează amplitudinea,
frecvenţa şi durata curentului pentru a produce rezultatele dorite.
• Raportul pacientului privind
senzaţia produsă de către
TENS este modul cel mai
simplu de evaluare a tipului
fibrelor active.
• O parestezie electrică
puternică nedureroasă este
mediată de către fibrele
aferente de diametru mare şi o
parestezie electrică moderat-
dureroasă este mediată prin
folosirea fibrelor aferente de
diametru mic.
• Prezenţa unei contracţii Activarea fibrelor Aδ aferente
musculare fazice puternice şi
nedureroase poate excita
ergorecentorii musculari.