ROLUL COMPETENȚELOR

INTERCULTURALE ÎN DEZVOLTAREA
PROFESIONALĂ ŞI PERSONALĂ A
CADRELOR DIDACTICE
 Educaţia interculturală propune o abordare pedagogica a
diferenţelor culturale, strategie prin care se iau in
consideratie specificitatile spirituale (diferenţe culturale)
sau de alt gen (diferenta de sex, diferenta socială sau
economica etc.), evitindu-se, pe cit posibil, riscurile ce
decurg din schimburile inegale dintre culturi sau, si mai
grav, tendintele de atomizare a culturilor.
 Abordarea interculturală nu este o nouă stiinţa, nici o
noua disciplină, ci o noua “metodologie ce cauta sa
integreze, în interogaţia asupra spaţiului educaţional,
datele psihologiei, antropologiei, ştiintelor socialului,
politicii, culturii, istoriei.” (Cucoş, 2000).
 Educaţia interculturală se referă la teme ca
“acceptare şi participare” “învăţarea convieţuirii
– a învăţa să trăieşti împreună”, evitarea
“stereotipiilor şi a prejudecăţilor” şi propune
soluţii pentru promovarea valorilor democraţiei
şi interculturalităţii /multiculturalităţii.
 Dezvoltarea abilităţilor de comunicare
interculturală presupune învăţarea acestora atât
în cadrul organizat (educaţia formală), cât şi în şi
prin activităţi de educaţie non-formală şi
informală. Educaţia interculturală reprezintă un
sistem de principii şi de experienţe
educaţionale orientate spre formarea prin şi
pentru diversitate culturală, dat fiind faptul că
este un garant în promovarea valorilor
interculturale.
 Competenţele interculturale reprezintă
”capacitatea de a comunica cu persoane care îşi
au originea în culturi diferite, capacitatea de a
mobiliza cunoştinţe, metode de acţiune, dar şi
trăiri afective, atitudini pozitive în rezolvarea
unor situaţii de interacţiune interculturală.

