CREAREA UNUI CLIMAT SOCIO-AFECTIV SECURIZANT

ÎN CLASA DE ELEVI
vvvvv
 După cum ştim cu toţii,
„actorii” principali în procesul
de predare-învăţare suntem,
noi, profesorii, iar pe de altă
parte, elevii.
Cred cu tărie că important nu
este nici pe de parte locul
ocupat de fiecare dintre
aceştia, cât faptul că ambele
„ tabere ” ar trebui să se
conducă după o unică deviză,
şi anume:
„ Niciodată să nu încetezi să
speri la ceva mai bun,
niciodată să nu încetezi să
visezi! ”
În viziunea mea, acest spirit
optimist nu poate atrage după
sine decât lucruri pozitive.
Profesorii prietenoşi, sociabili, spontani şi entuziaşti faţă de
de meseria pe care o exercită, cu stabilitate afectivă, capabili
de a oferi dragoste, înţelegere, suport, grijă, pot creiona un
climat favorabil învăţării şi pot influenţa pe
lungă durată alegerile tinerilor.
Deschiderea noastră, aşteptările expuse într-o manieră
pozitivă, implicarea în relaţiile cu clasa, etc., pot genera un
efect benefic la nivelul performanţelor şcolare ale educaţilor.
Cu alte cuvinte, culegem ceea
ce semănăm: în cazul nostru,
afecţiune constantă,
o stare de spirit pozitivă,
încredere, un optimism
ce se doreşte a fi molipsitor!
În lupta cu tehnologia, profesorul trebuie să se
adapteze şi să creeze un
mediu educaţional prin intermediul căruia să
favorizeze învăţarea eficace şi
care să aibă ca rezultate dezvoltarea armonioasă a
personalităţii elevilor.
Altfel spus, acesta ar trebui să utilizeze toate
resursele existente pentru evoluţia/progresul
elevului.
 comunicarea
organizarea activităţilor
împreună cu elevii

planificarea activităţii
conducerea
clasei
activităţilor

evaluare coordonarea
Rolurile activităţilor
profesorulu
i

control îndrumarea
elevilor

consiliere motivarea elevilor

 îndrumă
motivează ascultă

apreciază şi
acceptă
încurajează elevii

PROFESORUL
are încredere
iartă
în elevi

acceptă
observă
iniţiativele
realizările
elevilor găseşte
cauzele,
respectă
nu doar
vinovaţii
 autocontrol
stimă
de optimism
sine

încredere
în
cooperant
forţele
proprii

ELEVUL

competitiv creativ

degajat original
libertate
de expresie
 Stilul de conducere poate varia, astfel că, la nivelul Sistemului,
putem întâlni:

