Utilizarea calculatorului în orele de ştiinţe-

mijloc eficient de învăţare activă la ciclul primar

Lumea fascinantă care ne înconjoară poate fi descoperită de copii numai dacă aceştia vor
fi călăuziţi spre aflarea unor adevăruri, vor fi conduşi spre căutări mai dificile, vor reuşi să
găsească răspunsul la o serie întreagă de întrebări legate de tainele naturii, de strânsa
legătură între om şi mediul înconjurător, de influenţa pe care o are omul asupra mediului.
Obiectul ŞTIINŢE, prin natura sa, contribuie la dezvoltarea curiozităţii copiilor,
urmărind formarea la elevi a unui stil de muncă şi de învăţare care să-l ajute în integrarea
socială, în pregătirea pentru viaţă.
În domeniul didactic, centrul acţiunii este elevul, şi nu predarea noţiunilor ştiinţifice ca
atare. Se pune accent pe „ce să înveţe” şi în ce scop „să se înveţe”. Metodele şi tehnicile de
lucru alese trebuie să fie esenţial centrate pe stimularea structurilor cognitive şi operatorii.
Computerele reprezentau până nu de mult un lux în şcoli. Acum, ele au devenit elemente
strict necesare pentru educarea fiecărui elev. Computerele nu îi vor transforma pr copii în
utilizatori pasivi de tehnologie avansată, ele acordând o importanţă corespunzătoare
aptitudinilor de bază ca citirea, scrierea, desenul, aritmetica, ajutându-i în acelaşi timp să-şi
îmbunătăţească abilităţile din toate domeniile. Totodată, permite profesorilor să realizeze
materiale didactice mai interesante, mai captivante.
Pe măsură ce cresc, elevii devin tot mai interesaţi de programele Windows. Editoare de
text, baze de date, programe de desen şi aplicaţii generale încep să devină tot mai utile. Am
folosit Pachetul Office şi anume , editorul de texte Word, editor de prezentare Power Point
şi programul Paint. Toate aplicaţiile Office folosesc aceleaşi concepte şi metode pentru a
lucra cu calculatorul, comunică între ele prin intermediul aceluiaşi limbaj, deci se pot face
uşor schimburi de date între aplicaţii şi au caracteristici comune: sistemul de meniuri, bare
cu instrumente de lucru, aceleaşi butoane cu pictograme, aceleaşi descrieri, etc.

1
 Voi descrie în continuare câteva metode, tehnici şi procedee moderne, pentru o învăţare
şi evaluare activă, metode care stimulează gândirea şi creativitatea şi prin care elevii sunt
învăţaţi să lucreze productiv cu alţii.

1. Tehnica „Ştiu / Vreau să ştiu / Am învăţat” e o modalitate de conştientizare, de către

elevi, a ceea ce ştiu sau cred că ştiu referitor la un subiect, o problemă, şi, totodată, a ceea
ce nu ştiu (sau nu sunt siguri că ştiu) şi ar dori să ştie, să înveţe.
La lecţia „Aerul. Însuşiri. Alcătuire” am cerut elevilor să inventarieze, individual, prin
discuţii în grup sau în perechi, ideile pe care consideră că le deţin despre tema investigaţiei,
aerul. Aceste idei sunt trecute într-un tabel realizat în programul Microsoft word- table (ce
are trei coloane), în rubrica „Ştiu”. Totodată, ei votează şi ideile despre care au îndoieli sau
ceea ce ar dori să ştie, ele fiind trecute în rubrica „Vreau să ştiu”. Urmează apoi studierea
lecţiei, dobândirea unor cunoştinţe referitoare la acest subiect, iar, în faza de realizare a
sensului, ei notează ideile asimilate în rubrica „Am Învăţat”. Acum, în final, apar notate
ideile, evidenţiindu-se foarte clar, situaţia de plecare şi ceea ce au dobândit în urma
procesului de învăţare.(vezi anexa)