 Esenţa competenţei interculturale constă în

capacitatea de adaptare a persoanei, capacitatea
de reorganizare într-un mod deschis, flexibil,
creativ, şi nu închis, rigid, intolerant şi monoton”.
Un prim principiu al educaţiei interculturale
consideră eterogenitatea o normă (ca termen
din care s-a derivat conceptul de
„normalitate”), şi nu un handicap necesitând
sprijin suplimentar (Meunier, 2007: 12).
Un alt principiu al educaţiei interculturale este
ideea că indivizii, şi implicit grupurile din care
fac parte, sunt supuse în permanenţă unui
proces de metisaj producător de diversitate
continuă (idem).
 Pentru a deveni un cadru didactic care practică o
educaţie interculturală este esenţială participarea la un
program de formare al formatorilor care să-i
pregătească să devină „adevăraţi mediatori culturali şi
agenţi ai schimbării” (Cucoş, 2000, 204) şi care
presupune:
- cunoştinţe din ştiinţele socio-umane: stereotipuri,
prejudecăţi, minorităţi
- strategii de predare diferenţiată în funcţie de capitalul
cultural al elevilor
- identitatea culturală şi atitudini intergrupale
- strategii de cunoaştere şi inter-cunoaştere
- comunicarea şi rezolvarea pozitivă a conflictelor
 Un cadru didactic care doreşte să fie un promotor al
educaţiei interculturale, trebuie, după cum arăta J. A.
Banks (1988, în Cucoş, 2000, p. 205) să fie dispus să:
1. accepte şi să îşi modifice atitudinile, concepţiile,
mentalităţile, şi convingerile
2. experimenteze noi trăiri afective
3. să revalorizeze normele, modelele de natură morală,
politică şi ştiinţifică
4. să îşi reorienteze raţionamentele şi judecăţile valorice
5. să înveţe noi comportamente interpersonale şi noi
stiluri interacţionale
6. să înveţe noi strategii de autocunoaştere şi
intercunoaştere
7. să dorească să transmită aceste dimensiuni elevilor şi
celorlalţi.
 Profesorii înzestrați cu atitudini şi convingeri interculturale au
următoarele caracteristici:
- dețin o perspectivă adecvată şi corectă asupra propriei identități culturale
şi etnice;
- dețin şi exprimă aşteptări ridicate şi adecvate de la toți elevii, împreună cu
exprimarea credinței că toți elevii pot reuşi în atingerea acestor aşteptări,
‚linia de start’ fiind aceeaşi pentru toți;
- se dedică promovării egalității şanselor pentru toți elevii, fiind convinşi că
pot produce transformări în procesul de învățare al elevilor;
- dezvoltă şi mențin acelaşi tip de relație cu toți elevii, fără a-i percepe pe
unii sau alții dintre aceştia ca fiind ‚ceilalți’, cei ‚diferiți’;
- oferă acelaşi tip de curriculum stimulativ şi motivant pentru toți elevii;
- construiesc şi mențin un mediu de învățare plăcut, paşnic, interactiv şi
colaborativ;
- îi ajută pe elevi să perceapă sarcinile de învățare ca fiind relevante şi pline
de sens;
- includ în curriculum contribuțiile şi perspectivele diferitelor grupuri
etnoculturale care compun societatea;
- predau în mod explicit elemente culturale şi cunt preocupați să susțină
identitatea şi mândria etnică a elevilor;
- încurajează membrii comunității pentru a avea un cuvânt de spus în
procesul de luare a deciziilor (Zeichner, 1992).
 Conturarea profilului profesorului
competent intercultural implică
enumerarea următoarelor capacități şi
dimensiuni:
-capacitatea de autoexaminare
-abilitatea de a crea un climat adecvat
-optarea pentru anumite strategii de
instruire şi conducere
-realizarea de activități explicit
multiculturale
-capacitatea de a construi anumite tipuri
de relații cu părinții (Nedelcu, 2008: 155).
Conştientizarea faptului că procesul de predare-
învățare nu este neutru din punct de vedere cultural
ci un serios purtător de valori cere profesorului să
acorde atenție atât conținutului predat, eficienței cu
care actul de predare-învățare s-a făcut, dar şi
modului în care elevii se percep pe sine, pe colegi,
pe ceilalți din jurul lor, felului în care experiențele şi
mediul economico-socio-cultural ale elevilor le
influențează şi filtrează procesul de achiziție şi
formare de noi cunoştințe, valori şi atitudini.
Doar un profesor competent intercultural poate face o
schimbare în sala de clasă, în direcția diminuării şi
eliminării riscului de discriminare a elevilor pe orice
criteriu. Un profesor competent intercultural este
definit, în mare parte, de atitudinea tolerantă activă.
 Metoda Cubului aplicata la ora de Religie-Cultul Ortodox