-autoritatea exploatatoare, cea care deţine întreaga putere,

controlează totul şi monopolizează actul decizional
- autoritatea binevoitoare- se consultă cu membrii grupului pe care îl
coordonează, iar relaţia pe care o are cu aceştia este bazată pe
comunicare
- autoritatea consultativă- încurajează delegările, consultarea,
cooperarea, interacţiunile între membri, motivare prin
recompensare, atitudini favorabile
- autoritatea participativă – se raportează cu respect şi interes faţă
de membrii grupului, încurajează comunicarea .
Nu există „reţeta” care să ne asigure succesul în faţa grupului pe
care îl coordonăm, însă, dacă îmbinăm într-un mod util toate
exemplele de mai sus, vom reuşi să ocolim criza educaţională,
manifestată, de cele mai multe ori, prin blocaj ori dezinteres din
partea copiilor şi vom atrage comportamente pozitive din partea lor,
cum ar fi: cooperarea, competitivitatea, aplanarea conflictelor
survenite la nivelul clasei.
 Grupul clasei noastre este, de fapt,
reflexia propriei imagini. Numai de noi înşine
depinde ca elevii să nu dezvolte comportamente
negative, precum: iritabilitatea, neputinţa,
lipsa speranţei, pesimismul, anxietatea, depresia,
excluderea din grup.
 Toţi elevii trebuie să înţeleagă
faptul că grupul din care fac parte,
clasa, este ca un trenuleţ sau ca un
motoraş, nu poate funcţiona optim
dacă una dintre părţile componente
lipseşte sau refuză să-şi facă datoria.
În fiecare dintre ei se manifestă
acea dorinţă de afiliere şi fiecare are
nevoie ca profesorul să-i confirme şi
să-i reconfirme valoarea, poziţia în
cadrul grupului.
Astfel, un climat lipsit de tensiuni
stimulează, cu siguranţă, încrederea
în propriile forţe, lăsând spaţiu liber
creativităţii, pentru ca aceasta să
se poată manifesta.
Profesorul poate construi acel ataşamen
securizant, bazat pe afecţiune şi
încredere în capacitatea elevului
de a reuşi ceea ce şi-a propus.
Un copil care se simte apreciat va întrece aşteptările.
 Profesorul trebuie să-i arate
toate soluţiile posibile, însă,
mai presus de toate, trebuie să-l
înveţe
să-si înfrângă teama şi să
îndrăznească,
chiar dacă multe obstacole îi stau
în
cale, iar reuşita nu este
garantată.
Elevul trebuie să înveţe că mai
important
este faptul că a îndrăznit , ca a
încercat.
 Şi noi avem ceva de învăţat:
niciodată să nu judecăm
înainte
de vreme pe cineva, trebuie să
învăţăm să oferim
şanse egale
tuturor celor care se află în
faţa noastră şi, mai presus de
toate,
trebuie să ascultăm parerile
tuturor.
Poate că un răspuns original
se află chiar la cel care nu a avut
destul curaj să ridice mâna şi
să-şi
exprime opinia.
 Să încercăm să nu le răpim bucuria
de a fi încercat să răspundă şi să apreciem
până şi cea mai mică reuşită!
Să respectăm faptul că fiecare
este
diferit, să dăm frâu liber
creativităţii, să le arătam, deci,
cum să gândească
şi nu ce anume să gândească!
Originalitate şi creativitate, nu îndoctrinare!
Să nu condamnăm
o idee diferită!
Să încurajăm
expunerea propriei
opinii la nivelul
colectivului!
Să expunem totul într-o manieră atractivă
pentru ei,
astfel încât să le trezim interesul!
Să le oferim o
altă
perspectivă
a lucrurilor
pe care
programa
ne spune că
trebuie
asimilate!
 Să-si recapete gustul
lecturii, să citească până
va fi
capabil să-şi creeze o lume
din
cuvintele care i se aştern în
faţă, iar cartea să-şi
recapete şi ea locul pierdut
în faţa tehnologiei.
Dacă este împăcat de mic
cu
propria persoană, există
cele
mai mari şanse ca el să se
dezvolte armonios şi să fie
mulţumit de sine şi atunci
cand va creşte.
 Clasa este un univers deschis al comunicării informaţiilor.
Climatul clasei reprezintă oglinda relaţiilor sociale din clasă, dar şi
a tipului de autoritate exercitat.
Dacă gradul de încredere dintre profesor şi elevi este ridicat,
atunci climatul va fi unul deschis, bazat pe cooperare, respect
reciproc, familiaritate.
Un climat marcat de aşteptări pozitive ale cadrului didactiv în
raport cu fiecare elev va avea influenţe benefice asupra
rezultatelor şcolare, dar şi a integrării elevilor în colectivul clasei.
În procesul de formare a elevilor, noi, profesorii, devenim figura
centrală pentru elevi. Nimeni nu ne oferă această poziţie, ci ne-o
câştigăm singuri, prin eforturi proprii, prin suita atitudinilor,
respectiv a conduitei, pe care le manifestăm faţă de elevi.
Astfel, elevii îşi însuşesc, pe parcurs, comportamentul nostru, iar
clasa poate deveni un grup stabil, permeabil, iar ei, ca grup, vor
căpăta personalitate.
Amenajarea sălii de clasă este, de asemenea, un factor decisiv în
asigurarea climatului socio-afectiv. Elevii trebuie să fie atraşi de
locul în care îşi petrec o mare parte din timp, clasa să fie
luminoasă, spaţioasă, aerisită şi nu foarte încărcată .
 Să încercăm să-i
scoatem din „cochilie” şi
să oferim tuturor o şansă
la zâmbet! Măcar la
şcoală să poată uita, fie
şi o clipă, de greutăţile
de care se lovesc zilnic
acasă!
 Să nu uităm de activităţile
extraşcolare,
un bun prilej de a ne cunoaşte
elevii într-un context
mai puţin încărcat de rigurozitate!

Acest tip de activităţi ne

poate
ajuta în crearea climatului
socio-afectiv
Necasar desfăşurării în
condiţii optime
a procesului de predare-
învăţare.
Fiecare elev este special în
felul său şi fiecare îşi lasă
„amprenta” în grupul din
care face parte!
Să le amintim în
permanenţă acest lucru!
 Să reflectăm împreună la o
imagine al cărei sens îl cunoaştem
atât de bine...
 ... şi să ne amintim că
fiecare dintre noi
poate fi „autorul” unei
capodopere cu suflet, care
continuă şi acum să viseze,
să strălucească, datorită
nouă, numit... elev!
VACANŢĂ PLĂCUTĂ!