CRIZA RACHETELOR

CUBANEZE
14 octombrie 1962 - 20 noiembrie 1962
 Timp de 14 zile, în octombrie 1962, lumea s-a aflat la
un pas de război nuclear. După ce Uniunea Sovietică
transportase arme nucleare pe teritoriul Cubei și guvernul
american le-a descoperit, omenirea s-a aflat în fața celei mai
periculoase confruntări a Războiului Rece. Cea mai mică
greșeală de calcul făcută fie la Kremlin, fie la Casa Albă, ar fi
putut duce la izbucnirea unui război nuclear între cele două
superputeri ale lumii.
• În ianuarie 1959, dictatorul cubanez Fulgencio Batista, care se bucura de sprijinul americanilor, a fost
răsturnat de la putere de armata de gherilă a lui Fideo Castro. Inițial, administrația Eisenhower a privit cu
ochi buni revoluția cubaneză, căci Batista ajunsese să fie un aliat care strica imaginea Americii, iar un
guvern democratic la Havana, care urmărea inițierae reformelor sociale necesare, avea să fie, în viziunea
Washingtonului, un aliat mult mai stabil și de încredere. S-a dovedit însă că liderii de la Casa Albă au fost
prea naivi în ceea ce-l privea pe Castro.
• America beneficia la acel moment de o bază navală la Guantanamo și mulți investitori americani aveau
interese în Cuba datorită forței de muncă ieftine. Practic, o mare parte din industria și agricultura insulei era
în proprietatea americanilor. De aceea, guvernele de la Washington nu au ezistat să intervină în politica
internă a Cubei pentru a-și apăra interesele. Problema era că Fidel Castro nu avea cum să abordeze
problemele fundamentale ale cubanezilor – sărăcie, rată mică de alfabetizare și un sistem de sănătate la
pământ – fără a afecta interesele Statelor Unite. În plus, în viziunea lui Castro și a multor cubanezi,
dominația americană era una din cauzele principale ale problemelor Cubei, și ea trebuia înlăturată.