DESCRIERE:
Metoda cubului presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din
mai multe perspective, permiţând abordarea complexă şi integratoare a
unei teme.
Sunt recomandate următoarele etape:
1. Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară,
analizează, asociază, aplică, argumentează.
2. Anunţarea subiectului pus în discuţie.
3. Împărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva
cerinţei de pe una din feţele cubului. Există mai multe modalităţi de stabilire a
celor şase grupuri. Modul de distribuire a perspectivei este decis de profesor, în
funcţie de timpul pe care îl are la dispoziţie, de cât de bine cunoaşte colectivul de
elevi.Distribuirea perspectivelor se poate face aleator; fiecare grupa rostogoleşte
cubul şi primeşte ca sarcină de lucru perspectiva care pică cu faţa în sus. Chiar
profesorul poate atribui fiecărui grup o perspectivă.
4. Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe.
5. Afişarea formei finale pe tablă sau pe pereţii clasei
 În această secvenţă de lecţie se va lucra pe grupe şi se va
aplica metoda cubului.
Se împarte clasa în şase grupe de elevi (4/5 elevi în fiecare
grupă).
Sarcini de lucru în aplicarea metodei cubului:
Interacţiunea pe feţele cubului :
1. Descrie! Cum arată?
2. Compară! Cu cine/ce seamănă şi de cine/ce diferă?
3. Asociază! La ce te face să te gândeşti?
4. Aplică! Cum poate fi folosit?
5. Analizează! Din ce este făcut? Ce conţine? Ce presupune?
6. Argumentează pro sau contra.Este bun sau rău? Dorit sau nedorit?
De ce?
Clasa: a X-a
Disciplina: Religie
Unitatea de invatare: Exprimarea învățăturii
creștine
Lectia: Stiluri arhitecturale reprezentative in
lume- Renasterea
Tipul lectiei: mixt
Scopul lectiei: consolidarea cunostintelor
despre arta crestina;stimularea interesului
pentru vizite la biserici si manastiri
Competente generale: sensibilizarea fata
de valorile estetice ale culturii
-Argumentarea orala sau scrisa a unor opinii
in diverse situatii
Competențe specifice:
1. prezentarea primelor elemente de arta crestina
2. descrierea caracteristicilor artei in Apusul Europei
3. exprimarea unei opinii fata de o opera culturala in cadrul unei
dezbateri
Obiective operationale:
1. Să defineasca stilurile Bisericii catolice studiate
2. Să prezinte stilul Renaşterii.
3. Să identifice elementele religioase în diferite stiluri arhitecturale şi
în arhitectura diferitelor construcţii (locaşuri de cult, monumente,
locuinţe, etc.)
4. Sa demonstreze, prin metoda cubului, ca arta Renasterii reprezinta o
reintoarcere la valorile culturale ale Antichitatii clasice greco-
romane
5. Sa identifice, fiind organizati pe grupe, reprezentanti si realizari ale
picturii, sculpturii, arhitecturii Renasterii, cu ajutorul materialelor
de care dispun
Resurse procedurale:
Sistem metodologic(expozitiv-euristice si
interactive): metoda cubului,conversaţia
euristică, expunerea, modelarea, explicaţia,
problematizarea, feed-back-ul, algoritmizarea,
generalizarea
Forme de organizare: frontal, individual
Resurse materiale: catalog, tablă, cretă colorată,
manual.
Modalităţi de evaluare: observaţia sistemică,
evaluare orală
Organizarea spatiului de instruire si a
resurselor:
a) Locul de desfasurare: sala de clasa
b) Clasa omogena, cu potential intelectual normal
Material didactic: harta Europei – secolele al
XIV –lea – al XVI-lea, albume de arta, Istoria
artei etc.
Bibliografie:
1. Biblia sau Sfânta Scriptură,Ed. IBM al BOR,
Bucureşti,1988
2. Muşata Bocoş, Instruire
interactivă,Ed.E.P.U.,Cluj Napoca, 2000.
3. Ghid - Instruire diferenţiată - Aplicaţii de teoria
inteligenţelor multiple,Bucureşti, M.E.C.,2001.
4. http://www.didactic.ro/
1. Organizarea clasei si captarea atentiei.Rugaciunea .
Consemnarea absentelor,organizarea materialelor ,a clasei, enuntarea