2. „Organizatorul grafic” este o metodă activă, bazată pe esenţializarea unui material

informativ prin schematizarea ideilor şi formarea unei gândiri vizualizate prin reprezentarea
grafică a unui material.
Am folosit OG de tip descriere în reprezentarea noţiunilor despre forme diferite ale apei
în natură, cerând autorului OG să noteze, sub formă de ciorchine, termenii:nori, ploaie,
ceaţă, grindină, rouă, polei, zăpadă şi brumă. (vezi anexa)
În cazul OG de tip secvenţial, la lecţia „Creşterea şi dezvoltarea organismelor”, am
solicitat elevii să listeze, în ordine cronologică, sub formă de scăriţă, deci etapizat,
secvenţial, metamorfoza fluturelui de mătase: ouă, larve, pupă(nimfă) şi adult.(vezi anexa)
În OG de tip cauză-efect-soluţie, elevii au fost chemaţi să facă legătura dintre
cauza,efectul şi soluţia unei acţiuni. Realizat sub formă de schemă, în programul Power
Point, la lecţia „Poluarea solului, a apei şi a aerului”, am folosit date privind cauzele
poluării,efectele nocive ale acesteia şi soluţii, în fiecare caz.

2
3. Tehnica Ciorchinelui”, cunoscută şi sub numele de „arbore”, este o metodă neliniară,
care stimulează conexiunea între idei. Ciorchinele este un „brainstorming necesar”, prin
care se încurajează elevii să gândească liber şi deschis.
Astfel, le-am oferit elevilor tema de recapitulare„Medii de viaţă”. Acest titlu-nucleu a
fost scris pe trunchiul arborelui, iar din cele două ramuri principale,ce constituie categoriile
principale de mediu, natural şi artificial, s-au desprins altele: baltă, pădure, peşteră, deltă,
mări, oceane, livadă, grădină, parc. Fiecare din aceste idei generează altele, în conexiune cu
cele precedente, putând fi trecute plante şi animale ce trăiesc în fiecare mediu.(vezi anexa)

4. „Tehnica de sintetizare şi rezumare a unui conţinut de idei” se poate utiliza, în

special, în faza de reflecţie, care presupune comentarii şi interpretări personale şi
înţelegerea cât mai adecvată a unui conţinut ideatic. Această tehnică presupune abilitarea
elevilor pentru a dobândi un algoritm sau o „formulă” a realizării unui rezumat.
La lecţia de sinteză „Omul cunoaşte şi preţuieşte natura”, după discuţii legate de
poluare, distrugere, reciclare, refolosire, am solicitat elevii să realizeze un afiş-poster cu
această temă. În programul Power Point, ei au exprimat într-o propoziţie ideea principală,
îndemnul către toţi semenii(Nu poluaţi viaţa!). În continuare, au rezumat în două cuvinte
esenţa (Curăţenie, Puritate), au descris culoarea sentimentală a temei, colorând şi
imaginea(cu verde=verdeaţă), au găsit simboluri grafice împotriva poluării, tăiată cu linii
roşii. (vezi anexa)
Elevii au lucrat aceste sarcini în perechi sau în echipe, prezentând unii altora ceea ce au
scris şi desenat, feed-back-ul realizându-se la final, printr-un „Tur al galeriei”, prin citirea
comentariilor şi vizionarea afişelor. S-a folosit programul Word Art, inserţii Clip Art cu
desene.

5. „Cvintetul” este o poezie cu cinci versuri, prin care se rezumă şi se sintetizează

conţinutul de idei al unui text, într-o exprimare concisă, ce evidenţiază reflecţiile elevului
asupra subiectului în cauză. Structura unui cvintet este următoarea:
a). primul vers este un singur cuvânt-cheie, un substantiv, referitor la subiectul în discuţie;
b). al doilea vers e format din două cuvinte, adjective, care descriu ceva;
c). versul al treilea are trei cuvinte, care exprimă acţiuni;