scopului lectiei si pregatirea climatului socio-afectiv necesar actului
invatarii
2.Profesorul prezintă elevilor tema lecţiei şi precizează obiectivele urmărite
Elevii notează în caiet titlul lecţiei, ascultă şi devin atenţi la competenţele
specifice urmărite.
3.Reactualizarea cunoştinţelor asimilate anterior
Profesorul solicită elevilor să răspundă la întrebări din lecţia anterioară.
4.Dirijarea învăţării.
Notează titlul lecţiei pe tablă. ,,Stiluri arhitecturale reprezentative in lume-
Renasterea ‘’.Monitorizeaza elevii.Precizeaza ce vor afla,ce vor sti sa faca la
sfarsitul lectiei.
Prezintă elevilor stilurile romanic, gotic şi cel din perioada Renaşterii
explicând prentru fiecare în parte caracteristicile arhitecturale.
Explică elevilor ca in perioada Renasterii
,,(....) au luat amploare pictura si sculptura ,cultivate ca arte independente
pentru impodobirea interiorului si exteriorului bisericii.Personajele si
scenele biblice sunt puternic umanizate ,expresive,cu miscari si atitudini
firesti,inspirate din modele reale.’”
Prezintă elevilor deosebirile care apar în funcţie de fiecare stil în parte.
 Profesorul:Prezintă elevilor metoda Cubul-metodă modernă de
învăţare prin cooperare. Se arată elevilor un cub din carton având
feţele colorate diferit, fiind inscripţionate cu următoarele verbe
active
Faţa 1: Albastru - verbul descrie
Faţa 2: Roşu - verbul compară
Faţa 3: Verde - verbul asociază
Faţa 4: Galben - verbul analizează
Faţa 5: Portocaliu - verbul argumentează
Faţa 6: Violet - verbul aplică
Elevii sunt împărţiţi în 6 grupe eterogene.
Fiecare grupă primeşte o coală colorată în nuanţele precizate
mai sus.
Echipele aleg un lider de grup care va extrage un bilet pe care
este scris verbul definitoriu pentru acea grupă ( descrie, compară,
asociază, analizează , aplică şi argumentează).
Se anunţă tema de discutat şi timpul de lucru alocat fiecărei
grupe. Se anunţă obiectivele lecţiei de recapitulare. Se împart
fişele cu sarcinile de lucru în grup (anexe1-6).Timp de 45 minute
elevii lucrează în echipă la sarcina de lucru primită. Profesorul
supraveghează activitatea elevilor şi dă indicaţii acolo unde este
nevoie. Soluţionează eventual şi situaţiile în care nu toţi elevii se
implică în cadrul activităţii de grup sau atunci când un elev
monopolizează toate activităţile.
 I. DESCRIE operele de arta ale antichitatii, respectiv ale Renasterii, pe care le aveti in
imagine. Defineste stilul renasterii.Motiveaza de ce operele apartin stilului renasterii
II. COMPARA operele de arta ale antichitatii si ale Renasterii. Distinge asemanari,
respectiv deosebiri. Alegeti doua opere de arta religioasa si stabiliti trei asemanari si
deosebiri
III. ASOCIAZA ->La ce te gandesti privind aceste opere de arta? Cui se adreseaza operele
de arta din imagine? Ce caracter au aceste opere de arta?
IV. ANALIZEAZA ->Care sunt materialele utilizate pentru realizarea operelor de arta? Care
sunt tehnicile folosite de artisti in realizarea operelor de arta? Care este mesajul
fiecarei opere de arta?
V. APLICA ->Identificati elemente ale operelor de arta ale antichitatii si Renasterii care se
regasesc in arta moderna sau contemporana.
VI. ARGUMENTEAZA, PRO SAU CONTRA. Ia atitudine si listeaza o serie de motive care vin
in sprijinul afirmatiei tale!(de ce iti place sau de ce nu iti place)
 La epuizarea celor 30 minute dedicate lucrului pe
grupe, câte un reprezentant al fiecărei grupe comunică
rezultatul muncii grupei(10’) pe care o reprezinta şi
concluziile membrilor referitoare la sarcina de lucru.
 După ce toate grupele au evidentiat ce au lucrat,
profesorul concluzioneaza ca arta Renasterii reprezinta o
reintoarcere la valorile culturale ale Antichitatii clasice
greco-romane.
Se noteaza elevii.

Exemplu fișă de lucru

 ANALIZA SWOT A METODEI CUBULUI
Puncte tari:
1. solicită gândirea elevului; Puncte slabe:
2. acoperă neajunsurile învăţării
individualizare; 1. are eficienţă scăzută în
3. oferă elevilor posibilitatea de a-şi grupurile mari;
dezvolta competenţele necesare unor 2. se poate stabili mai greu
abordări complexe deoarece presupune
contribuţia fiecărui elev la
abordarea unei teme din mai multe
perspective; rezolvarea sarcinii de lucru;
4. dezvoltă abilităţi de comunicare;
5. nu limitează exprimarea părerilor sau a
punctelor de vedere individuale; Ameninţări:
6. lărgeşte viziunea asupra temei; 1. unii elevi muncesc şi pentru
alţii;
Oportunităţi: 2. unii elevi pot domina grupul;
1. stimulează creativitatea 3. productivitatea unor elevi mai
elevilor; timizi poate scădea atunci
2. favorizează colaborarea când puşi în situaţia de a
elevilor în găsirea colabora cu alţii;
răspunsurilor;
3. stimulează dialogul între
membrii grupului;
 DESCRIERE:
 Prin metoda Schimbă perechea, cursanţii
vor contura rolul învăţării prin cooperare
pentru integrarea educaţiei informale, a
educaţiei nonformale şi educaţiei formale.
Cursanţii se vor împărţi în două grupe şi vor
forma două cercuri concentrice. Grupaţi în
perechi vor discuta despre rolul învăţării
prin cooperare pentru integrarea educaţiei
informale, a educaţiei nonformale şi
educaţiei formale şi vor comunica ideile
unul celulilalt.
 1. Organizarea elevilor în doua grupe
egale, care se aseaza in doua cercuri
concentrice pe scaune
 2. Comunicarea sarcinii didactice
 3. Activitatea in perechi - la un semnal
schimba perechea
 4.Prezentarea rezultatelor - se analizeaza
ideile perechilor
 - Se pot da elevilor intrebari cu raspunsuri eliptice
care se vor completa pe rand de catre fiecare
pereche, iar in final se vor analiza toate raspunsurile
si se vor face corectari si completari.
 - Perechile pot rezolva cate o problema de pe o fisa
data pana la epuizarea sarcinii, iar in final se vor citi
rezolvarile. Se poate da urmatoarea comanda (dupa
ce elevii si-au ocupat locurile in cercurile
concentrice): “Toti elevii rezolva punctul nr. 1 din fisa,
timp de 5 minute.” Are loc apoi schimbarea
perechilor si se da urmatoarea comanda: “Toate
perechile se concentreaza la punctul nr. 2 din fisa.” Si
asa mai departe, pana cand se temina fisa de lucru.
Se reface colectivul si se analizeaza pe rand
raspunsurile date.
 Aplicarea metodei
 Grupa mijlocie
 PROIECT DE ACTIVITATE
 CATEGORIA ACTIVITĂŢII: Educarea
limbajului
 MIJLOC DE REALIZARE: - joc didactic prin
folosirea metodei interactive de grup „Schimbă
perechea”
 TEMA ACTIVITĂŢII: „Răspunde repede şi
bine”
 TIPUL ACTIVITĂŢII: consolidare de
cunoştinţe
 OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
 să identifice sunetul cu care începe cuvântul dat;
 să despartă în silabe;
 să formuleze propoziţii corecte din punct de vedere
gramatical;
 să găsească sinonimele şi antonimele cuvintelor;
 să găsească cuvinte care încep cu sunetul precizat;
 să păstreze ordinea şi disciplina pe tot parcursul activităţii;
 STRATEGIA DIDACTICĂ:
 METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia, explicaţia, exerciţiul,
dialogul, demonstraţia, metoda „schimbă perechea”,
generalizarea;
 MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT: simboluri ale unor cuvinte,
litere pentru constituirea perechilor;
 LOCUL DE DESFĂŞURARE: sala de grupă
 1.CAPTAREA ATENŢIEI
 - se pregăteşte sala de clasă
 -apare elementul surpriză:ursuleţul din pădure
 Copiii sunt aşezaţi pe scăunele, sub formă de
semicerc. În timp ce educatoarea pregăteşte
copiii pentru activitate, apare elementul surpriză:
un ursuleţ care este supărat pentru că el
locuieşte în pădure şi nu ştie să vorbească. Aduce
un coşuleţ cu diferite jetoane cu imagini şi
diferite litere.
 Îi roagă pe copii să-l primească şi pe el la
activitatea de educarea limbajului şi să se joace
cu literele şi cu jetoanele, pentru a învăţa şi el să
formuleze cuvinte şi propoziţii.

 2.REACTUALIZAREA CUNOŞTINŢELOR
- o scurtă discuţie despre sunete silabe
cuvinte
 Educatoarea poartă o scurtă conversaţie cu
copiii despre sunete, silabe, cuvinte şi
propoziţii şi intuiesc materialul primit de la
ursuleţ.
 3.ANUNŢAREA TEMEI ŞI A
OBIECTIVELOR PROPUSE
 - se anunţă tema şi obiectivele propuse

Copii, noi, astăzi, ne vom juca cu cuvinte şi

sunete, folosind metoda „schimbă
perechea”.
 4.DIRIJAREA ÎNVĂŢĂRII
 - se dau explicaţii despre modul de
desfăşurare al activităţii

 Se împarte colectivul de copii în două
grupe egale care se aşează în două cercuri
concentrice, pe scaune.
 În cercul din mijloc sunt aşezaţi copiii care
primesc fiecare câte un jeton cu diferite
imagini (flori, animale, obiecte de uz
personal, fructe, legume, rechizite etc.).
 În cercul din exterior, îşi aleg dintr-un bol
litera ce corespunde sunetului cu care
începe cuvântul partenerului de joc.
Copiii din cercul interior rămân
permanent pe loc, iar copiii din exterior,
la semnalul educatoarei, schimbă
perechea şi se mută pe scaunul următor,
în sensul acelor de ceasornic.

Perechile se schimbă mereu când se dă o

nouă sarcină de învăţare, până se termină
– când se ajunge la partenerul de la
început (perechea iniţială).
 6.EVALUAREA ACTIVITĂŢII

- se evaluează temele realizate

 Când s-au epuizat sarcinile de învăţare şi
copiii au ajuns la perechea iniţială, copiii
revin în semicerc şi se analizează ideile
perechilor.
 Educatoarea notează concluziile sau
propoziţiile şi expresiile frumoase în
jurnalul grupei
7.ÎNCHEIEREA ACTIVITĂŢII

- se fac aprecieri
Voi preciza că jocul „Schimbă perechea”
va fi reluat şi în alte activităţi. Se
apreciază comportamentul copiilor şi
modul de desfăşurare al activităţii.