3
d). al patrulea vers are patru cuvinte şi exprimă sentimentele elevului faţă de problema,
subiectul în cauză;
e). Ultimul vers e format dintr-un cuvânt, exprimând esenţa problemei.
Aşadar, la lecţia „Procese esenţiale de întreţinere a vieţii”, cvintetul a arătat astfel:
a). a avut un titlu: „Viaţa”
b). a prezentat o descriere: „adjectivele frumoasă, împlinită”
c). a exprimat acţiuni: verbele „respiră, mănâncă, se înmulţeşte”
d). a arătat anumite sentimente ale elevului: „trebuie să o apărăm”
e). a sintetizat, într-un cuvânt, esenţialul: „îngrijire”
„Cvintetul” este un instrument de reflecţie rapidă şi eficientă, prin care se rezumă şi se
sintetizează informaţiile şi cunoştinţele despre o temă. E un instrument de evaluare a
înţelegerii şi de exprimare a creativităţii elevilor.(vezi anexa)

6. „Stabilirea succesiunii evenimentelor” este o metodă de angajare şi implicare a

elevilor în intuirea sau descoperirea unei relaţii cronologice, de succesiune, în derularea
evenimentelor prezentate.
La lecţia „Circuitul apei în natură”, scopul a fost înţelegerea şi reprezentarea drumului
pe care îl face apa în natură, pe o friză cronologică, friză ce în prealabil a fost împărţită în
cinci părţi, corespunzător celor cinci etape pe care le parcurge apa, în diferitele sale forme:
- apa din sol şi de la suprafaţa râurilor, mărilor, oceanelor, se evaporă;
- vaporii de apă se ridică în straturile superioare ale aerului = nori;
- din nori, se formează ploile sau zăpezile;
- o parte din apa ploilor se scurge la suprafaţa pământului;
- altă parte pătrunde în sol, subsol şi iese la suprafaţă, sub formă de izvoare.

Metodele prezentate mai sus nu presupun realizarea unui experiment practic, observarea
proprie, ci doar realizarea de scheme a ceea ce elevii şi-au însuşit deja. Ele angajează intens
toate forţele psihice de cunoaştere, asigurând elevului condiţii optime de a se afirma atât
individual, cât şi în echipă, totodată permiţând autoevaluarea propriei activităţi.

4
 Elevii participă cu plăcere la aceste activităţi, metodele şi mijloacele urmărind eludarea
monotoniei, plictisului. În sufletul lor se deschide dorinţa de învăţare şi consolidare a
cunoştinţelor într-un mod creativ şi eficient, învăţând, într-un fel, prin joacă.
Bineînţeles, folosirea calculatorului şi a metodelor interactive nu are doar avantaje, ci
implică şi dificultăţi: cooperarea nu se produce spontan, fiind necesar un timp de ordinul
lunilor, chiar anilor, pentru formarea deprinderilor de lucru; în timpul învăţării prin
cooperare, în clasă este o „forfotă”, sonorul fiind asemănător unui stup, iar folosirea acestor
metode necesită un efort suplimentar din partea dascălului şi a elevilor săi. Dat fiind că nu e
suficient timp în orele de ştiinţe, unele din metodele de mai sus au fost aplicate şi realizate
în opţionalul de informatică, cu ajutorul doamnei profesoare, îmbinând ceea ce au învăţat .

*
În concluzie, utilizarea calculatorului conduce la formarea la elevi a motivaţiei
intrinseci, generând un climat afectiv pozitiv şi induce majorităţii rezultate mult mai bune,
ce rămâne dezideratul tuturor dascălilor.

Bibliografie

1. Dumitru, Ion Al. ( 2000) – Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea

eficientă, Editura de Vest, Timişoara
2. Învăţământul primar (2005) – revista dedicată cadrelor didactice, Editura
Miniped, nr. 1-2
3. Cerghit, I. (2004) – Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi
4. Iucu, R.B., (2000) – Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Editura
Polirom, Iaşi
5. Viorel, I., (2000) – Pedagogia situaţiilor educative, Editura Polirom, Iaşi

5
6