Copiii sunt recompensaţi.

Puncte tari
 stimulează munca colaborativă
 se bazează pe generarea de idei noi
 combină idei, se completeză reciproc
 informare din surse diferite
 formează şi dezvoltă capacităţi sociale
 dezvoltă capacităti autoevalutive
 dezvoltă capacităţi cognitive : imaginaţie, creativitate,
investigaţie
 interrelaţionare pozitivă prin comunicare, negociere,
conflict constructiv
 dezvoltă abilităţi de comunicare
 abordarea este interdisciplinară
 stimulează atitudini metacognitive
 utilizează conştient mecanisme de gândire logică,
critică
Puncte slabe

 posibile opoziţii de scopuri şi obişnuinţe

ale membrilor grupului
 dificultăti de comunicare
 dificultăţi de coordonare
 unii copii pot domina grupul
 productivitatea unor copii poate scădea
uneori, atunci când sunt obligaţi să
colaboreze cu alţi copii
OPORTUNITĂŢI  AMENINŢĂRI
 promovează
 dependenţa excesivă de
competenţele reale ceilalţi
 toţi participanţii pot oferi
 evitarea propriilor
alternative valoroase de responsabilităti
soluţionare a problemei  unii muncesc şi pentru
 se pot exprima propriile
alţii
nemulţumiri, dar şi  impunerea unor idei,
expectaţiile prin soluţii
exprimarea dorinţelor şi
satisfacţiile
 solutionarea problemei
este atât profitul grupului
cât şi al fiecărui individ
 grupul dă posibilitatea
testării ideilor
Prin metoda folosita se largeste orizontul
cultural al copiilor prin prezentarea unor
elemente de arta crestina si nu numai
specifica perioadei Renasterii, in Apusul
Europei, dar mai ales se incurajeaza
lucrul in echpa si interactiunea dintre ei
este foarte crescuta .
 Lee Shapiro era un judecatori pensionat care si-a dat seama ca dragostea esre forta cea mai
mare din lume si de aceea se gandea cum sa arate lucrul acesta. Asa i-a venit in minte sa ofere
imbratisari tuturor oamenilor pe care ii intalnea, incepand cu ai lui colegi de la serviciu, apoi chiaar
oamenilor de pe strada.
Astfel a inventat Cutia cu imbratisari, in care erau puse inimioare, pe care Lee le oferea celor
care acceptau imbrarisarea spunand:”Buna , eu sunt Lee Shapiro, judecatorul care imbratisesaza.Va
dau una dintre aceaste inimioare in schimbul unei imbratisari „. Raspunsul fiind tot timpul pozitiv,
Lee a devenit foarte cunoscut ajungand sa fie chemat sa tina diferite conferinte de.spre dragostea care
trebuie oferita neconditionat.
La scurt timp Lee a fost chemat la un post de televiziune care a lansat o provocare:sa
meargape strada si sa incerce sa ofere imbratisari unor oamenii gasiti aleatoriu. Prima persoana a fost
o taxatoare , iar a doua un sofer de pe autobuz care era foarte obosit , fiind spre seara la finalul
programului.Ambele situatii avand un rezultat favorabil, emisiunea a avut succes.
La putin timp dupa o prietena, Nancy l-a invitat pe Lee la un camin pentru copiii bolnavi
incurabil. Ajungand acolo Lee se simtea ciudat, dar vazand ca situatia era din ce in ce mai destinsa si
copiii s-au bucurat enorm de venirea lui Nancy dar si a lui. Insa ajungand la capatul unui hol unde se
afla o camera in care erau cele mai grave cazuri din camin. Incet Lee a inceput sa ofere imbratisari
copiilor, insa ajungand la ultimul patut unde era Leonard, care purta o babetica pentru ca tot timpul
saliva. Lee s-a aplecat asupra lui sa-l imbratiseze, dar in momentul acele copilul a incepul sa tipe, iar
la auzul lui si ceilalti copii au incept sa bata si sa tipe. Lee s-a speriat, crezand a facut ceva gresit insa
raspunsul primi l-a lasat fara grai:” Este prima data dupa 23 de ani cand Leonard a zambit!”